caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Divanul lui Dimitrie Cantemir in varianta araba (3)

de (18-2-2008)
1 ecou

Partea esentiala a volumului, editia araba, este unul dintre elementele de noutate pe care le aduce volumul în domeniul studiilor arabe din România. Am stabilit textul arab pe baza celui mai valoros manuscris, acela susmentionat, detinut de B.N.F., constatând prin comparatia cu cel pastrat la Biblioteca Apostolica Vaticana ca diferentele sunt minime, întrucât al doilea manuscris este, evident, o copie fidela a celui dintâi. Dificultatile traducerii acestui text arab, scris în araba vorbita de crestinii sirieni la trecerea dintre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, s-au dovedit multiple: trasaturile lingvistice specifice, vocabularul bogat în împrumuturi din greaca, ezitarile în transferul terminologiei abstracte, în special cea religioasa, abundenta citatelor din Biblie si din autorii clasici si contemporani m-au determinat, ca editor si traducator, sa consult un mare numar de editii si comentarii (mentionate în Bibliografia volumului), pentru a putea stabili un set de principii metodologice riguroase.(I.Feodorov, The Edition and Translation of Christian Arabic Texts of the 17th-18th Centuries Refering to the Romanianns, în Revue des études sud-est européennes).

Aceasta prima editie a unui manuscris arab publicata în România, în conditii stiintifice perfect comparabile cu nivelul atins în tarile de traditie în studiile arabe, este si o dovada a calitatii învatamântului românesc. Cred însa ca este, în acelasi timp, un început mult întârziat într-o directie de cercetare, care în acele tari se afla deja la a treia generatie de specialisti. Volumul ilustreaza de asemenea rolul colaborarii între cercetatori din mai multe tari care, specializati în acelasi domeniu, pot contribui fiecare cu expertiza personala la rezolvarea problemelor aparute în editarea si în traducerea unui text de importanta pentru întreaga comunitate stiintifica. Astfel, a fost esentiala pentru calitatea si rigurozitatea textului final contributia unor experti în manuscrise arabe si în limba araba crestina, precum: Marie-Geneviève Guesdon, de la Departamentul de Manuscrise Orientale – Bibliothèque Nationale de France, Paris; Jérôm Lentin Universitatea Aix-en-Provence; Carsten-Michael Walbiner, Catholic Academic Exchange Service, Bonn, s.a. Ar fi cu totul benefic pentru cercetarea româneasca daca acest gen de colaborare ar putea sa se realizeze într-un cadru institutional normal, prin formarea unui colectiv de lucru care sa primeasca totodata si resursele indispensabile pentru achizitia de copii ale manuscriselor arabe semnificative pentru istoria româneasca, de surse bibliografice, cataloage si îndreptare metodologice. Pâna în prezent, realizarile stiintifice în acest domeniu s-au întemeiat aproape exclusiv pe eforturile si resursele personale ale celor implicati în proiectele respective.

Optiunea pentru traducerea acestui text în limba engleza a avut mai multe ratiuni, între care argumentul principal a fost interesul manifestat de comunitatea stiintifica din afara granitelor României, atât pentru versiunea araba, cât si, poate, pentru aceasta opera cantemiriana, care nu a mai fost tradusa niciodata dupa anul 1705. Astfel, cercetatorii interesati sa cunoasca DIVANUL, prima scriere tiparita a lui Dimitrie Cantemir, nu a avut pâna acum la dispozitie o traducere într-o limba moderna de circulatie. Pe de alta parte, versiunea patriarhului Athanasie este interesanta pentru lingvistii interesati de limba araba crestina, ca si pentru istoricii Orientului Apropiat si ai Imperiului Otoman. Mai mult decât atât, prezenta în scrierea cantemiriana, dar si traducerea în limba greaca si apoi în araba a , care preia integral /Stimuli virtutum, freana precatorum/ opera unitarianului polonez Andresa Wissovatius (unul dintre cei mai cunoscuti membri ai unitarianismului, miiscare protestanta cu caracter puritan cunoscuta si ca \”socianianism\” sau \”anti-trinitarianism\”, care s-a nascut la Rakow în secolul al XVI-lea, având ramificatii puternice în Transilvania, unde exista si astazi o comunitate numeroasa), a trezit interesul multor cercetatori ai istoriei religiilor, acesta fiind un episod putin cunoscut si surprinzator sub aspectul circulatiei ideilor. (Proiectul acestei editii a primit aprecierea Fundatiei Andrew W.Mellon, care mi-a acordat în anul 2004 o bursa de trei luni pentru documentarea lui, ca Research Fellow la Warburg Institute din Londra). Este, între altele, unul dintre putinele exemple în care o scriere tiparita la Amsterdam în anul 1682 a fost tradusa în limbile româna si greaca, tiparita în 1698 în Moldova, dupa care a fost transferata în araba, în Siria, în anul 1705, provincie aflata sub stapânire otomana; un drum lung pentru o scriere, parcurs în numai 23 ani !

INTRODUCEREA semnata de acad.Virgil CÂNDEA pune în lumina importanta speciala a acestei opere a lui Dimitrie Cantemir, trasând istoria scrierii ei, precum si a principelui, în calitate de om de litere si de ambasador al spiritualitatii românesti la Constantinopol, Berlin si Sankt Petersburg. Se adauga acestor informatii comentariile atasate traducerii engleze, în care sunt lamurite citate si mentiuni obscure, sunt completate informatiile fragmentare, sunt detaliate argumentele etice, filosofice sau religioase invocate de CANTEMIR.

Aparatul critic al editiei cuprinde Nota editorului, note de subsol la textul arab, indici si bibliografie. În NOTA EDITORULUI am prezentat circumnstantele compunerii acestei versiuni, personalitatea autorului – patriarhul Athanasios III Dabbas, manuscrisele folosite, principiile de editare si particularitatile limbii în care a fost redactat textul. Notele de subsol prezinta informatia obisnuita pentru o editie critica: trasaturi de limba, variante, distinctii între cele doua texte folosite, lacune si adaosuri fata de original etc. INDICII ofera o imagine cuprinzatoare a culturii vaste a lui Dimitrie Cantemir, întrucât înregistreaza pasajele biblice, numele autorilor citati si numele proprii mentionate, toate de o varietate neobisnuita pentru o scriere a acelor vremuri. Este de remarcat, de asemenea, mentionarea în versiunea araba a câtorva scrieri ce apartin literaturii arabe crestine, unul dintre rarele adaosuri ale traducatorului arab.

Oferind pentru prima oara publicului de specialitate un text românesc transferat, prin intermediar grec, în limba araba, volumul deschide noi perspective de cercetare pentru cei care se vor arata interesati în a studia particularitatile acestei \”aventuri\” a primei carti cantemiriene. Ar fi util, de pilda, sa fie analizate modificarile pe care le-au suferit, în cursul acestui periplu lingvistic, textele biblice, stiut fiind ca fiecare dintre cei care au contribuit la versiunile succesive ale DIVANULUI, începând cu Cantemir, autorul textului românesc, continuând cu Ieremia Cacavelas, traducatorul în greaca si culminând cu Germanos Farhät, foloseau în activitatea lor carturareasca versiuni deosebite ale traducerii cartilor sfinte. La fel de interesanta ar fi si o analiza a optiunilor pe care le-a facut traducatorul arab în redarea unor notiuni pentru care limba araba crestina nu avea corespondent. Potrivit propriilor mele constatari, sunt decelabile mai multe solutii, între care împrumutul din greaca si preluarea unor termeni abstracti din araba specifica tratatelor de teologie islamica.

Asadar, proiectul versiunii arabe a DIVANULUI cantemirian nu este cu desavârsire încheiat. Nu este lipsit de interes ca textul arab, stabilit si publicat în editia prezentata aici, sa primeasca si o traducere româneasca, utila studiilor aprofundate de limba, dar si de cultura, pe care comparatia dintre diferitele versiuni, româna, greaca, araba, le poate încuraja. În masura în care interesul pentru versiunea araba se va manifesta în cercurile stiintifice românesti, traducerea ei în limba româna îsi va gasi drumul catre editorul potrivit.

Editia publicata recent este prima lucrare dintr-o serie proiectata de acad.Virgil Cândea cu intentia de a pune în valoare relatiile culturale privilegiate pe care le-au avut românii, în secolele XVII-XVIII, cu crestinii arabi din BILAD al-SALAM, provinciile levantine supuse Imperiului Otoman. Un adevarat laborator de cercetare asupra metodologiei de editare si de traducere a manuscriselor arabe medievale, editia de fata se constituie într-un preambul la o serie de alte lucrari care privesc operele lui Paul din Alep, Makarios Ibn al-Za’im si ale altor carturari arabi crestini. La fel de importanta este si reluarea efortului de identificare a manuscriselor arabe pastrate în colectii publice si private din Orientul Apropiat si care documenteaza raporturile românilor cu aceasta zona unde vestigiile bizantine, materiale si spirituale, sunt evidente si astazi. Îndemnându-ma în anii ’80 sa îmbratisez studiile de limba si literatura araba, tatal meu avea în minte toate aceste proiecte, pentru realizarea carora prezenta unui arabist alaturi de el i se parea absolut esentiala.

Pledând staruitor pentru punerea în valoare a bunelor relatii dintre români si arabii crestini în epoca otomana, acad.Virgil Cândea a promovat o directie de cercetare neglijata la noi, dar care atrage mereu mai mult interesul comunitatii stiintifice internationale. Se stie ca dupa evenimentele dramatice din 11 Septembrie 2001, opinia publica mondiala a redescoperit civilizatia araba crestina si modelul ei, vechi de multe secole, de convietuire cu populatia majoritar musulmana. O lume întreaga acorda astazi o atentie crescânda acelor arabi care, traind pe pamânt musulman, au creat în ultimul mileniu o civilizatie rafinata, nascuta la rascrucea continentelor, în creuzetul tuturor influentelor si al tendintelor. La aceasta evolutie au contribuit cu prisosinta si popoarele Europei, care se regasesc în lumea araba crestina prin multiforme contacte de natura comerciala, diplomatica, literara, lingvistica etc.

Este momentul ca si cercetarea româneasca sa aduca argumente, prin exemple proprii istoriei locale, în favoarea posibilitatii reale a dialogului între civilizatii si a convietuirii fara încrâncenare dogmatica. Prin proiectele dezvoltate în prezent în domeniul editarii si al traducerii manuscriselor arabe privitoare la români, care si-au aflat un cadru primitor si favorizant la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, sper ca aceasta mostenire a carturarului VIRGIL CÂNDEA sa fie slujita asa cum se cuvine si, la fel de important, sa fie transmisa generatiilor urmatoare de specialisti.

Ioana FEODOROV, Cercetator stiintific, Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Ecouri

  • tarlescu: (16-12-2011 la 09:27)

    felicitari si spor in continuarea proiectului!



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Golgota azi

azi ma faci sa ma urc pe Golgota imi duc crucea cu smerita tacere te caut in zarea de peste...

Închide
54.243.2.41