caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Ei vor face o diferenta



 

Clipa care face să dispară diferenţele

de (9-11-2015)
1 ecou

 
Recent am trecut printr-un moment cu o mare încărcătură emoţională dar şi simbolică.

Îmi pun, în cel mai firesc mod, întrebarea: de ce? De ce un om oarecare din Iaşi primeşte o distincţie recunoscută în întreaga lume? Lucrurile sunt destul de simple şi, dacă stăm bine să ne gândim, chiar în firescul unui comportament logic, neinfestat cu clişee propagandistice din deceniile trecute şi care, din păcate, au încă rezonanţe şi în prezent. Aşa cum îi spuneam şi prietenului Roni Căciularu într-un interviu recent, întreaga mea viaţă am fost împreună cu evreii încă din copilărie, una destul de grea din punct de vedere financiar, aşa cum era pentru toţi în acele vremuri de după cumplitul deceniu al celui de-al doilea război mondial. Iar noi copii, români, armeni, evrei, lipoveni, greci sau ucraineni, oraşul Galaţi fiind port la Dunăre era cosmopolit, nu aveam nici educaţia şi nici motive să ne simţim diferiţi, prin urmare ne bucuram grozav de sărbătorile tuturor neamurilor când primeam, fără nici o discriminare dulciuri şi vorbe frumoase. Apoi pe timpul liceului şi al celorlalte şcoli pe care le-am urmat, am avut prieteni buni evrei. Printre aceştia Doru Davidovici (ZL) cu care nu numai că am zburat plan la plan dar am şi împărţit bucuriile, tristeţile şi greutăţile vieţii specifice unui aerodrom militar şi ale unei cariere de pilot de vânătoare pe avioane supersonice. Poate că de al el am şi moştenit dorinţa de a scrie cea care acum, după decenii, m-a consacrat ca scriitor.

La Iaşi, unde m-am stabilit după pensionare, am început să activez într-un cenaclu literar în care, mai apoi, am fost ales preşedinte. Sună pompos titlul dar nu este decât o modalitate de a munci mai mult pentru promovarea creaţiei unor oameni pasionaţi de poezie şi proză. Şi aici avem colegi evrei şi-l numesc doar pe domnul Eugen Deutsch cel care în prezent este redactorul-şef al revistei Booklook, revista Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, cum se numeşte acum acest club de creaţie.

În anul 2007, cu prilejul unui concurs organizat de cenaclul nostru, l-am întâlnit la Comunitatea Evreilor din Iaşi pe regretatul Shaul Carmel (ZL). Noi aveam, din totdeauna, relaţii foarte bune cu Comunitatea unde mergeam frecvent la diferite evenimente, inclusiv de natură religioasă precum Hanuka sau Yom Kipur. L-am întrebat pe Shaul, cu care eram prieten, dacă nu ştie vreun umorist din Israel care ar dori să colaboreze cu noi. Ştia şi ni l-a recomandat pe dr. Dorel Schor. Astfel l-am cunoscut pe cel mai mare creator contemporan de aforisme dar şi un excelent prozator ironic. Prin el am ajuns să intru în legătură şi să colaborez cu aproape toţi scriitorii de limbă română din Israel, cu renumitul grup de creatori din Haifa, dar şi cu alţii din Tel-Aviv, Natania sau alte localităţi. Schimbul de idei şi opinii precum şi faptul că noi scriam şi publicam în diferite reviste unii despre alţii a făcut ca în curând oamenii de la noi să aibă o cu totul altă imagine despre literatura de limbă română din Israel. Acum mulţi dintre prietenii din Israel vin la Iaşi unde organizăm întâlniri, lansări de carte sau prezentări de opere. Sunt numai mari ale literaturii de gen precum Zoltan Terner, G.Mosari, Paul Leibovici, Bianca Marcovici, Madeleine Davidshon, Francisca Stoleru, Romi Căciularu, Harry Ross, şi mulţi alţii cărora le cer iertare că nu-i pomenesc acum dar îi am întotdeauna aproape de inimă.

Consider că avem, noi cei din România, datoria de mare onoare de a face cunoscută creaţia acestor colegi şi prieteni ai noştri din Israel nu numai pentru că citim în limba natală ce scriu ei, oameni cu o mare experienţă de viaţă dar şi aflaţi acum pe alte meridiane şi paralele. Cu atât mai mult cu cât suntem ultima generaţie care se mai poate bucura de acest privilegiu. În curând, aşa cum este şi normal, procesul de integrare va face ca limba română să nu se mai vorbească în Israel, prin urmare nici opere scrise în această limbă nu vor mai apărea. Şi eu cred că omenirea va pierde una din comorile sale.

Mulţumesc încă o dată prietenilor evrei care au înţeles şi apreciat demersurile noastre pentru a întări legăturile dintre oameni pe care îi leagă nu numai o istorie ci şi o cultură multiseculară cu rădăcini comune.

* * *

25.09.2015 În cadrul proiectului european pentru promovarea multiculturalismului organizat de Primăria Iaşi, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, domnul Aurel Vainer, a acordat domnului Mihai Batog-Bujeniţă, directorul Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, Medalia de Onoare şi Brevetul de Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România, pentru contribuţia sa deosebită la activitatea culturală în cadrul Comunităţii Evreilor din Iaşi.

MEDALIA ŞI BREVETUL DE PRIETEN AL COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

MBB002

Onorat de această distincţie, directorul A.L.P.I. a mulţumit tuturor celor prezenţi

Onorate domnule Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România
Onorate domnule Preşedinte al Comunităţii Evreilor din Iaşi,
Stimaţi şi dragi prieteni,
Distins auditoriu
,

În viaţa omului, între venire şi plecare, puţine sunt evenimentele cu adevărat importante. Pentru mine, astăzi, primirea titlului de Prieten al Comunităţilor este unul dintre aceste momente, însă cuvintele mele vor fi întotdeauna prea sărace pentru a exprima cu adevărat imensa onoare ce mi se face, dar şi marea bucurie a acestei adevărate învestituri. Şi în continuare mă voi strădui, ca şi până acum, să-mi dovedesc vrednicia promovând prin mijloacele culturii temeinicia relaţiilor istorice care ne leagă ca popoare însă, în primul rând, ca oameni. O istorie comună multiseculară dovedeşte că avem puternice rădăcini culturale comune iar datoria noastră este să nu lăsăm niciodată ca răul, sub orice formă, să ne învrăjbească. Iar acum, când Europa se află în faţa celea mai mari provocări din istoria ei modernă, trebuie să înţelegem şi să preţuim cu adevărat importanţa temeliilor culturale care ne unesc.

Mă înclin cu adânc respect în faţa dumneavoastră pentru onoarea ce-mi faceţi şi închei spunând din toată inima: TODA RABA!

Mihai Batog-Bujeniţă

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.239.150.57