Ma gindeam sa cobor
pe spirala asta albastra
a intimplarilor mele
misterioasa si cu ochii lungi
pret de o zi
sa-ti numar degetele
cu care atingi cerul
cind ma stringi in brate
si tacerile tale
strivind sinii mei calzi
ca un cutremur mov
ramas de-o viata in asteptare
ma inclin migratoare
in ovalul tau rabdator
ca venus senina
sa te blestem
din dragoste
****
dar frumos mai scrii tu ovala, discreta , printesa de Kalahari calare pe camila noptilor mele ce ma duci de capastru prin muntele Atlas, vara , aurora, seara , prin camp vargat cu mirodenii si focuri raspandite, ruguri ruguri strig si tu pui de cafea, ma bicui ,ma pansezi, imi pui praf de scoica pe trup ravasit cu epitete si vanturi gordiene, ah imaginata asta care nu-mi da pace ,cu care te duc in iatacuri deprivate, biciuind fantomele sufletului, in insula lui ulisse roasa de canibali cu priviri intelectuale, toti trecuti prin universitati, ucigasi cu vorbe bine talcuite, pudrate, parfumate rochite mov si jupon francez pe care ti-l cumparam de ziua ta ca sa capat un sarut tzoc tzoc si apoi ne tranteam pe canapeaua cu arcuri rupte, ne smulgeam verbele, ne controlam gerunziile carunte si parul scurt din traista cu metafore, ahhh cum te iubeam si nu stiai, erai prea tanara pentru mine, imi puneai briciul pe jugulara asteptand cutremurul, sinapsa carliontilor tai ma innebunea, dar nu ma simteai de fel, doar te ridicai pe varfuri si intrebai: traiesti? traiesti?