Sibiul este o cetate circulara. Se intampla sa te vezi pe tine insuti mereu mai bine cu ochii altuia, nu numai privindu-te in oglinda. Revin in Sibiu si in Ev Mediu dupa ani de absenta ca turist avid sa surprind ineditul orasului de pe Cibin. Revad Sibiul cu ochii altcuiva, reprezentarea burgului ia alte dimensiuni.
Renovarea cladirilor si repunerea lor in ordinea originara dezvaluie un Sibiu parca anume nascut pentru turisti. Pozitionarea orasului intre munti, nu departe de fosta vama Turnu Rosu, despartitoare a doua provincii romanesti, intr-o depresiune piemontana amplifica senzatia unei cetati la rascruce de drumuri, de confluente culturale si istorice.
Pornind de la o interpretare subiectiva, grabita gasesc Sibiul ca un han permanent deschis drumetilor si unde toate grijile cotidiene sunt uitate la o cana de vin.
Impresia de oras circular se deruleaza in Piata Mica ca mai in toate pietele burgului baroc.
Ca turist ratacesc printr-o alta lume, prin targul muzeu, recreat tocmai pentru a ne lasa vrajiti.
Piata Mica a castigat un plus pe langa monumentele arhitectonice ca Turnul Sfatului, Podul Minciunilor, etc. prin repunerea in circuit a spatiului turistic cu restaurante, magazine si boutique-uri tentand drumetii. Piata Mica se regaseste in cladirile de altadata (acum restaurate) cu loggia dinspre piata, cu arcadele ce la parter acopereau pravaliile si atelierele diferitilor negustori.
Fac un popas la una din mesele discret insiruite unde muzica manelelor si cersetorii obraznici nu deranjeaza. Rasfoiesc o carte, linistea amiezii e din cand perturbata de clopotele bisericilor, de aripile porumbeilor. Sunt trezit din lectura de vocea unei doamne parca stanjenita ca ma deranjeaza… O cheama Monica.
Imi aduce o cafea si recunosc ca adevarata aroma ma cucereste. Este marca Illy, o cafea superioara si mult deasupra surogatelor de productie industriala. Piata Mica exista prin cafeaua buna, mancaruri bine gatite, flori de tei si roze; cativa muzicieni ai strazii fredoneaza aria Sempre Libera din Traviata.
Ca intr-o piateta italiana sau germana patroanele cafenelelor vegheaza si servesc clientii, mai ales turistii ca si cum ar face totul ca ei sa revina la o cafea sau la un pahar de coniac… Spre deosebire de anonimatul american al firmelor Starbucks Cofee, Dunkin Donuts sa, cafeneaua europeana exceleaza prin unicitate si identitatea locatiei. Aceeasi cafea bauta la New York nu se deosebeste de cea de la Miami sau de la San Francisco.
Monica, patroana localului imi spune ca nu e interesata de a transforma cele cateva mese din fata boutique-ului de cadouri Vladis intr-un birt, ci pur si simplu e un act de curtoazie fata de trecatorii si turistii aflati in Piata Mica. Ma invita sa vizitez incaperea decorata intr-un stil simplu medieval, fier forjat si ziduri in caramida rosie netencuita. Un magazin de cadouri aranjat in linia boutique-urilor vieneze sau a celor din Zurich! Produsele spre vanzare nu sunt chinezarii si nici gunoaie de serie intalnite in mai toate dughenele ordinare. Monica intentioneaza sa puna pe piata marfa executata in Romania si mai ales de bun gust. As enumera ilustrate pictate, reproduceri cu imagini sibiene, calendare, icoane veritabile, camasi din in topit, pictura pe pietre de rau etc.
As mentiona ca ridicole unele nume de spatii comerciale voit neologistice si nonconforme cu traditia si linia medievala a Sibiului: The Place, Sory (oare vine de la Sorry, nu ?), Big Mamma, Kebap House etc.
Turistul fie el european, nipon sau american trebuie directionat catre valorile nationale si nicidecum catre hidosenia kitchurilor si a lipsei de bun gust.
La doi pasi de superbul boutique cobor in subsolul fostului magazin, cunoscut de catre sibieni sub numele Curtea de Fier. O minunata crama decorata in stil autentic transilvanean cu scaune din lemn masiv de stejar, lavite ne transpune in atmosfera Romaniei stramosesti. Crama este dispusa in cateva incaperi spatioase si nemirosind a igrasie, boltele arcuite si lumina nici difuza, nici obositoare sustin comfortul si senzatia de relaxare dupa o zi de hoinareala prin orasul-cetate. Ospatarii, imbracati in straie nationale ardelenesti, sunt maestri ai tehnicii de servire cum rar intalnesti in tarile occidentale. Succesul cramei consta si in descrierea mancarurilor de catre ospatari, cunoasterea temeinica a ingredientelor si a vinurilor. Totul este impecabil. Patronii sau patronul (nici nu stiu cine sunt) lasa mana libera angajatilor sa-si desfasoare munca pentru, si numai pntru client. Mancarurile sunt bine prezentate pe farfurii, sunt gatite in mai putina grasime, apar in meniu si bucate vegetariene, destinate celor ce se gandesc la silueta. Nu mai vorbesc de rachiul intors de doua ori, de vinul de casa.
Felicitari ospatarilor pentru calitatea servirii lor, gandindu-ma cate zeci de turisti au petrecut si vor petrece clipe de neuitat in Crama sibiana, demonstrand ca un zambet sincer poate aduce primavara in suflet.