şi totuşi mai credem în sfinţenia lumii
în lucruri imposibile în moş crăciun
în a nu ştiu câta înviere
şi în an-cheta de duminică
şi trece trenul copilăriei şi nu se opreşte
decât la vămile cerului
şi trec avioane
pe cer este numai albastru şi fum
şi trec femeile în şir indian către moarte
şi una din ele s-a decis
să îmi poarte durerea în pântec
şi trec şi eu prin viaţă ca o cămilă prin deşert
fără elan fără vânt fără lacrimi
şi totuşi oamenii se iubesc şi iubesc
chiar dacă se prostituează adesea de frica singurătăţii
chiar dacă slujesc unui zeu diform
cu telecomandă chiar dacă nevoia primară
le trece prin faţă ca şi pe banda rulantă
alegeţi ce vi se pare mai ieftin şi bun
o navetă de bere
două pungi cu tutun
şi totuşi mai credem în sfinţenia lumii
aceste resturi din care
cei mai săraci îşi fac de mâncare
aceşti saci din plastic în care
ne ascundem fiecare
mizeria
şi stăm la coadă la jocuri şi cărţi
despre cum se înşeală memoria
despre coduri secrete despre vrăjitorii
şi ştim nu-i bună dependenţa
decât de lungă durată
dimineaţa strada
este ca o femeie cu-rată
şi seara cadavrele zilei
încep să miroasă
femeia devine o femeie serioasă
alegeţi ce vi se pare mai ieftin şi bun
o navetă de bere
două pungi cu tutun
şi numai poezia rămâne
cea mai bună porţie de fericire
pe stomacul gol
volumul 33 bis