caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Arheologie pe înțelesul tuturor: Tipologie, stratigrafie, ipoteze…

de (23-6-2008)

Fidel promisiunii facute in numarul trecut, am inceput sa scriu despre metodele de lucru ale arheologilor si ceea ce confera statut de stiinta acestei ramuri controversate a istoriei.

Am reusit sa acopar 3 pagini (A4). Ar mai fi fost necesare 3-4. Textul era atit de arid, ca m-am plictisit si eu, care sunt invatat cu lectura rapoartelor de sapatura, foarte seci. M-am gindit ca este mai bine sa discutam despre un caz concret, recent si…celebru: bratarile de aur dacice, recent descoperite si partial recuperate de statul roman.

Din punct de vedere tipologic, bratarile au fost considerate dacice.

De ce?

Pentru ca semanau destul de bine cu alte bratari, sigur dacice. Numai ca bratarile „sigur dacice” erau confectionate din…argint. Cred ca va dati seama ca sirma de argint este mai rezistenta decit cea de aur la torsiune si indoiri repetate. (Iar a purta astfel de bratari, cu multe spire, presupune sa le modifici forma la fiecare impodobire -utilizare-, dupa forma bratului, antebratului, etc.Sa fi fost produse pentru a nu fi purtate ? Greu de crezut.)

Avind metale diferite, normal ar fi fost sa avem modele si tehnologii diferite (turnare).

Din pacate, nu avem nici o data certa privind conditiile descoperirii: nici un martor care sa fi asistat la moment. Doar zvonuri si marturii indirecte: „am auzit ca…”, „mi s-a spus ca…”. Zvonurile sunt usor de inventat si imprastiat. Mai ales de anumiti profesionisti, care mai dispun si de reteaua necesara (infrastructura).

Podoabe prețioase

Anterior acestei descoperiri mai erau descoperite doar doua bratari dacice de aur, facute tot din sirma de aur, dar cu o singura spira. Cu capete (deci si sistem de prindere) diferite. Foarte modeste. Atit de sterse, incit am declarat ca nu mai exista in lumea dacica, astfel de artefacte. (Bratari de aur.) Tehnic, greseam. In realitate, nu cred.

Istoricul de arta german (in fapt, o femeie; daca doriti, puteti citi interviul pe care l-a acordat presei noastre in ziarul „Formula As”; un numar din iunie 2006; regret, nu stiu exact numarul, dar aparitia este saptaminala, asa ca nu aveti mult de cautat; oricum, va fi o ocupatie placuta) care a facut expertiza, a precizat ca are rezerve datorita diferentei de metal dintre cele doua tipuri („vechile” bratari, de argint, publicate in cataloage si noile bratari de aur, care trebuiau incadrate cultural si cronologic) si lipsei analizei metalografice a pieselor supuse expertizei. (Analiza care lipseste si din dosarul de achizitie?!!! Greseala impardonabila din partea celor care au intocmit dosarul, ca si din partea celor ce au dat aprobarea pentru achizitie. De altfel, de cind este necesar votul parlamentarilor, pentru o astfel de achizitie?)

Mai sunt de adaugat citeva lucruri.

Piesele ar fi fost descoperite de un orasean, care habar nu are de arheologie…(Cind arheologii bat sistematic zona de decenii intregi, iar cautatorii de comori de secole.)

Se vorbeste ca bratarile au ajuns in Occident prin intermediul unei retele sirbesti…(Milosevici si ai lui, erau mereu in criza de bani si nu prea le pasa cum ii procura.)
In anii ’90, in Siberia, bande rivale isi disputau cimpurile aurifere pentru exploatari legale si…nelegale (adica surse de aur nedeclarat, pentru unele zone, pentru altele…)

Pentru corecta informare a cititorilor, trebuie sa amintim ca la inceputul sec. XX, la Odesa, traiau doi frati greci. Bijutieri. Ei au observat ca turistii bogati din Moscova si Sankt Petersburg erau innebuniti dupa artefacte antice. Si atunci au inceput sa fabrice bijuterii dupa modelele din cartile de arheologie. (Grecesti, romane) Le vindeau la preturi de 10 ori mai mari decit bijuteriile curente, pretinzind ca le-au descoperit in ruine. Bineinteles, au fost prinsi si condamnati.

Concluziile le trageti domniile voastre.

Sa mai adaugam ca:

-statul dac, centralizat, a concentrat tot tezaurul intr-un singur punct, descoperit de romani (confiscat si topit integral);
-cei care cauta comori pe la noi, au harti foarte precise si G.P.S.; la ce-ti folosesc toate astea, cind mergi la intimplare si nu comunici nimanui descoperirea si punctul descoperirii? O astfel de dotare poate fi vitala daca mergi dupa un tezaur ingropat anterior de altcineva (reperarea exacta a punctului).

Metode arheologice

In acest caz, s-a folosi metoda tipologica . Datorita conditiilor de descoperire, nu se poate discuta de stratigrafie. Fara stratigrafie certa, orice artefact are o valoare documentara redusa. Uneori se ajunge la „0”. Iar in alte cazuri, se poate chiar afirma ca nu este ceea ce se presupune.

Daca tot au fost cheltuite mari sume de bani si mult timp, atit de stat cit si de fiecare particular implicat, pentru a forma un arheolog, de ce nu sunt folositi? Crede cineva ca politicienii (sau sefii de servicii secrete,pardon, sefu) care au cumparat astfel de piese (dupa afirmatii din presa), se pricep mai bine la arhelogie decit arheologii? Sau ca rolul arheologilor se limiteaza doar la a da avize de “eliberarea terenurilor de sarcina istorica” pentru tot felul de constructii sau mine? Si politicienii de azi au aceeasi viziune despre profesionisti ca si liderii comunisti?

(Profesionistii trebuie doar sa execute ordinele, fara sa murmure, profesionistii nu au voie sa scrie un raport negativ, decit daca au ordin, etc?)

Cu alte cuvinte, profesionistul nu poate sa scrie un raport autentic, care sa cuprinda toate consecintele in cazul diferitelor solutii, si care sa conduca politicianul in activitatea sa, si nu invers.

Considerind ca piesele in discutie sunt autentice si au fost descoperite intimplator, statul roman nu trebuia in nici un caz sa trateze cu cumparatorul. Un bun furat nu se rascumpara prin negociere. S-a creat un precedent foarte periculos.

P.S. In articol s-a prezentat o ipoteza de lucru (de remarcat ca nu s-a facut nici o afirmatie ci s-au prezentat doar unele informatii din domenii si locuri diferite, grupate intentionat pentru efect didactic).
In tara, sunt ipoteze diferite: unii considera ca avem niste falsuri contemporane, altii cred ca avem piese autentice dar descoperite in alte zone si introduse fraudulos la noi (din diferite motive) si, in sfirsit, teoria oficiala, care le considera autentice si descoperite la noi.

Domniile voastre alegeti.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Mugabe va fi din nou reales în Zimbabwe, opoziția se retrage din alegeri

Morgan Tsvangirai susține că Mugabe i-a furat victoriaRobert Mugabe va fi din nou reales președinte în Zimbabwe ca urmare a...

Închide
54.224.117.125