caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Social



 

Romii de ambele maluri de Prut: sărăcie, lipsă de educație, marginalizare (II)

de (6-7-2008)

Îi considerăm plini de tupeu, mincinoşi şi câte alte atribute am mai putem adăuga!

Într-adevăr nu putem nega un anumit teribilism, uneori juvenil de care dau dovadă romii, însă cunoscându-i îndeaproape, ne putem explica, măcar în parte, cauza unui astfel de comportament.

În partea I a acestui material, publicată în ediţia anterioară a publicaţiei ACUM am putut observa că sunt cazuri în care romilor le este frică, le este ruşine pur şi simplu, să recunoască că sunt romi.

Spiritul acestei etnii se manifestă mai ales când sunt mulţi. În comunitatea lor se consideră ei înşişi invincibili, pentru ca imediat ce se simt izolaţi de acest mediu care le este favorabil, să devină vulnerabili, o vulnerabilitate care uneori îi determină la acte de care poate ei înşişi nu se credeau în stare până atunci.

Mai spuneam că din cauza acestui neajuns (faptul că datele despre numărul exact de romi existenţi în societate sunt incerte) nici proiectele care îi vizează nu au întotdeauna sorţi de izbândă.

Şi mai invitam în ediţia din numărul trecut la încerca să îi şi înţelegem pe romi. Cum? Aflând de la faţa locului caracteristicile principalelor domenii care caracterizează nivelul de cultură, de viaţă, de sănătate ale unei comunităţi.

Educaţia

Educaţia are o importanţă majoră nu doar în acţiunile de reducere a riscurilor de incidenţă a sărăciei, ci şi în valorificarea eficientă a potenţialului uman. Dreptul la educaţie este un drept universal care este garantat prin Constituţia oricărui stat. Or, există o discrepanţă semnificativă între ratele de alfabetizare, fiind cu o treime mai scăzută pentru populaţia roma decît pentru populaţia non-roma. În comparaţie cu restul populaţiei, romii înregistrează o rată mai înaltă de analfabetizare, un nivel mai redus al educaţiei, o înmatriculare redusă semnificativ în învăţămînt şi o rată mai înaltă a abandonului şcolar.

Nivelul de educaţie şi alfabetizare al romilor este foarte redus. Sunt romi care nu pot nici să scrie şi nici să citească; o persoană cu studii superioare este o raritate. Ratele abandonului şcolar şi înrolarea redusă în programele de studii a copiilor roma iau proporţii alarmante şi apare întrebarea: de ce se întîmplă acest lucru?

Cauzele nefrecventării instituţiilor de învăţămînt sunt atît de ordin subiectiv, cît şi obiectiv. Din punct de vedere obiectiv, romii acuză lipsa posibilităţilor financiare pentru sprijinirea studiilor copiilor. Mai sunt şi probleme legate de sănătatea copiilor, precum şi cele legate de infrastructura şcolară. Din punct de vedere subiectiv, părinţii investesc un efort redus în încurajarea copiilor de a face studiile, unii considerînd că aceştia posedă deja cunoştinţe suficiente. Căsătoriile timpurii şi discriminarea în şcoli sunt alţi factori ce contribuie la diminuarea interesului romilor pentru studii. Un alt factor important care poate influenţa procesul de învăţămînt este migraţia în străinătate a familiilor în întregime, în căutarea posibilităţilor de lucru.

Discriminarea în şcoli, enumerată printre cauzele abandonului şcolar este considerată de către unii lideri ai comunităţilor roma ca o cauză principală a participării şcolare reduse.

Ei susţin că discriminarea a fost şi rămîne prezentă în şcoli. „Dacă eşti rom, oamenii nu sunt receptivi faţă de tine, doar pentru că eşti rom. Şi din cauza stereotipurilor, ai nevoie de timp, de mulţi ani ca să demonstrezi că nu eşti rău”, a opinat un lider rom. În acelaşi timp, datele oficiale arată că discriminarea percepută nu este una „de facto”. Există puţine instituţii de învăţămînt în care sunt concentraţi doar copiii romi, prin aceasta ocolindu-se efectul negativ al segregării şi formării atitudinilor discriminatorii faţă de aceşti copii. Potrivit practicilor globale în domeniul relaţiilor interetnice, segregarea în educaţie nu este benefică din moment ce poate duce la o izolare şi mai pronunţată a minorităţii.

În contextul ameliorării frecventării instituţiilor de învăţămînt a copiilor roma, au fost asigurate o serie de activităţi pentru motivarea înscrierii copiilor romi în sistemul de învăţămînt obligatoriu şi pentru crearea, utilizînd principiul discriminării pozitive, a unor condiţii favorabile pentru înscrierea tinerilor romi în învăţămîntul universitar. Cu toate acestea, în practică, includerea copiilor romi în instituţiile de învăţămînt primar şi gimnazial nu s-a soldat cu un succes ponderabil. Şi în învăţămîntul universitar există puţine cazuri în care romii au reuşit să fie înscrişi pe poziţiile rezervate în universităţi şi astfel au beneficiat de un acces adecvat la studii superioare în realitate.

Angajarea şi şomajul

Nivelul redus al angajării în cîmpul muncii, precum şi al ocupării forţei de muncă sunt aspectele-cheie ale situaţiei romilor pe piaţa muncii. În cazul populaţiei roma, rata ocupării forţei de muncă, precum şi rata de activitate sunt inferioare celor ale populaţiei non-roma, în timp ce nivelul redus al studiilor romilor rezidă în calificarea proastă şi angajarea în posturi cu venituri reduse. Şomajul pe termen lung are efecte negative şi profunde asupra formării sociale a comunităţilor roma. În cazul
romilor, datele sondajului arată că rata şomajului este de două ori mai înaltă decît cea a non-romilor. În acelaşi timp, majoritatea romilor şomeri (mai mult chiar de 50%) nici măcar nu caută un loc de muncă. Din cauza particularităţilor în structura de vîrstă a romilor, copiii constituie o parte semnificativă a populaţiei (datorită ratei natalităţii mai înalte la această categorie a populaţiei), în timp ce pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi constituie o pondere mai mică a populaţiei în comparaţie cu non-romii.

Ca urmare, un rom apt de muncă trebuie să sprijine mai multe persoane inapte, pe cînd în cazul populaţiei non-roma acest indicator e cu mult mai redus. De asemenea, este atestată o participare redusă a femeilor pe piaţa muncii, fapt ce poate fi explicat printr-o percepţie foarte tradiţională a rolului femeii ca mamă care creşte copii şi îngrijeşte casa, dar şi prin nivelul mai redus al studiilor – o caracteristică specifică mai mult populaţiei roma decît celei non-roma.

Oportunităţile de înscriere la studii pentru romi, limitate la moment (mai ales în R. Moldova), asigură perspective reduse de angajare în cîmpul muncii, în viitor. Nivelul redus de educaţie cauzează o calificare proastă şi angajarea în locuri de muncă prost plătite. Majoritatea romilor angajaţi lucrează în locuri de muncă slab remunerate, care nu solicită calificări speciale. Nivelul redus de studii, rata înaltă a angajărilor temporare şi angajarea în sectorul neoficial arată că romii se află în situaţii mai dificile în ceea ce priveşte angajarea în cîmpul muncii şi obţinerea veniturilor pentru satisfacerea necesităţilor de bază.

Referindu-ne la domeniile de activitate, deşi atît romii cît şi non-romii sunt implicaţi mai mult în munci agricole, totuşi romii demonstrează preferinţă pentru activităţile comerciale. Cea mai mare diferenţă privind angajarea în cîmpul muncii a romilor şi non-romilor este atestată în domeniul sănătăţii, învăţămîntului, precum şi ştiinţei şi în sferele poliţiei şi securităţii în care romii practic nu prea se văd. Aceasta ar putea explica parţial discriminarea în accesul la instituţiile de învăţămînt, de sănătate şi de administrare publică, care a fost semnalată de către liderii comunităţilor de romi în cazul diferitelor interviuri realizate în rîndul lor.

De asemenea, prelucrarea terenurilor agricole pentru obţinerea produselor pentru consum curent, practicată pe larg atît în România cît şi în Moldova pentru a suplimenta veniturile reduse, nu este o activitate prea răspîndită printre romi, un fapt ce poate fi explicat parţial prin problema dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi prin preferinţa romilor pentru alte tipuri de activităţi, cum ar fi comerţul.

În ceea ce priveşte afacerile, populaţia romă depune un efort de două ori mai mic în lansarea şi legalizarea unui business privat în comparaţie cu non-romii, preferînd să nu se implice în afaceri oficializate, ci mai curînd – în activităţi legate de comerţ. Chiar şi atunci cînd lansează o afacere, în aparenţă, aceasta înregistrează un succes limitat. Printre cauzele de bază ale acestei situaţii ar fi nivelul redus de educaţie al romilor, oportunităţile de afaceri limitate în regiunile în care trăiesc romii şi accesul limitat la resurse financiare, inclusiv de creditare – o precondiţie necesară pentru dezvoltarea unui business mic.

Sănătatea

Performanţa sectorului sănătate atât în ce priveşte România cît şi Moldova, a trecut prin diverse faze în perioada tranziţiei, din cauza unui deficit de resurse pentru finanţarea acelui sistem costisitor moştenit din periada anterioară şi a reformelor lente în acest sector. Deteriorarea serviciilor de sănătate şi criza financiară au promovat inechitate în acest sistem.

Indicatorii de sănătate de bază (speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternă) care sunt şi cei mai importanţi indicatori ai dezvoltării umane în orice societate, au înregistrat anumite ameliorări semnificative în ultimii ani. Totuşi, situaţia din Moldova este net inferioară celei din România, precum şi alte ţări din UE, ECE şi CSI. Totuşi, în timp ce statisticile oficiale nu oferă date dezagregate despre speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă şi maternă pentru romi, în multe state din regiune arată că speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă şi alţi indicatori majori de determinare a stării de sănătatea romilor sunt substanţial inferiori în comparaţie cu cei ai populaţiei în general.

Chiar dacă romii înregistrează rate mai înalte ale natalităţii, rata sarcinilor întrerupte şi cea a mortalităţii infantile sunt de circa două ori mai mari pentru populaţia roma decît pentru cea non-roma.

Sunt atestate nivele similare ale morbidităţii, atît pentru romi cît şi pentru populaţia non-roma, cele mai frecvente boli fiind gripa şi răcelile. Totodată, romii suferă mult mai frecvent de boli cronice decît non-romii, bolile cardiovasculare fiind în capul listei, urmate de problemele aparatului respirator şi cele ale sistemului digestiv. De asemenea, copiii romi sub 14 ani sunt mai puţin luaţi în evidenţă de programele de vaccinare. Lipsa cunoştinţelor despre aceste programe este cauza principală care explică această situaţie (cu precădere în R. Moldova).

Majoritatea populaţiei roma şi non-roma îşi cunoaşte medicul de familie. De regulă, însă, oamenii nu se adresează la medicul lor. Deşi a fost implementat sistemul asigurărilor medicale obligatorii, numărul romilor asiguraţi (şi deţin poliţe de asigurare) este foarte redusă, în timp ce pentru populaţia non-roma acoperirea cu poliţe e de circa două ori mai mare. Mulţi dintre vîrstnici nu deţin poliţe de asigurare care se eliberează în mod gratuit pentru anumite categorii. Cauzele principale ale accesului redus la sistemul de asigurări medicale le reprezintă costurile înalte ale asigurărilor medicale şi faptul că oamenii consideră că ei nu au nevoie de aceasta sau, pur şi simplu, nu ştiu despre existenţa ei. Un alt factor care ar explica diferenţele între aceste două grupuri privind accesul la serviciile de sănătate este distanţa pînă la instituţiile medicale.

Condiţiile de viaţă

Accesul la locuinţe cu o infrastructură adecvată este un aspect foarte important de apreciere a deprivării casnice în gospodării şi al vulnerabilităţii romilor. În pofida existenţei stereotipului despre modul de viaţă nomad al romilor, există foarte puţine gospodării roma care s-au stabilit în localităţi noi pe durata ultimilor 20 ani, nefiind atestate tendinţe migraţionale evidente (cu precădere în R. Moldova).

Lipsa infrastructurii în gospodăriile roma înregistrează rate mult mai înalte decît pentru marea majoritate a gospodăriilor. Un procent foarte ridicat al gospodăriilor roma prezintă locuinţe nesigure. Majoritatea covîrşitoare dintre gospodăriile roma nu beneficiază de condiţii de bază cum ar fi apa potabilă, baie şi canalizare. Încălzirea în perioada rece a anului şi pregătirea bucatelor se face folosind lemne.

Totodată, chiar dacă accesul redus la sursele de informare şi la tehnologiile informaţionale vizează întreaga populaţie, această problemă este mai pronunţată în cazul gospodăriilor roma. Este îngrijorător faptul că majoritatea populaţiei roma beneficiază de un acces limitat chiar şi la sursele tradiţionale de informare şi comunicare, cum ar fi cărţile, telefonul, radioul.
Condiţiile dificile de trai, lipsa facilităţilor în gospodării şi „lacuna informaţională şi de comunicare” pot constitui o explicaţie a deficitului de cultură generală şi de cunoştinţe elementare printre populaţia roma şi, implicit, a nivelului foarte scăzut de educaţie a copiilor romi. Toţi aceşti factori contribuie la extinderea distanţei sociale dintre romi şi populaţia non-roma, perpetuînd excluderea socială a romilor, ceea îi menţine în cercul vicios al sărăciei.

Relaţii în comunitate

Pe parcursul ultimului deceniu, problemele populaţiei roma au fost incluse pe agenda comunităţii internaţionale, datorită numărului impunător de dovezi privind încălcarea drepturilor omului şi condiţiile social-economice nesigure în comunităţile roma. Organizaţii internaţionale cum sunt PNUD, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE şi unele ONG-uri precum Institutul pentru o Societate Deschisă, au acordat o atenţie specială acestor tendinţe de dezvoltare a comunităţii roma.

Riscurile insecurităţii alimentare prezintă cea mai mare îngrijorare pentru romi. Insuficienţa alimentelor este o realitate trăită destul de frecvent de către circa două treimi din familiile roma. În acelaşi timp, măsurile luate de către populaţie în asemenea cazuri nu tind să diminueze insuficienţa alimentară.

Împrumuturile de la rude, prieteni şi cunoscuţi prezintă cele mai frecvente măsuri întreprinse în caz de apariţie a unor situaţii de incertitudine, însă aceste împrumuturi ajută doar la ameliorarea situaţiei pentru o perioadă de timp, dar nu soluţionează problema definitiv.

Deşi veniturile insuficiente prezintă problema numărul unu atît pentru romi, cît şi pentru populaţia non-roma, premisa acestei probleme este totuşi diferită pentru cele două grupuri. În cazul romilor se poate vorbi despre o lipsă a capacităţii financiare privind asigurarea familiilor cu produse alimentare deoarece, potrivit opiniilor romilor, există o mare probabilitate ca familiile roma să stea flămînde.

Alte probleme cu grad relativ înalt de risc, declarate de către reprezentanţi ai familiilor roma, sunt accesul limitat la serviciile de protecţie a sănătăţii, lipsa de securitate fizică, crimele şi accesul redus la educaţie. Spre deosebire de populaţia roma, populaţia non-roma este mai puţin îngrijorată de nesatisfacerea unor necesităţi de bază.
Pe lîngă accesul limitat la serviciile de protecţie a sănătăţii, temerile majore ale non-romilor vizează criminalitatea, problemele de mediu şi corupţia.

Migraţia

Sistemul politic şi social-economic, incertitudinea instituţională şi instabilitatea perioadei de tranziţie au stimulat o emigrare masivă a forţei de muncă în străinătate. Exodul cetăţenilor din România dar mai ales din Republica Moldova în străinătate pentru angajare la locuri de muncă este un fenomen de proporţii semnificative, populaţia roma luînd parte, de asemenea, la acest flux migraţional. Totodată, comportamentul migraţional al romilor are anumite trăsături specifice. În primul rînd trebuie menţionat faptul că migrarea cu întreaga familie este specifică romilor şi este un fenomen care explică parţial incidenţa abandonului şcolar printre copiii roma.

În general, migranţii romi sunt mai tineri decît cei ai populaţiei non-roma. Migranţii romi din R. Moldova preferă migraţia sezonieră şi au preferinţă pentru ţările CSI, în special Rusia şi Ucraina, datorită cheltuielilor reduse, a procedurii simple de perfectare a documentelor de călătorie şi mai persistă şi influenţa factorului lingvistic. În acelaşi timp, aceste ţări sunt mai puţin atractive din punct de vedere al remunerării şi al securităţii muncii.

În cazul romilor, utilizarea remitenţelor este mai mult orientată spre consumul curent sau investiţii imobiliare şi mai puţin spre investirea în afaceri şi acumularea de economii. Această structură a utilizării remitenţelor este caracteristică pentru fazele primare ale procesului migraţional. Deşi romii intenţionează să utilizeze o rată mai mare a remitenţelor pentru dezvoltarea afacerilor şi economii în viitor, aceste raţiuni sunt încă destul de reduse în comparaţie cu cele ale populaţiilor non-roma.

Acest fapt poate fi explicat atît prin nivelul modest al cîştigurilor, care pot acoperi doar cheltuielile de trai, fără a genera surplusuri, dar şi prin lipsa de abilităţi şi de oportunităţi antreprenoriale.

În ceea ce priveşte condiţiile de trai, populaţia roma este într-o situaţie dezavantajată în comparaţie cu populaţia non-roma. În acest context, direcţionarea remitenţelor în investiţii imobiliare, poate fi calificată drept generare de cheltuieli de consum, cu scopul de a crea condiţii elementare de trai. În cazul populaţiei non-roma, utilizarea acestor remitenţe poate fi calificată ca investiţie cu potenţial de menţinere sau creştere a veniturilor.

Am încercat să redau cât mai schematic cu putinţă rezultatele unei analize efectuată în rândul populaţiei roma. Sunt date oarecum exacte, statistice, care însă oferă o imagine, consider, relevantă, a situaţiei din teritoriu.

În ediţia următoare voi reveni cu fragmente de citate ale reprezentanţilor acestei etnii, care vor reda poate şi mai elocvent, situaţia care caracterizează în prezent comunitatea roma.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Anton Constantinescu: (6-7-2008 la 00:00)

    Din nou pot spune ca materialul acesta este foarte interesant. Pe de alta parte, as avea de facut cateva completari: eu am cunoscut si tigani de o mare noblețe morala.

    Tatal meu mi-a prezentat odata o țiganca in varsta care ar fi putut primi pensie daca ar fi lucrat inca trei zile si care a renuntat total la pensie pe motiv ca o pedepseste Maica Precista daca „mințeste”.

    Nu e singurul caz. Am fost martor cu ani in urma la o scena oribila la o librarie din Bucuresti: un copil tigan a cerut sa cumpere o carte de colorat, la care vanzatoarea l-a pocnit peste mana spunandu-i: „ma tigane, asa ceva se cumpara nu la 14 ani, ci la 6!”

    Mi-a venit sa vomit!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stéphane Ionesco: (6-7-2008 la 00:00)

    Nu ştiu în ce măsură statisticile d-voastră sunt oficiale, sau numai oficioase, am impresia însă că „îngeraşii dvs., ispăşitori” au devenit sărmane „victime” ale persecuţiei europene şi, mai cu seamă, româneşti.

    Italienii, sunt consideraţi ca cei mai toleranţi europeni vis-a vis de emigranţi. Ei bine, comportamentul execrabil al ţiganilor(apelaţiunea de „romi” neavând nici o justificare etnologică) în Europa şi, în particular, in Italia, le-a trezit peninsularilor demonul xenofobiei mussoliniene.

    Fără să întârziem asupra apartenenţei politice (de stânga) a lui WalterVeltroni, primarul Romei – cochetând cu cele de dreapta a le lui Berlusconi – ne putem întreba cum de s-a ajuns la această limită a suportabilului, în ceea ce priveşte anti-ţigănismul actual.

    Vă amintesc, dragă doamnă, că, datorită delicvenţei acestei etnii de naţionalitate română, toată Europa ne arată cu degetul, dacă permiteţi expresia.
    Italienii, au încercat, de nenumărate ori, să le stabilească un statut de rezidenţi, dar lipsa lor de interes pentru o viaţă onestă i-a descurajat cu desăvârşire.
    N-aş dori ca intervenţia mea să fie luată drept simplă extrapolare; datorăm însă acestei tematici o interpretare cât se poate de obiectivă şi nepărtinitoare, natural, în vederea unor măsuri, adecvate, de remediere a situaţiei.
    Sperăm că în viitoarele texte, pe care le propuneţi lecturii, să abordaţi, fără excesivă pasiune, şi aspecte ilustrând neplăcuta realitate, cărei vom fi obligaţi să-i dăm de vreo soluţie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (6-7-2008 la 00:00)

    Aș vrea să precizați domnule Ionesco dacă îi considerați pe toți membrii etniei în cauză delincvenți sau potențiali delincvenți, pentru că dacă este așa, afirmația dumneavoastră este extrem de gravă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Adriana: (6-7-2008 la 00:00)

    Rog sa imi fie iertata „pasiunea”, in cazul in care imi dau seama ca ea se reflecta intr-un fel sau altul in acest material. Nu am urmarit asta. Am incercat, in cat imi sta in putinta, sa fiu obiectiva. Daca nu am reusit, imi cer scuze.

    Am redat si sentimentele pe care le avem fata de aceasta etnie. Cu totii, fara a ma exclude pe mine insami. Insa dreptul la circumstante atenunante ii revine, cred, fiecaruia dintre noi. Si vazand si realitatea lor, consider ca parte din aceste consecinte se datoreaza si noua, celorlalti. Si cand spun asta, nu ma refer la dv, de exemplu. Ci la un un complex de imprejurari, de persoane etc.

    Se vorbeste pe toate canalele media de tot raul pe care ni-l fac romii. Noua, ca natiune. Eu nu le-am luat apararea, ci doar am constatat niste cauze, realitati, a acestor efecte devastatoare, in baza carora s-ar putea interveni de catre factorii competenti.

    Nu pot sustine ca ma simt mandra de ceea ce se intampla peste hotare in ceea ce-i priveste pe romi. Si nu numai pe romi. Insa nu pot spune ca vina le apartine numai lor.

    Fiecare generatie, de-a lungul istoriei, cred ca avut parte de „uscaturile” ei, daca imi este permis sa spun astfel…
    Nu stiu daca e relevant, insa personal am avut de suferit din cauza lor. Nu am considerat insa necesar ca „pasiunea” de care vorbiti sa imi fie orientata spre ura impotriva lor. Ci am purces la a face ceva, cat de putin, care sa ma determine sa ii inteleg macar intr-o masura oarecare…

    Va multumesc pentru interventie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-7-2008 la 00:00)

    Si totusi cred ca metoda cea mai buna de a combate criminalitatea se bazeaza pe cunosterea celor 37 de tipuri diferite de tigani din Romania, ca si pe influentarea cu precadere a celor care se manifesta in modul cel mai imoral, datorita educatiei primite.

    Impresia mea este ca ar fi o mare greseala sa-i punem pe toti tiganii in aceeasi oala, la fel cum ar fi o mare greseala si sa-i punem pe toti romanii in aceeasi oala.

    In plus, datele publicate de autoare par foarte clare, mai ales daca le raportam la situatia italienilor in SUA acum un secol.

    Cu toate acestea, SUA spre deosebire de Italia, nu a utilizat originea etnica sau nationala pentru a condamna Italia, cum fac italienii.

    Din orice punct de vedere ati analiza situatia, umilirea in bloc a romanilor datorita crimelor excesive ale romilor si tapajul facut de autoritatile italiene cu aceasta ocazie este cu totus disproportionat si politic incorect daca analizam putin situatia.

    Faptul ca romanii sunt priviti rau in Europa nu impiedica de loc ca in zona Americii in care locuiesc eu romanii sa fie priviti cu multa deferenta!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-7-2008 la 00:00)

    In general, daca intr-o comunitate se stie ca exista si oameni nevinovati, pedepsirea in bloc a acelei comunitati este o mare greseala si o mare nedreptate.

    De multe ori este chiar un act criminal! Acesta este de altfel si spiritul legilor in multe tari civilizate, ca SUA: pentru a putea fi pedepsit cineva, trebuie sa se dodeasca vinovatia sa „dincolo de orice dubiu rezonabil”!!!

    Adica societatea prefera de multe ori sa nu pedepseasca un om care a facut o crima (care nu poate fi dovedita cu precizie) in loc sa pedepseasca pe cineva care ar putea fi total nevinovat! Si totusi, chiar si asa, au loc abuzuri si greseli!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (6-7-2008 la 00:00)

    „In general, daca intr-o comunitate se stie ca exista si oameni nevinovati, pedepsirea in bloc a acelei comunitati este o mare greseala si o mare nedreptate.”

    Nu-mi vine să cred ce citesc! „În general”? În anul 2008 în Uniunea Europeană?

    Justiția este un act cu caracter INDIVIDUAL, iar tratarea unei etnii în bloc este un act în cel mai bun caz la marginea penalului.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (6-7-2008 la 00:00)

    Corectez: Nu in general, ci intotdeauna ar trebui sa fie asa. Dar din pacate nu este inca asa, nici cand e vorba de minoritatea roma si nici cand e vorba de alte minoritati.

    Datoria noastra este de a schimba acest mod de gandire incorect. Ceea ce nu e usor. Sper ca din restul comentariilor se intelege bine pe ce pozitie sunt.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stéphane Ionesco: (6-7-2008 la 00:00)

    Tin sa-l asigur pe d-l Clej ca este vorba,evident, de acele grupari de tigani al caror comportamante nu merita decat dispretul.

    Sper ca notiunea de „gravitate” suscitata de afirmatiile mele, isi va pierde din impact odata cu aceasta clarificare.

    Disponibilitatea nu mi-a permis sa raspund la momentul potrivit, fiind bine stiut ca o tacere prelungita, se preteaza, necesarmente, la interpretari nu intotdeauna favorabile.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.83.192.109