caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

IN MEMORIAM MARCEL CHIRNOAGA

de (5-5-2008)
Marcel ChirnoagăMarcel Chirnoagă

„In gravurile şi ilustraţiile la textele ce tratau tema respectivă, am încercat să traduc această abstracţiune – Răul – care, neavând chip, nu poate fi înţeles. Apocalipsa este un poem minunat din Sfânta Scriptură, pe care am înfăţişat-o in imagini tocmai pentru a sublinia Răul. La fel şi Infernul lui Dante. Strămoşii noştri, în frescele bisericilor din Moldova, au dat Răului chip de drac. Iată că eu sunt urmaşul celor din Moldova, care au făcut mii de draci, imagini prin care, la rândul meu, încerc să reprezint Răul din lume, de lângă noi şi asta nu pentru a-l speria pe privitor, ci pentru a-i arăta chipul sub care diavolescul se poate ascunde fără ca noi să-l putem recunoaşte” Marcel Chirnoagă (1930-2008)

Maestrul Marcel Chirnoagă a murit, miercuri dimineaţa, 23 aprilie 2008, in jurul orei 3.00, în urma unui stop cardio-respirator, pe fondul unei afecţiuni pulmonare mai vechi, a declarat pentru MEDIAFAX Bogdan Opriţa, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, din Bucureşti, unde artistul era internat.
Marele artist, în vârstă de 77 de ani, era grav bolnav şi se afla internat in spitalul Floreasca (în apropierea casei sale) de mult timp. Situaţia gravă a plămânilor impunea o spitalizare de lungă durată. În ultimele ocazii când l-am revăzut pe la atelier părea să ignore sfatul medicilor. Continua să scrijelească desenul pe metal, aşa cum cum mă învăţase pe mine şi pe mulţi alţii, pictori, sculptori, arhitecţi, sau pur si simplu, pe cine işi dorea să se apuce de gravură: direct pe placă. Avea o calitate rar întânită: generozitatea, capacitatea de a-şi înţelege, iubi aproapele, de a se apropia de oameni indiferent din ce categorie socială proveneau.
A avut o adolescenţă afectată de situaţia unchiului său, generalul Chirnoagă, judecat prin 1944, fapt ce a avut repercusiuni şi asupra lui aşa cum declara într-un interviu «Un frate al tatei, un unchi de-al meu, a devenit criminal de război şi a fost judecat pentru înaltă trădare. Tot neamul Chirnogilor a pătimit pentru asta. Am trecut şi eu pe la puşcărie, ca Chirnog.»
Matematician ca profesie, unul dintre studenţii străluciţi ai lui Dan Barbilian, maestrul Marcel Chirnoagă a fost un autodidact de geniu şi a început să expună lucrări de artă plastică din anul 1953, atras fiind de artă. Datorită lucrărilor prezentate a fost acceptat imediat ca membru în Uniunea Artiştilor Plastici din România, unde paradoxal, a devenit şeful acesteia fără a fi membru de partid. A avut mentori şi prieteni pe regretaţii Ion State şi Vasile Kazar. A participat la numeroase saloane naţionale şi internaţionale obţinând distincţii importante. De curând, a fost declarat cetăţean de onoare al Buşteniului, localitate în care s-a născut la 17 august 1930.

Puţini ştiu că Marcel Chirnoagă este singurul artist plastic român ale cărui lucrări constituie obiectul unei teze de doctorat in istoria artei. Disertaţia a fost prezentată în anul 2000 de Adriane Platon Kirscher la Universitatea din Koln. Teza de doctorat dezvoltă atât textul „Apocalipsei”, cât şi comentarea gravurilor celor doi mari artişti – Durer şi Chirnoagă.

Gravurile lui Marcel Chirnoagă sunt cotate în toată lumea, fiind recunoscute prin expresionismul narativ de excepţie. A ilustrat excelent opere literare, cele mai cunoscute fiind gravurile în aquaforte şi aquatinta realizate pentru „Infernul” lui Dante sau „Don Quijote” al lui Cervantes. A dus tehnica gravurii la perfecţiune, utilizând o presă nemţească de gravură, veche de peste o sută de ani, lucrând după modelul clasic, după tehnica desăvârşită a lui Albrecht Durer. Durer a fost modelul spiritual al Maestrului Chirnoagă.
A adus inovaţii în tratarea plăcii de metal cu sudură şi decupaje originale. Există o serie de lucrări de dimensiuni medii în care intervenţia sudurii a produs efecte spectaculoase lucrărilor.
Caii constituiau subiectul lui preferat, îi desena la perfecţie, cum rar întâlneşti. În majoritatea gravurilor şi desenelor, caii sunt impecabil valoraţi, evidenţiaţi, de o factură expresivă ireal de umană, chiar şi în frescele realizate.
Marcel Chirnoagă avea o compoziţie proprie chiar şi pentru cerneala de gravură utilizată. Hârtia lui preferată de gravură a fost cea care se găsea într-o perioadă la «Letea». Se aproviziona pentru toţi: întotdeauna oferea din materiale prietenilor săi.
Marcel Chirnoagă lucra în ţară sau în Italia unde avea prieteni gravori, la care păstra o serie de plăci şi unde expunea frecvent. Ar fi putut oricând să rămână în altă parte, însă «Acasă» rămânea în sufletul lui cu o anumită sonoritate, poate sentimentală, decupată din toate nostalgiile cumulate de-a lungul vieţii sale. Pentru el «acasă» a însemnat mult timp atelierul din Dudeştiul demolat de care unii îşi mai aduc aminte şi mai târziu, atelierul din str. Biserica Amzei 9 din Bucureşti, din ansamblul aşezămintelor Brătienilor. «Acasă» pentru Maestru se traducea în egală măsură prin prietenii pe care îi avea în jurul lui. Multora le-a arătat tainele unui meşteşug vechi de secole. Mulţi îi suntem datori sufleteşte şi pentru ceea ce oferea cu mărinimia unui mare om: arta de a fi prieten.

Fără a fi subiectivă, deşi am avut marele privilegiu să lucrez gravură sub îndrumarea sa, afirm cu toată convingerea că Marcel Raymond Chirnoagă este cel mai mare gravor român de la sfârşitul secolului XX, devenind renumit pentru ciclurile de gravuri „Monştrii inevitabili”, „Apocalipsa”, „Labirintul”, „Viciile şi virtuţiile creştineşti”, sau „Cele 10 porunci”.
Maestrul Marcel Chirnoagă a realizat de-a lungul vieţii mai puţin decât îşi propusese, a afirmat aceasta deseori cu o modestie rar întâlnită, însă acest puţin se exemplifică prin mii de lucrări de artă – desene, picturi, sculpturi scenografice inedite pe malul mării, sculpturi şi mai ales, gravuri – pe care le dorea reunite într-un muzeu propriu. Aş vrea să îi văd într-o zi această dorinţă împlinită.
Un Om de o forţă spirituală uluitoare şi un mare Prieten, Maestrul Marcel Chirnoagă va rămâne mereu în sufletele celor care l-au cunoscut.

Adio, Maestre Chirnoagă!

MUZEUL VIRTUAL MARCEL CHIRNOAGĂ:
http://www.stdb.ro/~vasile/muzeuc.htm

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.68.240