caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Arheologul: un istoric cu rucsacul in spinare

de (2-6-2008)
7 ecouri

Arheologia este una din stiintele auxiliare ale istoriei, alaturi de: cronologie, numismatica, epigrafie, paleografie, gliptica, toreutica, sigilografie, heraldica, genealogie, arhivistica, arheologia contribuie, prin metode specifice, la aventura cunoasterii umane.

Arheologul este istoricul cu rucsacul in spate. Gata oricind sa mearga pe teren, pentru a verifica o ipoteza sau alta, sau pentru a incerca identificarea, plasarea in teren a unui obiectiv sau altul.

Rolul sau este spectaculos, mai ales cind descopera artefacte celebre sau cind aduce la lumina comori artistice si economice, in egala masura, daca ne gindim la obiectele faurite din metale pretioase.

(Exemplificam doar cu Heinrich Schliemann si Lord Carnarvon – de fapt arheologul era protejatul sau Howard Carter, dar…asta este alta poveste.)

De cele mai multe ori, insa, arheologul sapa pentru obiective modeste din punct de vedere economic: ceramica, mici piese litice/metalice (arme, unelte), morminte, etc. Dar in acest efort anonim si prozaic, aduna informatii care pot sa ne ajute in intelegerea mai buna a trecutului.

Rivalitatea dintre istorici si arheologi („Oala peste oala,/Vorbarie goala” si „Fumuri istorice/Din pipe arheologice”) este notorie. Cel putin in Romania, unde studiul pluridisciplinar este, inca, un deziderat.

Multidisciplinara

Lucrurile se amplifica daca ne gindim la munca specifica celor doua categorii: istoricul este toata ziua in biblioteca-arhiva, in timp ce arheologul imbina studiul de biblioteca cu activitatea de santier si/sau periegheza.

Periegheza este cercetarea de teren; practic, mersul pe jos in zone susceptibile de a pastra asezari sau necropole vechi; uneori, se merge la „inspiratie”, alteori se studiaza vechile izvoare, incercind plasarea in teren a informatiilor; mai nou, se studiaza fotografii aeriene si se incearca localizarea unor imagini mai ciudate.

(Este recomandabil sa se mearga in aratura proaspata, dupa ploi, sa se verifice eventuale rupturi de teren, sa se asiste la saparea unor obietive economice; industriale, casnice, etc.)

O alta practica, este aceea de a te familiariza cu „zona” de care „raspunzi”: terenul, flora, oamenii. In timp, incepi sa intelegi ratiunile geo…strategice locale, determinari economice, stiluri arhitectonice, etc.

Lucrul este greu, deoarece exista diferente notabile intre actualul relief si cel din epocile mai vechi. Uneori situatia este diferita de la epoca la epoca. (Voi reveni.)

Daca adaugam si modificarile climatice, va dati seama ca „bucataria” arheologiei este bine garnisita.

Arheologul trebuie sa adune toate aceste informatii, cu ajutorul geologului, paleobotanistului, fizicianului atomist (datari), etc.

Personal, cred ca este nevoie de un specialist in bransa, care sa reconstituie fiecare microrelief actual, in care e amplasat un santier arheologic.

Fara indoiala, lucrurile nu sunt deloc usoare.

De exemplu: vechea cetate Constantiniana Dafne, localizata teoretic la gura Argesului, nu a fost inca identificata. La fel si insula Peuce-Peuke-Leuce-Leuke (localizata teoretic intre Budapesta -insulite dunarene- si Insula Serpilor). (Asta, ca sa vorbim doar de „Dunarea de Jos” si nitelus din zona de mijloc a fluviului.)

Arheologi de „cabinet”

Principala cauza a esecurilor arheologilor, ar fi modificarea reliefului.

Nu vreau sa-mi amintesc faptul ca unii colegi din generatia mea – si chiar mai tineri – nu au nimic comun cu munca de teren; ei sunt doar arheologi de „cabinet”, adusi aici sa „conduca”, atrasi de functiile administrative.

Interesant ca ’89 nu a adus nici o schimbare in mentalitate si nici in ceea ce priveste personalul…”specializat” in conducere.

Sa amintim – pe scurt – citeva deosebiri ale reliefului, in diferite epoci istorice (din ceea ce am vazut sau studiat personal):

– cetatea Giurgiului, care a fost construita pe malul Dunarii, in sec. XIV, este astazi departe de fluviu; (de fapt, ruinele cetatii)

– localitatea Manastirea (in Evul Mediu se numea „Cornatel”) era „schela” Bucurestiului pentru relatiile cu Stambul;

– raminind la Mostistea, mai multi arheologi (se poate numi Radu Vulpe) precizeaza ca, datorita legaturilor cu Dunarea, corabiile grecesti antice ajungeau pina in subcarpati; tot de la Cornatel pleca un brat al Dunarii, care se varsa in fluviu la…nord de Calarasi; (aproape de intrarea in oras, cu trenul, este vizibila vechea vale); bratul s-a colmatat tirziu, in sec. XVIII;

– bratul Borcea, putea fi trecut cu…caruta, in sec. XIX (de altfel, desi navigabil, si azi are numeroase bancuri de nisip, extrem de periculoase pe seceta);

– cetatea genoveza de la Enisala, strajuia malul Marii Negre; azi, este pe malul vestic al unui liman maritim; (Razelmul era un golf adinc al Marii Negre si comunica cu lacul Babadag; cetatea era ridicata in acest punct strategic, foarte important in epoca sa; adica la sfirsitul sec. XIII e.n.);

– cazul cel mai celebru este al anticului oras Histria, care in decurs de citeva secole de la fundarea lui, s-a trezit cu portul impotmolit; apoi, din oras de litoral, a ramas undeva in interiorul continentului;

– in schimb Mangalia (Callatis), are o buna parte a portului si orasului antic… scufundate; pentru a le studia este nevoie de arheologie subacvatica; (o ruda mai noua a arheologiei, care nu este luata in seama pentru ca nu poate asigura conditii certe de amplasare a artefactelor descoperite; voi reveni)

– o problema de cert interes, cu care m-am confruntat, este diferenta dintre relieful paleoliticului si relieful actual in sud-estul Munteniei; descoperirea paleoliticului in Baragan (de subsemnat), clarifica mai multe ipoteze despre cum arata acesta in stravechime; ca si relatia dintre Marea Neagra si Mediterana;

– sa mai amintim ca in preistorie, castorul era o prezenta frecventa pe valea Buzaului;

– si ca mormintele culturii Yamna (la modul general mileniul III i.e.n.), contin diferite amenajari funerare, din trunchiuri masive de copaci; intregi sau jumatati despicate longitudinal; acesti arbori seculari au disparut total din Baraganul de azi;

Exemplele pot continua cu Grecia antica, Africa de nord, diferentele climatice (provocate de glaciatiuni si nu numai), etc. Am preferat sa dau exemple doar din experienta personala, dupa cum am precizat deja.

Cum mai este de discutat, pentru a nu plictisi cititorii, mai las si pe numerele viitoare, in masura in care „bucataria” arheologiei poate stirni interesul acestora.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • florin predescu: (2-6-2008 la 00:00)

    Foarte frumos si relevant articolul, evidentiaza o stiinta cumva trecuta cu vederea in zilele noastre, mai ales de catre generatiile mai tinere.

    Felicitari !

  • Munteanu Mircea: (2-6-2008 la 00:00)

    Multumesc pentru aprecieri, domnule Predescu.

    Este adevarat, arheologia este considerata o stiinta neimportanta. Ma voi stradui sa dovedesc contrariul, in paginile revistei „ACUM”.

    Daca nu voi reusi, este doar vina subsemnatului…

  • Anton Constantinescu: (2-6-2008 la 00:00)

    Mi-a placut mult articolul! Am cateva intrebari: eu credeam ca Insula Serpilor este antica insula Leuce, sau alba, sau Insula lui Achile. Credeam gresit?

    De asemenea, mi s-a povestit ca pe grindul Chituc a fost descoperita o localitate turceasca din evul mediu, cand au inceput exploatarile de nisipuri cu Titan.

    Ce stiti despre aceasta descoperire? Mi s-a povestit ca descoperirea a fost acoperita de planseuri cand s-a vazut ca nu e cu „continuitatea”, sub Ceausescu.

    Am primit de la cineva o pipa turceasca de ceramica si niste cioburi de acolo!

    Alta intrebare: la muzeul de arheologie din Constantza existau smocuri de par perfect conservat din mormintele copiilor din antichitate, gasite acolo.

    La un moment dat au disparut! Au fost cumva aruncate? Analizele genetice sunt total posibile acum pe mostre de par bine conservat! Ar fi interesant sa stim!

    Alta intrebare: epitafurile pe care le-am vazut traduse la Constanta sunt foarte impresionante! Exista undeva o publicatie in care sunt analizate toate (sau mai multe) epitafuri grecesti si latine de acolo?

    Va multumesc!

    Mi-am amintit un epitaf tradus la Constantza: „Hermogenes imi era numele si ajungand la capatul vietii la varsta de 52 de ani mi-am dat seama ca nu dupa pietatea lor este soarta muritorilor”. Si altele, la fel de frumoase!

  • Munteanu Mircea: (2-6-2008 la 00:00)

    Va sunt recunoscator pentru aprecieri.

    Sa incerc sa va raspund la problemele ridicate.

    1. Denumirea insulei Peuce este in discutie. Poate fi SI Leuce. Localizarea ei este in functie de cultura generala si…imaginatia fiecarui autor.

    Am incercat sa exemplific modificarea reliefului in zona Dunarii de Jos. Este f. greu sa reconstituim vechile realitati geografice.

    Mai ales la gurile Dunarii (in antichitate 7 brate, ati vazut ce a patit Histria, cetatea – medievala – de la Enisala… Se mai poate adauga si cetatea bizantina de pe insula Pacuiul lui Soare, Hirsova, Capidava, Argamum…..).

    In ceea ce priveste Insula Serpilor, nu poarta nici o urma de modificari antropice. Nu este de exclus, dar deocamdata nu se verifica ipoteza.

    2. Despre asezarea turceasca de pe Grindu Chituc nu stiu nimic. Aveti dreptate, a existat o nebunie in anii ’70-’80 cu privire la asezarile turcesti medievale din Dobrogea. Am sapat la Babadag si am stat de vorba cu arheologii ce lucrau la geamia din localitate.

    Un cretinism infantil, extrem de periculos; in fond, toata lumea stie ca Dobrogea a fost cucerita de turci si a facut parte din Imperiul Otoman intre 1417 (aprox.) si 1878. Si atunci, ce se ascundea?

    Ceea ce ma mira este inutilitatea ticalosiei. Si nu e singurul caz din istoriografia noastra. Dar in acest mod, se putea introduce un control strict al arheologilor de altii…(In numele „interesului superior”…)

    3. Si eu imi aduc aminte de un mormint al unei tinere decedate in sec. II-IV d.Chr.; se pastrase si sicriul si parul; mormintul era foarte bogat -podoabe de aur, vase de sticla, s.a.- si, initial, foarte bine valorificat muzeografic: o singura vitrina adapostea tot complexul; piesele dispuse in conditiile desoperirii.

    Nu stiu ce s-a intimplat cu artefactele respective. Cu probele ADN, voi reveni intr-un alt articol. Se pot folosi si osemintele pentru asa ceva.

    4. La textul dvs., mai puteti adauga:
    „Emanu-El. Cu noi este Dumnezeu” (A nu se confunda cu Emanuelle!)

    „Zeilor Mani. Aurelia Sambatis, care a beneficiat de „jus liberorum”, a trait 25 de ani, 5 luni si 12 zile (dupa care) si-a dat sufletul, iar sotul ei o plinge. Salutare trecatorule”

    „+ Harul lui Dumnezeu. Fiti sanatosi trecatorilor! Aici odihneste de 51 ani…Asaz-o Doamne cu dreptii.”…..etc.

    Nu am cunostinte de epigrafie, dar incercati „Inscriptiile din sec. IV-XIII descoperite in Romania” de Emilian Popescu,….Bucuresti, 1976

    Am explicat ca arheologul este un asistent al istoricului, alaturi de epigrafist, si ceilalti „auxiliari”. Ideea ca arheologul este si epigrafist, si paleograf, si numismat, etc. este eronata.

    Voi reveni cu functiile arheologului.

    Este de remarcat ca primii arheologi aveau si bogate cunostinte de epigrafie, cunosteau latina si greaca veche. Erau mai degraba filologi decit istorici.

    Este firesc, pentru ca singurele cunostinte in epoca erau cele livresti. De la informatiile lor s-a plecat, cautind verificarea acestora pe teren.

    Intre timp, volumul imens de descoperiri si tehnicile speciale de lucru, au dus la separarea specialitatilor.

    Mai sunt arheologi care fac si epigrafie, numismatica, numai pentru epocile care au nevoie de asa ceva (greco-romani, medievalistica).

    Cei mai multi insa, prefera sa cedeze materialele respective unui specialist in domeniu, ei concentrindu-se pe probleme de tehnica de sapatura, datarea materialelor scoase la lumina, etc.

  • Anton Constantinescu: (2-6-2008 la 00:00)

    Va multumesc foarte mult domnule Munteanu pentru precizari!

    Aveti dreptate, sunt multe discipline legate de arheologie. Ma gandesc numai cat de vasta a devenit stiinta in care lucrez, chimia! Sunt sigur ca diversificarea asta are loc in toate stiintele.

    Am fost foarte impresionat de sapaturile de la Mangalia. Am vazut zidul cetatii, cu pietre absolut perfect slefuite in zidul cetatii de acum 2700 de ani.

    Numai ca am vazut zidul cetatii…datorita sapaturilor ce s-au facut pentru a zidi niste blocuri noi!!

    Nu este nici o sansa sa se puna in evidenta constructiile antice, sa fie expuse zidurile perfecte ale cetatii?

    Starea lor de conservare este exceptionala, iar in alte parti lumea ar fi extrem de atenta cu asemenea urme arheologice!

    La Constanta nu am mai vazut muzeul de arheologie care imi placea enorm inainte de a-l face muzeu personal de istorie a familiei Ceausescu.

    S-au recuperat piesele muzeului vechi? Sper ca gunoiul lui Ceausescu nu mai exista.

  • Munteanu Mircea: (2-6-2008 la 00:00)

    Cu cit inaintam in cunoastere, cu atit diversificarea/specializarea este mai mare.

    Este un blestem de care nu putem scapa. Lucrul in echipa devine o corvoada. O povara obligatorie, fara de care nu putem face nimic.

    De altfel, daca omul este o fiinta politica (deci, sociabila) de ce cunoasterea si aplicatiile ei, in societate, ar fi altfel?

    La Mangalia, lucrurile sunt complicate de suprapunerea vechiului oras de cel nou. Este nevoie de un proiect indraznet si multi bani pentru a pune in valoare vechile ziduri.

    S-ar putea continua cu un „parc submarin”, pentru a se vedea partea scufundata a orasului. (Cupole de sticla, sub care sa se desfasoarea activitati comerciale, culturale, etc.) Vise!

    Nu doar Constanta, ci toate muzeele au scapat de materialele respective. (Or mai fi prin depozite…). Mai ramin mentalitatile si cadristii.

    P.S. In ceea ce priveste insula Leuce, daca ar fi sa am banii necesari+autorizatiile, as incepe prin studierea hartii(geologice) Deltei Dunarii: eliminarea tuturor depunerilor aluvionare din ultimii 3200 de ani.

    Pe ce ramine, se face o trecere in revista la suprafata. Insula, este -probabil- un martor natural de eroziune din interiorul deltei. Dupa care, trebuiesc incepute sondaje pe locatiile cele mai interesante. (Minim 2 m adincime, dar, in general, in functie de zona inconjuratoare)

    Din pacate, arheologia este o mare mincatoare de bani. Si pentru studiu/formare si pentru documentare si pentru periegheze/santiere si (mai ales) pentru conservare.

    Cu respect, Munteanu Mircea,Constanta.

  • Olaru Marian: (30-6-2011 la 03:14)

    Stimate Domnule Munteanu,
    Probabil sunt colegul dumitale din promotia Facultății de Istorie si Filosofie din anul 1981. Noi, colegii tăi, organizam întâlnirea promoției pe 8 iulie 2011, la Facultatea de Istorie. Ne-am bucura foarte mult dacă ați participa la aceasta întâlnire, care începe la orele 10, 00. Scuze, ca nu particip la forumul care abordează reușitele D-tale profesionale. Mă adrsez cu pronumele de politețe doar pentru că nu știu sigur dacă sunteți colegul nostru sau nu!
    Oricum, aștept un răspuns, oricare ar fi el
    Cu stimă,
    Marian Olaru



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
pliant

fum de tămâie... cucul iscodeşte în drumul caravanelor arderi de tot, puse pe altarele timpului smoala curge din ugerele pământului-...

Închide
54.224.117.125