– Domnul meu, îmi spune Sami Spitz, care e funcţionar public, da-mi voie să-ţi relatez un caz de protecţie pe care îl ştiu chiar de la şeful meu… Nu de mult se eliberează la noi un post mai important. Şeful s-a gândit să-l promoveze pe un tip cam şters, dar foarte constincios, care lucrează de mulţi ani la noi şi cunoaşte toate chiţibuşurile. Îl cheamă Filip. Noi chiar ne gândeam cu invidie, uite ce noroc are Filip, iese la pensie bătrânul Gross şi avansează Filip. Ce noroc pe Filip… Dar merită!
– Şi a intervenit o protecţie?!
– Chiar aşa. Chiar din prima zi, în timpul mesei, soţia şefului îi spune într-o doară: „Am auzit că Gross iese la pensie şi o să-i faceţi o ceremonie de despărţire… Foarte frumos. Acum ar fi timpul să-l pui în locul lui pe”… Pe cine crezi?
– Păi, de unde să ştiu? Pe Cutărică?
– Da de unde! „Pe Filip, că e băiat cinstit şi conştiincios”. Ridică şeful ochii din farfurie şi se miră: „Chiar la el m-am gândit, dar de unde naiba îl cunoşti tu pe Filip?”. Iac-aşa, zice ea, m-a rugat o prietenă.
– Atunci nu a fost nici o problema…
– Stai să vezi. Seara primeşte şeful un telefon acasă, de la un avocat, amic de-al lui. „Dragă, aşa şi pe dincolo, ce mai faci, dar soţia, copiii? Toţi sunt bine? Uite ce e, aş avea o mică rugăminte, iese Gross la pensie, ce-ar fi să-l pui în locul lui pe Filip! Că e cinstit…”
– Opa!
– La fel s-a gândit şi şeful. Numai că a două zi de dimineaţă, cine-l vizitează la birou? Oiterman, fabricantul. „Am trecut cu totul întâmplător dar dacă tot am venit, ce-ar fi să-l pui în locul lui Gross pe Filip?”. Şeful a rămas cu gură căscată: „De unde îl cunoşti matale pe Filip?” ” Ce importantă are? E băiat bun şi cinstit!”.
– Şi l-a pus pe Filip…
– Ai răbdare… Pleacă Oiterman şi apare rabinul. Asta chiar l-a mirat pe şeful, ce să caute rabinul la o instituţie care n-are nici în clin, nici în mânecă cu religia? Şi ce spune rabinul? „Un om, chiar dacă nu respectă toate comandamentele, trebuie să facă fapte bune. O fapta foarte bună ar fi să-l ajutăm pe Filip să promoveze!”
– Ca să vezi…
– Dar cu asta nu s-a terminat. Pe seară, cine îl opreşte pe şefu’ pe bulevard? Primarele! „Vai ce bine îmi pare că ne vedem, chiar voiam să te rog, fă un gest pentru mine şi numeşte-l şef de secţie pe… Filip.”
Domnule, l-au înebunit cu Filip ăsta… Chiar aşa mi-a spus şeful când m-a chemat: „M-au înebunit cu Filip!! Dumneata o cunoşti pe soţia mea?”. Nu am avut onoarea. „Dar pe avocatul Alef Bet?”. Nici. „Pe Oiterman îl ştii, probabil!?”. Din vedere. „Dar pe rabin??”. Nu-s religios.
„Şi pe primar?” Eu am votat cu opoziţia, am răspuns.
– Dar ce voia şeful de la ţine?
– Păi, nu ţi-am spus? intrase omul la idei cu atâta protecţie. Aşa că a făcut altă numire. Eu nu aveam nici o pilă… Un tip cinstit, mă înţelegi, nu poate să aibe atâta protecţie.
Cele mai recente contributii la rubrica Umor
Un caz de protecţie
de Dorel Schor (6-10-2015)1 ecou
Dorel Schor: un caz de scriitor ale cărui scurte povestiri cu tâlc pot sta pe picior de egalitate cu orice pagină de aur care se poate găsi în literatura universală în acest gen!