televizorul mă usucă,
l-am vândut, demult,
unui colţ jupuit…
de cameră, care-şi ţine suzeta
în albul unui timp neîncheiat
la cămaşă…
el flutură un steag decolorat,
zdrenţuros…
mă anunţă să-l schimb,
ca pe un copil mic,
dornic să-mi umble prin ochi!
poate că sunt vinovată,
căutând să-mi scot evantaiul
cu fluturi zglobii…
poate că sunt convinsă
de anianiau, albinărelul…
să încerc guriţa florilor…
dar ce să fac, a venit timpul
să-mi abandonez trecutul…
şi colecţionez cercuri zodiacale,
mă desenez chiar eu…
ca un glob pământesc cu picioare!
şi alerg printre berbeci, tauri,
gemeni, lei, fecioare…
şi alerg printre zile de sărbătoare,
bătând la cizme
şi la uşa Sfântului Spiridon…
să mă-ntâlnesc cu Motanul încălţat!
10 decembrie 2007, 23:37
pentru Felix
„ZEIŢA DE TURCOAZ”, 2008