caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Istorie si actualitate



 

De ce plătește Germania pentru Pogromul de la Iași? Pentru că așa trebuie

de (17-7-2017)
11 ecouri

 
Știrea despre decizia Germaniei, luată după negocieri cu Claims Conference, de a acorda despăgubiri victimelor pogromului de la Iași din 1941 și altor victime ale persecuțiilor antisemite din fosta capitală a Moldovei a făcut înconjurul lumii.

A avut și numeroase share-uri pe Facebook. Am remarcat la multe share-uri întrebări de tipul: Dar de ce să plătească Germania pentru ceva ce au făcut românii? România de ce nu își asumă responsabilitatea și dă vina pe alții? România de ce nu plătește?

Când vine vorba de istorie, ar fi grozav dacă lumea ar citi mai mult, cărți mai mult decât Google, cărți bune mai mult decât cărți proaste. Ar fi de preferat c să citească chiar documente, măcar dintre cele publicate dacă nu direct din arhive.

Fac aici câteva precizări în privința unor chestiuni care, poate, nu sunt tocmai clare pe baza cărților și colecțiilor de documente publicate până acum.

1) Cine sunt responsabilii pentru pogromul de la Iași, românii sau germanii?

Imediat după război, lucrurile erau clare atât pentru supraviețuitori, cât și pentru cei care investigau crimele de război: la crime au participat atât români, cât și germani.

România avea dreptul să-i ancheteze doar pe participanții români la atrocități. Au fost arestate câteva sute de persoane pentru implicare în pogromul de la Iași, iar câteva zeci au fost condamnate, cele mai multe în 1948.

Au fost câteva tentative de comisii rogatorii cu Germania, dar izbucnise războiul rece și dialogul judiciar nu a mai fost posibil. Oricum, după 1948, s-a așternut liniștea asupra subiectului și în România. Regimul comunist avea alte priorități.

Au continuat anchetele, dar nu s-a vorbit aproape deloc despre ele în public. Cei condamnați au stat în închisoare sau colonii de muncă, în general, până la grațierile și amnistiile din 1955 sau 1964.

Din anii ’60, discursul istoric a devenit din ce în ce mai naționalist, iar în anii ’70-’80 au fost luate de bune strategiile disculpante ale responsabililor regimului Antonescu anchetați pentru crime de război.

Aceștia au proiectat responsabilitatea pentru marile decizii criminale asupra Germaniei naziste. În anii ’70, a fost publicată, cu voie de la PCR, o carte despre pogromul de la Iași, în care responsabilitatea cădea în sarcina germanilor.

Participanții români erau descriși ca răzleți și marginali. Am găsit în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Secutității (CNSAS) și o lucrare de uz intern a Securității, în care, la fel, principalii vinovați erau germanii.

Cu acest tip de lectură disculpantă au început să lupte, din 80, istorici din afară, între care s-a remarcat Jean Ancel. Monografia sa dedicată pogromului, publicată după 1989, după ce s-au deschis arhivele din România, răspundea cu precădere acestui tip de bias, preluat voios de negaționiștii postcomuniști.

Însă sub efectul lecturii monografiei lui Jean Ancel și al altor lucrări influențate de acesta, riscăm să pierdem din vedere ceea ce în 1945-1948 era evident: anume că, în anumite faze ale pogromului, românii și germanii au participat cot la cot.

Cercetarea academică în arhivele din Germania a condus, până la acest moment, la concluzia că participarea germană a fost redusă. Dacă ne uităm însă la sursele invocate vedem că este vorba de rapoarte ale marilor unități (corpuri de armată și divizii) și ale consulului german la Iași.

Străduința acestora este de a minimaliza participarea germană la incidente, pentru că orice implicare în treburile interne ale României ar fi contravenit înțelegerii cu regimul Antonescu.

Citite în răspăr cu intențiile de comunicare ale autorilor rapoartelor, se înțelege însă destul de clar că germanii au participat la arestarea și maltratarea evreilor din Iași. Am discutat acest aspect cu istoricul care a identificat și publicat rapoartele, Ottmar Trașcă.

Experiența mea de cercetare în arhivele militare a arătat că informațiile cele mai importante ies la iveală din fondurile de arhivă ale unităților medii (regimente, batalioane, companii).

În arhivele din Germania nu au fost încă studiate arhivele unităților medii care au operat în zona Iașului, și nici cele ale poliției și jandarmeriei militare. Încă nu este clar care din serviciile de informații germane aveau oameni la Iași – știm de unele, dar nu de toate.

Dar marea problemă este că în Germania nu avut loc procese ale criminalilor de război focalizate pe problema pogromului de la Iași.

Dacă nu ar fi existat astfel de procese în România, care au adunat zeci de mii de pagini de mărturii și documente, nu am fi știut mare lucru despre pogrom doar pe baza Arhivelor Militare și a Arhivelor Naționale. Majoritatea rapoartelor oficiale, fie ele române sau germane, minimalizează sau distorsionează faptele.

2) Și atunci de unde știm despre implicarea germanilor în pogromul de la Iași?

Tot din documentația proceselor criminalilor de război și din documente sau publicații care consemnează mărturii ale supraviețuitorilor, rudelor victimelor sau martorilor.

În Arhiva CNSAS, se găsesc peste 200 de dosare de arhivă care cuprind mărturii despre pogromul de la Iași.

La Arhivele Naționale Iași se află dosare ale supraviețuitorilor sau rudelor victimelor adunate de Comitetul Evreiesc în sistem IOVR – 1.350 de dosare individuale.

La Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România se găsesc peste 1.500 de dosare IOVR referitoare la pogromul de la Iași (care, parțial, se suprapun peste cele de la ANR Iași).

În fine, tot la CSIER se găsesc fișe de familie întocmite de Congresul Mondial Evreiesc pentru a consemna suferințele evreiești dintre 1938-1944, iar este 2.500 dintre acestea se referă la Iași. O parte dintre mărturii arată, fără drept de apel, participarea militarilor germani la arestarea și uciderea evreilor.

Lucrurile s-au precipitat în Iași în noaptea de 28 spre 29 iunie când în tot orașul au izbucnit împușcături. Știm astăzi că împușcăturile au fost rezultatul unor diversiuni și al confuziei.

Este un subiect complicat pe care nu am loc să-l dezvolt aici. Cert este că, pe fondul răspândirii zvonurilor care atribuiau evreilor împușcăturile, trupele române și germane au fost cuprinse de psihoza unei „rebeliuni evreiești”. Știm astăzi că această „rebeliune” nu a existat, că era imposibilă.

Atunci însă mulți așa au crezut sau au vrut să-i lase pe alții să creadă. Trupele române și germane au făcut percheziții toată noaptea de 28 spre 29 și i-au executat pe toți evreii care le păreau suspecți.

Restul au fost reținuți. Antonescu ordonase în acea noapte evacuarea tuturor evreilor din Iași și executarea celor care trăgeau în armată. Polițiștii, când au venit la apelul de dimineață de la Chestură, au găsit curtea plină de evrei.

S-au făcut echipe mixte și au continuat arestările toată ziua. Multe dintre mărturiile victimelor arată că din echipe făceau parte și militari germani.

În zona Iașului operau Corpul 30 și Corpul 11 Armată germane. Participarea germanilor la razii și crime a fost masivă în noaptea de 28/29 și în prima parte a zilei de 29 iunie (în special în centrul orașului, în Tătărași, în Copou, Păcurari și la gară).

Apoi militarii germani au fost retrași de la razii la ordinul Comandamentului german și la intervenția autorităților române. Așadar, mărturiile supraviețuitorilor în această privință diferă în funcție de momentul în care au fost reținuți.

Germanii au fost prezenți la Chestură, cu implicare mai mare sau mai mică, pe tot parcursul zilei de 29 iunie. Pentru o vreme, după prânz, au controlat Chestura.

S-au opus, alături de reprezentanți ai autorităților române, emiterii biletelor de „liber” evreilor care nu erau „suspecți” de către comisarii de poliție români de la Chestură – procedură desfășurată pe parcursul câtorva ore în dimineața de 29 iunie, pentru a decongestiona curtea Chesturii.

Au participat, alături de români, la maltratarea și uciderea evreilor care erau împinși în curtea Chesturii. Mulți supraviețuitori și-au amintit cu groază de germanii (în special din unitățile Todt) care i-au lovit cu țevi de fier la intrarea în curtea Chesturii.

Crimele din curtea Chesturii au fost comise, în mare parte, de militari și polițiști români, dar a fost consemnată și participarea germanilor.

Apoi germanii au luat parte, alături de uniforme române, la escortarea și îmbarcarea evreilor în cele două „trenuri ale morții”. Au contribuit la deciziile de a nu fi deschise trenurile, când a devenit clar că evreii mor în masă sufocați și însetați, și de a nu fi debarcați la Târgu Frumos. Ambele decizii, luate în colaborare de români și germani, au dus la omorârea a mii de evrei.

Acestea fiind spuse, este nevoie să punem lucrurile în proporții. Deciziile principale în timpul pogromului de la Iași au fost luate de Ion Antonescu, Marele Stat Major, Ministerul de Interne, Prefectura Iași, Chestura de Poliție, Garnizoana Militară a Iașului și serviciile secrete.

Participarea germană s-a înregistrat în special la nivelul acțiunilor de tip polițienesc – razii, percheziții, escortare, execuții sumare. Comandanții militari germani au participat, de asemenea, la câteva decizii care au dus la moartea în masă a evreilor.

Nu este clară încă activitatea serviciilor de informații germane. Numeric, participarea autorităților române și a civililor localnici a fost considerabil mai importantă, astfel că responsabilitatea pentru majoritatea crimelor le revine. Dar participarea germană a fost un fapt.

3) De nu își asumă statul român Pogromul de la Iași?

Ba și l-a asumat, prin Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, acceptat de statul român ca document oficial. Am făcut partea din Comisie, în 2004, știu care a fost rezistența față de Raportul Final la nivelul oamenilor politici și al istoricilor, dar, în final, gestul final al asumării a fost fără echivoc.

De atunci, discursul oficial față de participarea României la Holocaust s-a schimbat radical. Negarea Holocaustului nu doar că este ilegală, dar este și considerată o ofensă de către opinia publică.

Autoritățile din Iași au făcut, de asemenea, numeroase gesturi publice de asumare. Pogromul este studiat în școli și facultăți. Este comemorat prin monumente publice.

Se pregătește un muzeu specializat. A fost obiectul a numeroase expoziții temporare și proiecte artistice. S-au scris romane. Presa publică frecvent mărturii.

Aș spune că cel mai greu se mișcă istoricii, poate și pentru că lucrurile sunt foarte complicate și cantitatea de documente care trebuie procesate este impresionantă. Sunt multe aspecte care trebuie rescrise despre pogrom.

4) De ce nu plătește statul român reparații pentru victimele pogromului?

Ba a plătit după război și a plătit și după 1989. Am pomenit mai sus de dosarele IOVR, care au fost pregătite pentru plata unor reparații supraviețuitorilor, văduvelor și orfanilor.

După judecarea lotului principal de responsabili pentru pogrom, în iunie 1948, a fost publicat în Monitorul Oficial din 3 iulie 1948 Regulamentul de aplicare a Legii 82 din 1 aprilie 1948, prin care provederile legii IOVR erau extinse și la „victimele prigoanei rasiale”, inclusiv ale pogromului de la Iași.

Au fost plătite o mie și ceva de pensii, așadar cu multe sub numărul victimelor, care au fost câteva mii. În perioada Ceaușescu, au fost inițiate negocieri cu Germania pentru a fi plătite despăgubiri pentru supraviețuitorii din România.

Probabil și din acest motiv linia oficială era de focalizare a responsabilității asupra naziștilor. Au fost adunate mii de dosare individuale (care se găsesc astăzi în Germania și în duplicat pe microfilm la CNSAS).

Germania Federală a descoperit însă că Securitatea a falsificat unele acte și a întrerupt negocierile (a scris despre aceasta Mădălin Hodor în revista 22).

După revoluție, a fost emisă Ordonanța nr. 105 din 1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificări și completări ulterioare.

Aceste prevederi legale se referă și la pogromul de la Iași, iar supraviețuitorii primesc drepturi bănești. Legea este neclară, procedurile complicate, iar sumele plătite sunt mici, dar trebuie spus că România își asumă și plătește aceste reparații.

Adrian CIOFLÂNCĂ este director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și membru în colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Adrian Cioflâncă, 15 iulie 2017

Preluat cu permisiunea autorului de pe situl rfi.ro

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sfartz Pincu: (19-7-2017 la 07:35)

    Este oportuna readucerea in public a temei vinovatiei celor care au fost calaii celor 11.000 de victime ale celui mai mare pogrom din Romania.

    Este importanta si stabilirea cotelor de participare la savarsirea genocidului de la Iasi din Iunie 1941.

    Dar si fara participarea, inspirarea si initierea de catre germani, realizarea unui pogrom (cuvantul pogrom – „громить” – este de origine rusa – nici nu se putea sa nu vina de acolo! – si inseamna distrugere, devastare, daramare, cu radacina „гром”=trasnet) era inevitabila, avand in vedere legionarismul teoretic si practic care a cuprins aproaope in totalitate paturile romanesti din Iasi, incepand cu mediul universitar si terminand cu carutasii din cartierul Ciurchi.

    Si o repetitie – este adevarat la o scara incomparabil mai mica – s-a petrecut cu un an inainte, in 1940 si la care am fost martor ca un copil de 7ani. Bande de legionari se plimbau pe strazi cu bate si lanturi, si luau la bataie oricare evreu le cadea in cale, urlau lozinci antisemite, spargeau geamurile cu pietre. Bunicul meu, fost soldat in armata romana si decorat de regele Ferdinand pentru acte de eroism in războiul cu „dusmanul”(!?) german din 1914, a avut prevederea de a sapa un cotlon in beci, in spatele zidului terminal, bine mascat, astfel incat cei care au intrat in beci, cativa adolescenti legionari, nu au vazut pe nimeni, dar noi toti – 8 persoane – eram acolo. Au spart toate geamurile si au plecat. Spaima si groaza de atunci s-a instalat in memoria mea ca un prim contact cu ceea ce mai tarziu s-a cristalizat ca fiind antisemitism.

    Am mai amintit de moartea violenta a unchiului meu, un baiat de 16 ani(!), Itic Pitaru, omorat cu un an mai tarziu (1941) in starada, cu batele in cap, pana i-au scos creerii, si de cine ? – chiar de colegii lui de liceu, fratii Condurache din acelasi cartier: Ciurchi-Abator.

    Vecinul nostru, un mosier roman (tin minte numele lui – Nicolau) a intervenit, dar legionarii erau atat de dezlantuiti, incat l-au amenintat cu moartea si pe el, pentru-ca ia apararea „jidanilor” !

    In pogromul din zona mentionata nu a fost nici picior de soldat german – „meritul” pogromului, prin uciderea a zeci de vecini evrei, apartinand in totalitate populatiei romanesti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Boris M. Marian: (19-7-2017 la 08:26)

    România nu va plăti decât f. puțin pentru Holocaust, cum a făcut și până acum, din câteva motive –

    1. Inițiatoarea Holocaustului a fost Germania nazistă oriunde în Europa, cu excepția României, pt. că Antonescu avea ambiția să fie „original”

    2. România nu are bani de dat, ci de luat, că merge prost cu economia

    3. Majoritatea populației este negaționistă și va fi până la Apocalipsă, chiar în rândul intelectualilor (unora)

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 4 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (19-7-2017 la 10:27)

    @Sfartz Pincu

    A fost judecaţi fratii Condurache?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (19-7-2017 la 13:43)

    @Boris M. Marian

    Nu vă înţeleg, dar poate că reuşiţi să mă lămuriţi.

    > 1. Inițiatoarea Holocaustului a fost Germania nazistă oriunde în Europa, cu excepția României, pt. că Antonescu avea ambiția să fie „original”

    România a participat activ la Holocaust, în special în teritoriile ocupate de ea în 1941. De ce nu se poate spune că şi ea face parte dintre iniţiatorii Holocaustului? În ce constă originalitatea lui Antonescu, în aceea că a lăsat pe mai târziu măcelărirea evreilor din Vechiul Regat, iar apoi, forţat de evenimente nefavorabile politicii lui, a renunţat la idee?

    > 2. România nu are bani de dat, ci de luat, că merge prost cu economia

    Este acesta un criteriu serios pentru un stat de drept? Adică facem stadioane şi funiculare (deseori inutile în ultima vreme), dar nu reparăm nedreptăţile trecutului pentru un număr minuscul de supravieţuitori, acum în ceasul al 12-lea, cât aceştia mai sunt încă în viaţă?

    > 3. Majoritatea populației este negaționistă …

    Rezultă de aici cumva că după război majoritatea populaţiei Germaniei a fost „poziţionistă” şi că de aceea Germania i-a despăgubit pe supravieţuitorii Holocaustului? Sau acest lucru are ceva în comun cu noţiunea de stat de drept şi repararea justă pentru crimele trecutului?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (19-7-2017 la 16:07)

    1.Aici am scris despre Tenebrosul mareșal A., articol apărut simultan în România și în Israel, nu are rost să reiau. Nazismul s-a născut cu primul slogan – antisemitismul, în 1923 Hitler era un inițiator previzibil al Holocaustului, Antonescu a venit în 1940 la putere și a început în 1941 să-și facă propriul său Holocaust. Nu înțeleg ce nu este clar?
    2. De drept, de nedrept, România este o țară săracă, totuși evreii beneficiază de o anumită sumă compensatorie. Știți f. bine, de ce întrebați?
    3. Nu am trăit în Germania, nu știu ce gândesc nemții despre Hitler, dar în România |Antonescu este astăzi mai popular ca niciodată. Vizitați R. și ascultați oameni care nici nu erau născuți în anii 40. Nu pe mine să mă lămuriți, ci pe acești ignoranți care sunt demni de tot disprețul. Nu jignesc eu poporul român, singuri ignoranții îl jignesc. În Germania este scriitorul Walser, mai sunt și alții , care întreabă ce vină au generațiile post-Hitler. Are dreptate, dar despăgubirile au fost acceptate chiar de Adenauer, un antifascist convins. Punct.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (19-7-2017 la 18:00)

    @Boris M. Marian

    > Antonescu a venit în 1940 la putere și a început în 1941 să-și facă propriul său Holocaust. Nu înțeleg ce nu este clar?

    Acum este clar ceea ce spuneţi.

    > 2. De drept, de nedrept, România este o țară săracă, totuși evreii beneficiază de o anumită sumă compensatorie. Știți f. bine, de ce întrebați?

    Nu ştiam, aflu ceva nou pentru mine de la dv. şi de aceea îmi permit să vă pun câteva întrebări de bun simţ, în speranţa că aveţi răspunsurile pregătite:

    – De ce sumă compensatorie beneficiază fiecare evreu în parte?

    – De când? Beneficiază toţi de atunci?

    – Compensatorie pentru ce? Are legătură cu Holocaustul?

    – De ce aţi scris înainte: „România nu are bani de dat, ci de luat, că merge prost cu economia”, iar acum scrieţi că România ar da bani tuturor evreilor? Nu cumva banii de care vorbiţi vin din altă parte?

    > În Germania este scriitorul Walser, mai sunt și alții , care întreabă ce vină au generațiile post-Hitler. Are dreptate, dar despăgubirile au fost acceptate chiar de Adenauer, un antifascist convins.

    Este o întrebare ce se poate pune şi la care există şi un răspuns, şi anume că este vorba despre obligaţiile statelor de drept de a compensa victimele ororilor trecutului, orori cauzate de acele state, ce practicau o politică de stat rasistă în trecutul lor criminal. Asta este ceea ce se poate răspunde acelui Walser şi tuturor acelora care îi dau dreptate, dintre care faceţi parte, în mod curios, şi dv.

    Încercaţi să acreditaţi ideea că Adenauer a fost de acord cu plata compensaţiilor deoarece era un „antifascist convins”. Nu cred că a fost din această cauză, deoarece ştia şi el foarte bine că de plătit vor trebui să plătească toţi germanii, indiferent de convingerile lor trecute sau prezente.

    Vă amintesc că şi celălalt stat german, DDR, se declara cu fermitate antifascist, dar nu a plătit despăgubiri victimelor rasismului de stat.

    > Punct.

    Asta ce-o fi însemnând, că aţi găsit adevărul şi puneţi capăt discuţiei? V-am arătat că nu aveţi dreptate şi v-am pus nişte întrebări legate de ceea ce aţi afirmat. Ce veţi face în continuare depinde desigur numai de dv.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Alexandru Leibovici: (19-7-2017 la 18:12)

    Sfartz Pincu: „despăgubirile au fost acceptate chiar de Adenauer, un antifascist convins”
    Victor: „Nu cred că a fost din această cauză…”

    Într-adevăr, Victor are dreptate: Germania a plătit reparaţii (de toate felurile, inclusiv despăgubiri) pe baza unui singur act originar – al Actului de Capitulare din 8 mai 1945 în care erau prevăzute reparaţii, iar din acest Act s-au derivat diferitele legi specifice.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Boris M. Marian: (20-7-2017 la 08:49)

    @ V. Manta

    Toți evreii născuți înainte de 1945, cetățeni români care au suferit de pe urma UNOR LEGI RASISTE, prigoană, etc. primesc o sumă lunară, conform legilor 118 și 189, nu mai știu anii, puteți găsi probabil pe Net sau adresându-vă organelor în drept ( de stat, evreiești) , sumele fiind de ordinul unor sute de lei. Claims Conference a dat sume mai mari, din Fondul German. Se știe de circa zece ani, mă mir că nu sunteți la curent. Au dreptul și evreii foști cetățeni români. Am spus că România nu ar avea fonduri prea mari de despăgubire, nu am spus că nu dă nimic.Credeam că știți. În privința lui Adenauer,vă asigur că Viktor Orban, din Ungaria nu ar da un ban , deci depinde de atitudine, desigur, Occidentul democrat nu ar fi permis asemenea abuz.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (20-7-2017 la 13:39)

    @Boris M. Marian

    Mulţumesc pentru informaţii. Am consultat Legea 189/2000 şi Legea 143/2014 . Cea de a doua măreşte cuantumul pensiilor prevăzute de prima lege, sume ce deveniseră derizorii.

    Recitind articolul Adrian Cioflâncă am constatat că dânsul a menţionat aceste despăgubiri.

    > Se știe de circa zece ani, mă mir că nu sunteți la curent.

    De ce să vă miraţi, de vreme nu fac parte din categoriile prevăzute de lege? Dv. sunteţi la curent cu fiecare lege apărută în România?

    > Am spus că România nu ar avea fonduri prea mari de despăgubire, nu am spus că nu dă nimic.

    Nu v-am contrazis.

    Mai am o întrebare legată de această temă. Aţi afirmat cu justeţe că: „Antonescu a venit în 1940 la putere și a început în 1941 să-și facă propriul său Holocaust”.

    Ce explicaţie aveţi atunci că România nu despăgubeste totalitatea persoanele care au suferit de pe urma acţiunilor rasiste ale statului român, incluzându-i şi pe supravieţuitorii Holocaustului românesc de pe teritoriile ocupate de România în 1941? Sau poate mă înşel?

    Acesta nu este un subiect tratat de articolul d-lui Adrian Cioflâncă. M-ar fi interesat să citesc un articol intitulat: „De ce plătește România pentru persecuţiile rasiste? Pentru că așa trebuie!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Sfartz Pincu: (20-7-2017 la 14:57)

    @ Alex. Leibovici

    Obisnuinta-a doua natura !

    V-ati obisnuit cu ideea ca eu gresesc si mi-ati atribuit mie un text al Domnului Marian !:”Sfartz Pincu: „despăgubirile au fost acceptate chiar de Adenauer, un antifascist convins”

    Eu nu l-am cunoscut pe Adenauer, desi am fost contemporan cu el !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (20-7-2017 la 18:18)

    @Sfartz Pincu

    > V-ati obisnuit cu ideea ca eu gresesc si mi-ati atribuit mie un text al Domnului Marian (text adresat lui Alexandru – vm)

    Vă mulţumesc că aţi confirmat că dl. Marian a greşit, aşa cum am scris.

    Nu aţi observat, se pare, că Alexandru a „tăiat” numele d-lui Marian. Nu mai putea să-l înlocuiască pur şi simplu deoarece eu răspunsesem deja la mesajul acestuia.

    > Eu nu l-am cunoscut pe Adenauer, desi am fost contemporan cu el !

    Nici eu, şi nici alte miliarde de oameni. Ce rezultă de aici?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
18.205.176.100