Ştirea, conform căreia muzicianul Ciprian Fodorean a murit într-un accident, în timpul susţinerii examenului pentru şcoala de şoferi, în Cluj, a frapat o mare parte din comunitatea română din Arizona.
Ciprian avea 25 de ani în momentul accidentului şi doar în urmă cu câteva luni plecase din statul Marelui Canion, unde a locuit timp de o jumătate de an. Tânărul era licenţiat în pian la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj şi îşi făcea masteratul pe canto.
Potrivit ziarelor clujene, Ciprian se afla în remorca autocamionului şcolii de şoferi Alpha şi aştepta să-i ia locul colegului său care se afla la volanul autovehiculului şi îşi susţinea examenul pentru permisul de conducere. La o trecere de pietoni tânărul care conducea autocamionul a oprit pentru ca mai mulţi pietoni să poată traversa strada.
În acelaşi moment, se presupune că Ciprian ar fi crezut că i-a venit rândul la examen şi a încercat să coboare din remorca autocamionului, dar nu a mai apucat, pentru că ansamblul s-a pus din nou în mişcare. În acel moment, tânărul s-ar fi dezechilibrat şi a căzut sub roţile celei de-a doua remorci.
Ciudat este faptul că cei din cabina camionului, printre care şi instructorul auto al şcolii Alpha şi reprezentantul Serviciului de Permise Auto Cluj, nu au observat că tânărul a ajuns sub roţile remorcii, astfel că nu au întrerupt examinarea elevului de la volan, care a continuat deplasarea. Abia după ce autocamionul s-a întors la capătul străzii şi a ajuns înapoi, cei din cabină şi-au dat seama ce s-a întâmplat. Fiindcă în peisajul acestui accident a fost şi un agent de politie, seful Biroului de Permise Auto şi Examinări, Dan Florian, iese numaidecât la rampă şi încearcă să se disculpe: „Nu este nicio problemă dacă elevii stau în benă în timp ce un altul da examenul. În aceste maşini, în spate, sunt bănci pe care elevii pot sta.
În plus din declaraţiile celui care conducea în acel moment se poate vedea clar faptul că examinatorul i-a spus lui Fodorean să stea în benă şi să aştepte până o să vină să îi spună că este rândul său. Se zice în declaraţie că le-a dat indicaţii clare. Este normal ca orice părinte sa vrea să găsească un vinovat pentru moartea fiului său, dar Adrian Micu nu este vinovat” a declarat Dan Florian.
Citind aceste rânduri, nu putem face să nu ne ridicăm câteva întrebări de ordin elementar, cu riscul de-a sfida pregătirea profesională a d-lui Florian în întocmirea rapoartelor şi declaraţiilor publice.
În primul rând, potrivit cărei legi este regulamentar ca elevii să circule în benă? De asemenea, de unde certitudinea că tânărul a coborât din maşină, deoarece a crezut că îi venise lui rândul? Este aceasta singura ipoteză posibilă? (Dacă, de exemplu, i se făcuse rău în benă?).
Apoi, pentru a admite viabilitatea unei presupuse legi care permite elevilor să stea în benă, este normal să ne punem întrebări cu privire la elementele de siguranţă sau de protecţie pentru aceşti pasageri. De pildă, cu ce aparate este dotată maşina pentru a facilita, în caz de urgenţă, comunicarea elevilor din benă cu instructorul sau examinatorul din cabină? Cum se face că remorca a trecut peste acest tânăr iar examinatorul nu a sesizat impactul şi a lăsat ca maşina să îşi continue liniştită drumul târând după ea un tânăr care se zbătea între viaţă şi moarte? Unde e limita legii în care atât agentul de poliţie cât şi instructorul ignoră oglinzile retrovizoare pe parcursul examinării şi observă ce s-a întâmplat abia la întoarcere pe sensul opus de circulaţie?
Din declaraţii rezultă că în momentul în care a sosit salvarea tânărul era încă în viaţă, dar pentru că pierduse deja prea mult sânge, nu a mai putut fi salvat. În astfel de situaţii, fiecare secundă contează. Prin urmare, dacă poliţistul era mai agil, ar fi remarcat accidentul la timp şi ar fi anunţat imediat salvarea, şansele ca viaţa acestui tânăr să fi fost salvată ar fi crescut considerabil.
În plus, lipsa de interes a oamenilor legii este evidenţiată şi în faptul că până în momentul de faţă, nimeni, nici din partea Serviciului de Poliţie nici din partea şcolii de şoferi nu s-a sinchisit să de-a nici măcar un telefon familiei Fodorean pentru a le transmite „sincere condoleanţe” sau pentru a exprima regretul lor faţă de cele întâmplate. Este binecunoscut faptul că în Statele Unite când are loc un accident, reprezentanţii companiei sau a instituţiei care a fost implicată în accident (chiar şi când nu au nicio vină), contactează victima sau aparţinătorii acesteia, pentru a-şi manifesta sprijinul moral şi chiar financiar dacă e cazul. Să nu mai pomenim de situaţiile în care planează o vină şi asupra instituţiei.
Ciprian Fodorean a plecat din America să moară în România. Şi-a dorit să obţină permisul de conducere categoriile C şi E, cu toate ca nu avea nevoie de ele. Se gândea însă că poate pe viitor îi vor fi de folos. Ciprian s-a născut în luna ianuarie, 1983 în Cluj Napoca. A fost cel mai mare dintre cei cinci copiii ai familiei Lidia şi Eugen Fodorean. Mai avea doi fraţi: Eugen şi Mihai şi două surori: Ştefania şi Salomeea; aceasta din urmă fiind stabilită, împreună cu soţul ei, în Spania, oraşul Arganda.
După ce a absolvit facultatea de muzică, a fost invitat în Statele Unite, unde a condus cu succes câteva formaţii şi ansambluri muzicale. În anul 2005 a locuit o perioadă de şase luni în Chicago, statul Ilinois. S-a întors apoi în România, iar pe data de 4 iulie, 2007 a revenit în SUA, de data aceasta în Phoenix, Arizona, unde a locuit până la sfârşitul anului trecut.
Cei care l-au cunoscut, l-au caracterizat ca fiind un băiat foarte educat, respectuos şi cu un caracter deosebit. “Ciprian era un băiat foarte calculat; era foarte econom în cheltuirea banilor. Se gândea mult la familie, cum ar putea să-i ajute. Simţea foarte mult cu fraţii şi surorile lui. Se gândea mai puţin la viitorul lui” – îşi aminteşte Simion Murza, unchiul muzicianului. Având în vedere că trecerea din viaţă a lui Ciprian a fost una fulgerătoare, exită momente în care membrii familiei sunt furati pentru câteva clipe de gândul ca tânărul este încă America şi urmează să se întoarcă acasă.
O societate liberă este aceea în care viaţa fiecărui om este protejată de legile care o guvernează. Când e vorba de artişti însă putem spune mai mult; pentru că dacă ceilalţi oameni rămân în sufletul celor apropiaţi, artiştii au privilegiul ca prin opera lor să fie cunoscuţi şi de alţii şi opera lor să facă să vibreze şi suflete necunoscute. Un astfel de om a fost şi tânărul Ciprian Fodorean, un nume care pronunţat acum de prietenii lui, cu tristeţea gândului de a nu mai fi împreună, trezeşte amintiri pline de afecţiune şi de admiraţie.