Cearta dintre Boris Glazpapier şi dentistul Kleinergrois a început într-o seară, la un pahar de bere, de la un fleac atât de puţin important încât a doua zi aproape nimeni nu-şi mai amintea exact amănuntul. Fapt este că, puţin înfierbântaţi de ceartă, uzaţi de căldura zilei şi cu nervii răsuciţi, cei doi au depăşit motivul iniţial şi şi-au aruncat tot felul de epitete, au ridicat tonul şi, la un moment dat, şi-au complimentat nevestele şi căţeii…
– Javra dumitale latră la patru dimineaţa, a strigat Boris. Ruşine!
– Poate a dumitale, a replicat dentistul. Nu a mea…
– Ha, ha, eu nici nu am câine! În calitate de preşedinte al comitetului de bloc voi propune o taxă specială pentru proprietarii de câini. Cine vrea potaie, să plătească!
Aici e momentul când au intervenit şi alţii. În mai puţin de jumătate de oră s-au format două partide. Unul al posesorilor de patrupede, celălalt al adversarilor juraţi. Proprietarii de animale s-au aşezat sub platforma ştiută a Asociaţiei pentru protecţia animalelor, ceilalţi au apelat la Organizaţia pentru apărarea drepturilor cetăţeanului. Evenimentul a fost comentat la băcănie, la măcelăria lui Ioel Fişelovici, la tutungerie şi la bancă. S-au creat largi curente de opinie şi atitudine.
„Partidul în favoarea oamenilor” a propus boicotarea magazinelor unde se comercializează preparate de genul Ham-ham sau Miau. Ziarul local acordă o atenţie deosebită evenimentului, iar tirajul îi crescu fantastic după ce rubrica „opinia cititorului” găzdui păreri de ambele feluri. Pe zidurile caselor şi pe panourile publicitare au apărut afişe mobilizatoare şi altele acuzatoare. S-au organizat conferinţe de presă, mitinguri de solidaritate, demonstraţii de protest… Tineretul, indiferent îndeobşte la asemenea probleme, a intrat în joc după ce fonduri mari, din surse anonime, au subvenţionat maiouri colorate cu sloganuri.
Când au avut loc alegerile municipale, candidaţii au aderat la o grupare sau alta. Un candidat a promis că va impune botniţă pentru câini şi proprietari. Adversarul a cerut un impozit pentru ce nu au animale. Partidul de centru a lansat lozinca „Cine are să-i trăiască, cine nu să nu-i dorească”…
Toate acestea s-au petrecut vara trecută. Dar ecoul evenimentelor nu s-a pierdut. Şi acum, stând prieteneşte la o bere, Boris îi mai spune uneori lui Kleinergrois:
– Primarul ăsta, cum dracu-i zice, nu ar fi ajuns primar dacă…
– Las-o baltă! sugerează de obicei dentistul. Iar începi ?
Cu aceeași plăcere citesc proza umoristică a doctorului Schor, salutări amicale.