caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Dialog Intercultural



 

STATELE DIN NORDUL ŞI SUDUL MEDITERANEI SUB SEMNUL ÎNŢELEGERII

de (21-7-2008)
Sarkozy privește către SudSarkozy privește către Sud

Eveniment unic, reuniunea la Paris a 43 de State legate istoric sau direct de Marea Mediterană, organizată, cu o deosebită insistenţă de Preşedintele Franţei, se vrea purtătoare de speranţe de pace într-o regiune tradiţional conflictuală.

Lansată în sunet de fanfară, „Uniunea Mediteraniană” va pune, se crede, bazele unei reconcilieri durabile în Orientul-Apropiat. „N-am fost niciodată atât de aproape de găsirea unui acord”- cu palestinienii – declara, optimist, Primul ministru israelian Ehud Olmert, de faţă cu Nicolas Sarkozy şi cu Preşedintele Autorităţii palestiniene Mahmud Abbas. Strângerea de mână a celor doi bărbaţi de stat, ne trimite la imaginea mişcătoare din 1993, când Yizhac Rabin şi Yasser Arafat şi-au dat mâna, în semn de împăcare, sub oblăduirea lui Bill Clinton.

Rămâne totuşi de văzut dacă UPM-ul (Uniunea pentru Mediterană) va isbuti mai abitir ca Reuniunea de la Barcelona din 1995, din care-şi trage inspiraţia. E drept că structurile „Procesului de la Barcelona” n-au putut fi duse la capăt din cauza frecvenţei conflictelor militare regionale.

Al-Kadhafi face „mutre”

Co-prezidată de Nicolas Sarkozy şi de preşedintele egiptean Hosni Mubarak, această întrunire istorică a reunit, atât totalitatea ţărilor din Uniunea europeană cât şi Statele de pe malul sudic al Mediteranei: Algeria, Marocul, Israelul, Siria, Autoritatea Palestiniană, cu excepţia Libiei lui Kadhafi care a refuzat să participe şi să semneze declaraţia alianţei, fără nici o explicaţie plauzibilă, invocând teama iraţională a unei „neo-colonizări” :”Europa are nevoie de resursele noastre – spune dictatorul – ea e datoare să se aşeze cu noi la masă, fără nici o condiţie”.

Tot ce-l obsedează pe acest spirit încins, este soluţia de a umili cât se poate Occidentul pe propriul lui teren şi nu tentaţia de a reuni cele două ţărmuri ale Mediteranei în vederea unor proiecte comune.

Or, naivitatea e deseori o slăbiciune a Franţei, fată bună, şi a Europei angelice, ambele mult prea credule în vorbe de clacă…

Israelul şi Statele Arabe la masa rotundă

Întâlnirea a demarat într-adevăr sub semnul păcii. Ehud Olmert a avut o discuţie indirectă, dar pozitivă, cu inamicul nr.1 al Israelului, sirianul Bachar al-Assad, prin intermediul Premierului turc Erdogan, după cum relatează presa israeliană.

Pentru a ajunge la o înţelegere pacifică cu Israel, va fi nevoie de o perioadă între şase luni şi doi ani, estima Preşedintele sirian, intervievat pe canalul de televiziune France2.

Pe de altă parte, al-Assad şi-a pus toate speranţele în viitoarea administraţie americană, reieşită din alegeri, pentru a ajuta Damascul să parvină la o înţelegere cu Israelul. „Administraţia actuală nu are nici viziune şi nici voinţa de a instaura pacea…”.

Pace fără cronometru

„Pacea nu se va face într-o după amiază – concede Nicolas Sarkozy – trebuie surmontate dezacordurile şi diviziunile pentru a construi un instrument al păcii în serviciul mării noastre comune, marea Mediterană ”.
Adresându-se celor prezenţi în jurul mesei rotunde, Preşedintele francez a continuat: „Lumea întreagă vă priveşte. Vă priveşte din Turcia şi din Grecia, din Algeria şi din Maroc, din Palestina şi din Israel, din Croaţia şi din întreaga Europă, întrebându-se dacă această generaţie de oameni politici este capabilă să instaureze un climat pacific, evitând pierderi inutile de vieţi omeneşti…”

Şase proiecte

Depoluarea Mediteranei este o prioritate. În cursul ultimilor ani marea a suferit serioase degradări, care devin din ce în ce mai costisitoare pentru Statele ce-i populează ţărmurile, între 2,5% şi 5,5% din PIB-ul lor. Uniunea îşi propune contribuţii substanţiale pentru curăţirea litoralelor a 40 de site, atinse în mod particular, până în 2020.

Crearea de „autostrăzi” maritime, în vederea facilitării transporturilor şi securizării trecerilor de marfă prin punctele nevralgice :Bosfor, Gibraltar, sau Canalul de Suez.

O Protecţia civilă amplificată pe timp de cutremure, secete, inundaţii, poluări maritime sau industriale constituind ameninţări ale bazinului mediteranean.

Realizarea unui plan de exploatare a energiei solare, atât de generoase pe aceste meleaguri.

O cooperare universitară relevând de înfiinţarea unei universităţi euro-mediteraneene, bazate în Slovenia, capabilă să stimuleze cercetările în acest sens.

Susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, constituind marea majoritate a celor din regiunea Mediteranei.

Succesul UME, va depinde, mai întâi de toate, de avansarea discuţiilor de pace din regiune. O reuniune, la fiecare doi ani, este prevăzută în vederea urmăririi activităţilor Uniunii şi luarea măsurilor celor mai apropiate în cazul unor eventuale defecţiuni.

„Mai întâi am visat. Uniunea pentru Marea Mediterană a devenit acum o realitate” se exprima bucuros Nicolas Sarkozy. „A trebuit ca cineva să rişte pentru ca cercul virtuos să se angajeze”.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • George Gross: (21-7-2008 la 00:00)

    Pacea între Siria şi Israel se va încheia numai în cazul în care atît Washigtonul cît şi Moscova vor garanta graniţele internaţionale recunscute ale Israelului graniţe di-nainte de războiul de 6 zile – 1967.
    Cu toate că partide politice Israeliene nu sunt de acord cu retrocedarea Înălţimilor Golan Siriei, în cazul Referendumului Tratatul va fi aprobat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stéphane Ionesco: (21-7-2008 la 00:00)

    Nu ştiu dacă aţi sesizat subtilitatea lui Sarkozy în privinţa acestei „Alianţe…”.
    În cazul când s-ar putea conta pe semnătura arabilor, instinctele lor belicoase
    se vor atenua întru-câtva, iar calmarea sirienilor se va repercuta asupra Hamasului
    şi, implicit, asupra Iranului, capul provocărilor şi al discordiei. Ceva compromisuri sunt necesare, evident, şi din partea Israelului, la care, se pare, c-ar fi dispus.
    Nu sunt însă suficient de convins că Obama – în cazul unei reuşite electorale – va fi omul providenţial într-o problemă atât de spinoasă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.144.84.155