New York-ul amputat de visele gemene urcând la ceruri precum două plante din basmul cu vrejul lui Jack nu îşi încetează pulsul de metropolă supremă şi îşi cinsteşte eroii anonimi asasinaţi în sfârşitul de vara târzie din 2001.
Trecerea anilor nu şterge numele lor. Autorităţile naive ori lipsite de spiritul de vigilenţă caută încă armura adecvată viitoarelor şi posibilelor atacuri.
Departe de dezbaterile autorităţilor americane, la fiecare popas prin Manhattan consider o obligaţie civică, de bun simt, de pietate, în tăcută reculegere să mă opresc în locul unde mii de oameni au sfârşit nevinovaţi.
Departe de orice trimitere la etnicitatea brutelor cu comportament de şobolani infecţi şi laşi nu pot să nu-mi ascund revolta, întrebarea:
– Cum şi de ce mulţi nevinovaţi trebuiau să moară ?
În atare situaţii mă revoltă nu numai atacurile nocturne ale şobolanilor cu feţele ascunse, ci şi aşa zisele teorii-explicaţii venite din rândul suporterilor laşilor, susţinuţi de către forţe obscure ale conspiraţiei anulând existenţa sumbrei zile de 9/11.
Ar trebui inventată o lege de pedepsire a oricăror acte de defăimare, de ardere a unui steag, de excludere a tuturor elementelor duşmănoase – susţinere dintâi a terorismului.
Ca manager într-un modest restaurant american mi-a fost dat să aud nu de multe ori cuvinte jignitoare la adresa Americii rostite de imigranţi plecaţi din ţări pe care le iubesc, însă urăsc ţara gazdă. O tânăra studentă la o facultate în zona suburbană Washington-ului îmi spune:
– Thanksgiving it s not my Holiday ! I don t really care about !
I-am ripostat imediat întrebând-o ce s-ar întâmplă dacă eu sau altcineva în ţară ei natală ar adresa aceleaşi cuvinte de desconsideratie la adresa sărbătorilor etniei ei….
Exodul imigranţilor constituie obiectul evenimenţial al multora dintre societăţile democratice, avansate. Dacă în virtutea convenţiilor internaţionale petiţionarii în căutarea libertăţii sunt onoraţi şi găzduiţi în condiţii civilizate, tolerante,
şi acestora ar trebui să li se impună codul de convieţuire specific ţărilor gazdă.
Toamna se lasă peste Manhattan în aluviunea taxiurilor galbene, a miilor de noi sosiţi în America, şi nimic nu poate anula fascinaţia Statuii Libertăţii, nimic nu poate arde prestigiul unei ţări încă deschisă către lume.
New York-ul nu e numai America, e şi China Town, Little Italy etc.
@ Florin
Ai spus-o atât de bine si din suflet!
Multumesc
Wanda
@Florin Predescu
> Ar trebui inventată o lege de pedepsire a oricăror acte de defăimare, de ardere a unui steag, de excludere a tuturor elementelor duşmănoase – susţinere dintâi a terorismului.
Un articol emotionant, dar cu probleme ridicate de fraza de mai sus.
Defăimarea poate uneori să fie pedepsită prin lege in SUA. „On the federal level, there are no criminal defamation or insult laws in the United States. However, as of 2005, seventeen states and two territories had criminal defamation laws on the books:”
https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_defamation_law
Nu văd de ce orice act de defăimare trebuie pedepsit.
Arderea steagului in SUA nu este interzisă. „The United States Supreme Court in Texas v. Johnson, 491 U.S. 397 (1989), and reaffirmed in U.S. v. Eichman, 496 U.S. 310 (1990), has ruled that due to the First Amendment to the United States Constitution, it is unconstitutional for a government (whether federal, state, or municipality) to prohibit the desecration of a flag, due to its status as „symbolic speech.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Flag_desecration
Nu văd de ce nu e bine astfel.
Nu este clar ce înseamnă „excludere a tuturor elementelor duşmănoase”, deoarece nu este clar nici ce înţelege autorul prin „excludere” şi nici cum se determină cine sunt acele elemente duşmănoase.