caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Repere carteziene



 

Rasismul

de (19-6-2015)
18 ecouri

AynRandRasismul este forma cea mai primitivă şi grosolană a colectivismului. El constă în a atribui filiaţiei genetice a unui om o semnificaţie morală, socială sau politică; el afirmă că trăsăturile intelectuale şi de caracter ale omului sunt generate şi transmise de chimia internă a corpului său [cititorul va observa că noţiunea de „rasă” implicită în definiţia de mai sus coincide cu ceea ce în limba română se înţelege prin naţionalitate, etnie; n. tr.]. Aceasta înseamnă, practic, că un om va fi evaluat nu în funcţie de propriul său caracter şi de propriile sale acţiuni, ci în funcţie de caracterul şi acţiunile ansamblului strămoşilor săi.

Rasismul susţine că conţinutul minţii omeneşti (nu aparatul său cognitiv, ci conţinutul acestuia) este moştenit, că convingerile, valorile şi caracterul unui om sunt fixate, înainte de a se naşte, prin factori fizici pe care acesta nu îi poate controla. Aceste afirmaţii constituie versiunea troglodită a doctrinei ideilor înnăscute, sau a cunoştinţelor moştenite, doctrină care a fost complet infirmată de filosofie şi de ştiinţă. Rasismul este o doctrină a brutelor, inventată de brute şi destinată brutelor. Rasismul este versiunea de grajd a colectivismului, adecvată unei mentalităţi capabile să facă distincţia între diferite rase de animale, dar nu şi între animale şi oameni.

Ca orice altă formă de determinism, rasismul neagă atributul specific care deosebeşte omul de toate celelalte specii vii: facultatea raţiunii. Rasismul neagă două aspecte ale vieţii omeneşti: raţiunea şi liberul arbitru, sau intelectul şi morala, înlocuindu-le cu predestinarea chimică.

O familie respectabilă care întreţine rude de nimic sau le acoperă crimele pentru a „proteja reputaţia familiei” (ca şi cum statura morală a unuia poate fi umbrită de acţiunile altuia), o haimana care se făleşte că stră-străbunicul său a fost întemeietor de imperii, sau fata bătrână de la ţară care se laudă că fratele bunicului său din partea mamei a fost senator, iar un văr de gradul trei a dat un concert la Carnegie Hall (ca şi cum realizările unuia pot să şteargă mediocritatea altuia), părinţii care studiază arborii genealogici ai posibililor viitori gineri, o celebritate ce îşi începe cartea autobiografică prin expunerea detaliată a istoriei familiei sale, toate acestea sunt exemple de rasism, manifestări atavice ale doctrinei a cărei manifestare integrală se traduce în războaiele inter-tribale ale sălbaticilor preistorici, în enormul măcel din Germania nazistă, în atrocităţile din noile „naţiuni pe cale de dezvoltare”.

Teoria care ia drept criteriu moral şi intelectual „neamul bun” şi „neamul prost” nu poate conduce în practică la nimic altceva decât la masacrarea reciprocă a neamurilor. Forţa brută este singura cale de acţiune deschisă celor ce se consideră ei înşişi un ansamblu de substanţe chimice.

Rasiştii din zilele noastre încearcă să demonstreze superioritatea sau inferioritatea unei anumite rase prin invocarea realizărilor din trecut ale unora dintre membrii ei. Spectacolul atât de frecvent al unui mare inovator care în timpul întregii sale vieţi este batjocorit, condamnat, obstrucţionat, persecutat de către compatrioţii săi, pentru ca, la câţiva ani după moarte, să fie transformat într-un monument naţional şi aclamat ca dovadă a măreţiei rasei germane (sau franceze, sau italiene, sau cambodgiene), acesta este un spectacol de expropriere colectivistă tot atât de revoltător ca şi cel al exproprierii materiale săvârşite de comunişti.

Tot aşa cum nu există minte colectivă sau rasială, tot aşa nu există realizare colectivă sau rasială. Există numai minţi individuale şi realizări individuale, iar o cultură nu este un produs anonim al unor mase nediferenţiate, ci suma realizărilor intelectuale ale oamenilor individuali.

Chiar dacă ar fi fost demonstrat (ceea ce nu s-a făcut) că frecvenţa indivizilor cu capacităţi intelectuale potenţial superioare este mai mare printre membrii unor rase decât printre membrii altor rase, acest fapt nu ne-ar spune nimic despre un individ anume şi ar fi deci irelevant pentru opinia pe care ne-o facem despre acesta. Un geniu este un geniu, indiferent de numărul de debili mintal care aparţin aceleiaşi rase, iar un debil mintal este un debil mintal, indiferent de numărul de genii care sunt de aceeaşi origine rasială. Este greu de spus care dintre nedreptăţi este mai revoltătoare: pretenţia unui rasist sudist ca un geniu negru să fie tratat ca inferior deoarece rasa sa „a produs” un număr de brute, sau pretenţia unei brute germane la un statut superior pe motiv că rasa sa „a produs” un Goethe, un Schiller sau un Brahms.

Acestea nu sunt, desigur, două pretenţii deosebite, ci două aplicaţii ale aceleiaşi premise fundamentale. Este irelevant dacă ceea ce se afirmă este superioritatea sau este inferioritatea unei rase date; în ambele cazuri rasismul are una şi aceeaşi rădăcină psihologică, şi anume propriul sentiment de inferioritate al rasistului.

Ca şi orice altă formă de colectivism, rasismul este căutarea nemeritatului. Rasismul este căutarea cunoaşterii automate, adică a evaluării automate a caracterului omului, evaluare care ocoleşte responsabilitatea de a-şi exercita judecata raţională sau morală; rasismul este, înainte de toate, goana după un respect automat pentru sine însuşi (sau pseudo respect).

A pune virtuţile cuiva pe seama originii sale rasiale înseamnă a recunoaşte faptul de a nu şti care este procesul prin care se dobândesc virtuţile şi, de cele mai multe ori, de a nu reuşi tu însuţi să le dobândeşti. Majoritatea covârşitoare a rasiştilor sunt oameni care nu au dobândit un sentiment al propriei identităţi, care nu pot să revendice vreo realizare sau merit personal şi care aderă la iluzia unui „respect tribal pentru sine însuşi” pretinzând inferioritatea unui alt trib. Observaţi intensitatea isterică a rasiştilor sudişti; observaţi de asemenea că rasismul este mult mai răspândit în populaţia albă săracă din Sud decât printre intelectualii de acolo.

Istoriceşte, rasismul s-a amplificat şi a diminuat odată cu amplificarea şi diminuarea colectivismului. Colectivismul este doctrina care afirmă că individul nu are nici un fel de drepturi, că viaţa şi munca lui aparţin grupului („societăţii”, tribului, statului, naţiunii) şi că grupul poate să-l sacrifice intereselor sale după bunul său plac. Singura modalitate de a aplica în practică o asemenea doctrină este recurgerea la forţa brută, iar etatismul a fost totdeauna corolarul politic al colectivismului.

Statul absolut nu este decât o formă instituţionalizată a domniei unei bande, indiferent care bandă anume acaparează puterea. Cum nu există vreo justificare raţională pentru o asemenea domnie, căci nici una nu a fost şi nu poate fi vreodată oferită, mistica rasistă a constituit totdeauna un element crucial al tuturor variantelor statului absolut. Relaţia este reciprocă: etatismul izvorăşte din războaiele tribale preistorice, din ideea că membrii unui trib constituie prada naturală a celor din alt trib, şi instituie propriile sale sub-categorii rasiste interne, un sistem de caste determinat prin naşterea omului, cum ar fi un titlu de nobleţe ereditar sau şerbia ereditară.

Rasismul Germaniei naziste, unde oamenii trebuiau să completeze formulare despre ascendenţa lor peste multe generaţii pentru a dovedi originea lor ariană, îşi are corespondentul în Rusia Sovietică, unde oamenii trebuiau să completeze formulare similare pentru a arăta că strămoşii lor n-au posedat nici un fel de proprietate şi că deci sunt de origine proletară. Ideologia sovietică se bazează pe ideea că oamenii pot fi condiţionaţi pentru comunism pe cale genetică, adică pe ideea că câteva generaţii condiţionate prin dictatură vor transmite ideologia comunistă descendenţilor lor, care vor fi comunişti din naştere. Persecuţia minorităţilor rasiale în Rusia Sovietică în funcţie de originea rasială şi de bunul plac al comisarului respectiv este bine cunoscută; deosebit de răspândit este antisemitismul, cu deosebirea că pogromurile oficiale sunt numite „epurări politice”.

Nu există decât un singur antidot al rasismului: filosofia individualismului şi corolarul său politic — capitalismul laissez faire.

Individualismul consideră omul — fiecare om — ca pe o entitate independentă, suverană, care posedă dreptul inalienabil asupra propriei sale vieţi, un drept ce derivă din natura sa de fiinţă raţională. Individualismul afirmă că o societate civilizată, ca şi orice formă de asociere, cooperare sau coexistenţă paşnică între oameni, poate fi realizată numai pe baza recunoaşterii drepturilor individuale, şi că un grup, ca atare, nu posedă alte drepturi în afara drepturilor individuale ale membrilor săi (v. Ayn Rand: Drepturile omului şi „Drepturi” colectivizate în The Virtue of Selfishness, Signet Book, 1964).

Ceea ce contează pe piaţa liberă este doar un singur atribut uman, şi anume capacitatea productivă, şi nicidecum strămoşii, rudele, genele sau chimia corporală. Capitalismul judecă şi răsplăteşte oamenii exclusiv în funcţie de capacităţile lor şi de ambiţia individuală.

Nici un sistem nu poate instaura domnia raţiunii prin lege (sau prin forţă). Capitalismul este însă singurul sistem care funcţionează într-un fel care răsplăteşte raţionalitatea şi penalizează toate formele de iraţionalitate, inclusiv rasismul.

Un sistem complet liber, capitalist, nu a existat încă nicăieri. O semnificaţie enormă o are însă corelaţia între rasism şi autoritarismul politic în economiile semi-libere în secolul al nouăsprezecelea. Persecutarea naţională şi/sau religioasă a minorităţilor a fost în raport invers cu gradul de libertate din ţară. Rasismul era cel mai puternic în ţările cu economiile cele mai controlate, ca Rusia şi Germania, şi cel mai slab în Anglia, care era pe atunci cea mai liberă ţară din Europa.

Capitalismul este cel ce a dat omenirii primii ei paşi spre libertate şi un mod de viaţă bazat pe raţiune. Capitalismul este cel ce a străpuns barierele naţionale şi rasiale, şi anume prin intermediul liberului schimb. Capitalismul este cel ce a abolit sclavia şi şerbia în toate ţările civilizate din lume. Nordul capitalist este cel ce a distrus sclavia în Sudul feudal agrar al Statelor Unite.

Aceasta a fost tendinţa care a prevalat un scurt interval de timp de circa o sută şi cinzeci de ani. Nu este necesar să reamintim aici rezultatele şi realizările spectaculoase ale acestei tendinţe.

Ascensiunea colectivismului a răsturnat această tendinţă.

Când oamenii au început să fie îndoctrinaţi din nou cu ideea că individul nu deţine nici un drept, că supremaţia, autoritatea morală şi puterea nelimitată aparţin grupului şi că omul nu este nimic fără grupul său, consecinţa inevitabilă a fost că oamenii au început să graviteze în jurul unui grup sau altul, pentru autoapărare, cuprins de dezorientare şi groază subconştientă. Grupul cel mai la îndemână, cel care este cel mai uşor de identificat şi căruia este cel mai uşor să i te alături, în special pentru persoane cu capacităţi intelectuale limitate, forma cea mai puţin pretenţioasă de „apartenenţă” şi „armonie”, este rasa.

În acest fel, teoreticienii colectivismului, avocaţii „umanişti” ai unui stat absolut „binevoitor”, au provocat renaşterea şi o creştere nouă, virulentă a rasismului în secolul al douăzecilea.

În epoca de glorie a capitalismului, Statele Unite erau cea mai liberă ţară din lume şi cea mai bună dezminţire a teoriilor rasiste. Au venit aici oameni de toate rasele, unii provenind din ţări obscure, nesemnificative din punct de vedere cultural, realizând minuni de creativitate şi care ar fi rămas născute moarte în ţările lor de origine, pline de interdicţii. Oameni din grupuri rasiale ce s-au măcelărit timp de secole au învăţat să trăiască împreună în armonie şi cooperare paşnică. America a fost denumită, pe bună dreptate, „creuzet rasial”. Însă puţini sunt cei ce au înţeles că America nu i-a dizolvat pe imigranţi într-o uniformitate nivelantă; America i-a unit prin protejarea dreptul lor la individualitate […]

Atâta timp cât militanţii de culoare luptau contra discriminării din partea instituţiilor de stat, dreptul, justiţia şi morala erau de partea lor […] Discriminarea rasială, impusă şi consfinţită de lege [în statele din Sud], este o încălcare atât de grosolană a drepturilor individuale, încât legile discriminatorii ale Sudului ar fi trebuit de mult să fie declarate neconstituţionale […] Este corect să se interzică orice fel de discriminare în instituţiile şi stabilimentele de stat, deoarece statul nu are nici un drept să nedreptăţească vreun cetăţean al său. În conformitate cu acelaşi principiu, statul nu are nici un drept să favorizeze pe unii cetăţeni ai săi în detrimentul altor cetăţeni. De aceea statul nu are nici dreptul să violeze dreptul la proprietate particulară, prin interzicerea discriminărilor în instituţiile sau întreprinderile private.

Nimeni […] nu poate ridica vreo pretenţie când e vorba de proprietatea altuia. Drepturile unui individ nu sunt violate când o persoană particulară refuză să aibă de-a face cu acesta. Rasismul este o doctrină funestă, iraţională şi, din punct de vedere moral, demnă de dispreţ, însă doctrinele nu pot fi interzise sau impuse prin lege. Tot astfel cum trebuie să apărăm libertatea de exprimare pentru un comunist, deşi teoriile sale sunt funeste, tot astfel trebuie să apărăm dreptul unui rasist de a utiliza şi dispune de avutul său. Rasismul privat nu este o problemă legală, ci una morală; el poate fi combătut numai prin mijloace private, cum ar fi boicotul economic sau ostracismul social […]

Reprodus cu permisiunea Institutului Ayn Rand.

* * *

Acest eseu a apărut iniţial în The Objectivist Newsletter, vol. 2, nr. 9, septembrie 1963. A fost retipărit în culegerea de eseuri A. Rand, The Virtue of Selfishness, New York, Signet (prima ediţie: 1964).

În limba română acest eseu a mai apărut în:

– Numărul din martie 1992 al revistei Dialog, editată de dr. Ion Solacolu, 6057 Dietzenbach, Germania

– Numărul 3 din decembrie 1996 a revistei Krisis, revistă de filozofie editată de Societatea Krisis pentru Dialog şi Reflecţie Filosofică; redactor Ioan-Lucian Munteanu

– În decembrie 2008, pe blogul ayn-ro.blogspot.ch, care nu-mi aparţine şi care preia textele aşa cum au apărut în revista Krisis

Traducerea şi note de A. Leibovici

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stefan N. Maier: (20-6-2015 la 11:39)

    Mulţumiri lui Alexandru Leibovici pentru această excepţională traducere care prinde inclusiv în nuanţe ale unor cuvinte neaoşe româneşti (cum numai limba română ştie să exprime – sic!) ideile unui text de referinţă în cultura universală.

    Ayn Rand a raţionalizat implacabil futilitatea jegoasă a rasismului şi cred că noi, la ACUM – redactori şi cititori deopotrivă – ar trebui să fim mândri de noi pentru că facem parte din aceeaşi rasă cu celebra gânditoare!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (20-6-2015 la 12:55)

    @Stefan N. Maier

    Într-adevăr un text original, devenit de referinţă pentru toţi cei interesaţi în problema, veche de când lumea, a rasismului.

    >Ayn Rand a raţionalizat implacabil futilitatea jegoasă a rasismului şi cred că noi, la ACUM – redactori şi cititori deopotrivă – ar trebui să fim mândri de noi pentru că facem parte din aceeaşi rasă cu celebra gânditoare!

    Cu tot respectul, această frază sună rasist, deşi cu siguranţă că nu aceasta a fost intenţia dvs. Bănuiesc că aţi vrut să spuneţi că mulţi dintre noi gândim la fel ca Ayn Rand, lucru care ar fi foarte pozitiv.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (20-6-2015 la 13:09)

    Nimeni nu poate contrazice tezele fundamentale expuse de Rand privitoare la natura rasismului, dar nu trebuie să acceptăm „la grămadă” nici o egalitate absolută a „triburilor” de pe Terra ! Existenţa unor trăsături specifice unui „trib” anume nu poate fi contestată, indiferent de faptul dacă aceste specificităţi au o valoare pozitivă sau negativă pe scara relativă a valorilor umane.

    Ce vreau să subliniez?.. Că există în cadrul fiecărei naţii un procent „critic” de indivizi cu anumite îndemânări şi capabilităţi care, scoase în factor comun, oferă dreptul la o anume caracterizare „colectivă” a naţiei respective, fără ca această trăsătură colectivă să poată fi atribuită vreunei teorii rasiale. Pur şi simplu, evoluţia etno-socială şi istorică a unei naţii are trăsături specifice.

    Problema ridicată de mine nu are legătură cu faptul că aceste trăsături specifice ale unei naţii sunt folosite de amatorii de teorii rasiase, de rasisti. Treaba lor, rasiştii oricum formează ei înşişi o rasă „inferioară” – fără să o ştie, fără să o recunoască. Eu subliniez doar că nu se poate pune un semn de egal absolut între naţii, aşa cum nu se poate pune un semn de egal absolut între indivizi.

    Poate cineva contesta că de exemplu ruşii deţin o masă critică de indivizi care (suferind de un complex de inferioritate!), se manifestă ca o rasă superioară, că ei sunt o forţă dominantă în lume, pentru că au o armata capabilă să distrugă orice le stă în cale? Cu atât mai mult cu cât conducătorul lor suprem şi recunoscut ca atare de 82% din populaţia rusă, flutură tot timpul ideia că ”Noi putem!…, Noi avem!… Sa incerce numai!..”.

    De unde această trăsătură specifică? Nu din chimia biologică, în nici un caz! Mai curând din chimia alambicului, mai româneşte spus, din chimia „cazanului de ţuică” !! Când o majoritate de bărbaţi (aspectul frizează şi vizează mai curând partea masculină a naţiei) este înclinată mai mult spre consumul de alcool decât către ideia că prin muncă poţi deveni si dovedi o valoare, rezultatul este acesta: nevoia de afirmare prin pretenţia de superioritate prin forţa armelor, dar şi faptul incontestabil că speranţa de viaţă la bărbaţii ruşi este cea mai redusă din lumea civilizată, de doar 60 de ani, cu 10 ani mai puţin decât a rusoaicelor!

    Şi alte neamuri „trag la măsea”, dar şi muncesc exemplar, cum sunt de exemplu nemţii.

    Mă opresc aici, că deja ştiu la ce reacţii să mă aştept! Tema afinităţilor la scară naţională, pentru ştiinţă, cultură, morală, educaţie, dreptate, o las pe seama altora.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Grosu: (20-6-2015 la 14:06)

    E un articol binevinit.

    Imi cer iertare daca ceea ce scriu este cumva in contradictie cu parerea generala. Am locuit 5 ani intr-un orasel din Bavaria de Nord, Germania, nu departe de Frankfurt pe Main, care se afla nu in Hessen ci in Bavaria. Mergeam deseori cu trenul din micul orasel, unde locuiam, la Aschaffenburg, un oras german din Bavaria. Eram incantat de muzeul din Aschaffenburg, mai ales de „Pompejanum” – un muzeu construit de regii Bavariei, care contine o sumedenie de exponate aduse din orasul roman Pompei. Este o cladire construita in stilul unei vile romane, e o „poveste”, ai impresia ca intri in epoca romana. Exista mai multe odai ale epocii romane, chiar si clozetul, de care se foloseau romanii. Nemaivorbind de lucruri autentice aduse din orasul roman Pompei, extrase dupa sapaturile arheologice din Italia. Vila „Pompejanum” este la cel mai inalt nivel.

    Din pacate trebuia sa ma deplasez spre Aschaffenburg cu un tren,care mergea de la aeroprtul international din Frankfurt pe Main. Exista un control politienesc destul de sever in acel tren. Va imaginati, o zi plina de soare de sambata, oamenii merg in diferite directii, familii, prieteni, companii. Si politia, care umbla prin tren si cere actele de identitate numai… de la negri si chinezi… Au fost diferite situatii, dar in 99% de cazuri, politia din tren s-a apropiat numai de negri si mongoloizi, cerandu-le sa prezinte actele de identitate.

    Si asa a fost pe parcursul a 5 ani. Imi amintesc ca intro zi nu am mai rezistat, am mers la patrula si am intrebat-o daca trebuie sa prezint si eu actele…

    Din pacate, democratia este democratie, insa oamenii raman … asa cum au fost 100 de ani in urma. Nu am sa uit niciodata ochii profesorului african care mergea in tren impreuna cu colegii sai germani, intro zi de sambata si a fost perchezitionat de politia germana ca un „potential terorist”, doar pentru faptul ca are alta culoare a pielei…

    As dori ca cineva sa raspunda la aceasta postare. Inteleg ca Europa are o mare problema cu terorismul si extremismul. Insa nu inteleg de ce anume oamenii altor rase ar trebui sa fie in primul rand teroristi si extremisti. E o intrebare grea, eu nu am un raspuns.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (20-6-2015 la 14:47)

    @Victor Manta

    > Cu tot respectul, această frază sună rasist, deşi cu siguranţă că nu aceasta a fost intenţia dvs.

    Ştefan a scris-o cu tongue-in-cheek

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (20-6-2015 la 15:55)

    @ Alex. Grosu

    V-aţi răspuns singur, Stimte Domnule Grosu! Nu 100 de ani, ci câteva secole de organizare şi sistmatizare socială prusacă lasă urme! Exact tema pe care am atins-o în comentariul de mai sus!

    Dacă trenul Dvs. de sâmbătă ar circula prin Franţa, Vă asigur că poliţistul francez ar fi controlat după o schemă proprie, de genul: doi francezi la un străin, pentru că tot de secole naţia lui a căpătat ceva sensibilitate si discernamant!

    Poliţistul neamţ nu are nici o vină, a primit un „Befehl” de la şeful lui, care la rândul lui s-a bazat pe „Das Statistik!”. Si atăt.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (20-6-2015 la 17:08)

    @Alexandru Grosu

    >Si politia, care umbla prin tren si cere actele de identitate numai… de la negri si chinezi… Au fost diferite situatii, dar in 99% de cazuri, politia din tren s-a apropiat numai de negri si mongoloizi, cerandu-le sa prezinte actele de identitate.

    Dvs. trageţi de aici concluzia, îndoielnică după părerea mea, că poliţiştii respectivi o făceau din motive rasiste.

    Ar fi interesant de aflat ce spunea în acea perioadă statistica crimelor şi infracţiunilor, precum şi cum arăta experienţa personală a poliţiştilor respectivi. Tot atât de interesant ar fi de aflat, prin prisma acelor date, dacă populaţia plătitoare de impozite ar fi acceptat mărirea importantă a numărului forţelor de ordine, pentru a asigura controlul la fel de rapid al *tuturor* pasagerilor trenurilor respective.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (20-6-2015 la 17:20)

    @Alexandru Leibovici

    >Ştefan a scris-o cu tongue-in-cheek.

    Sunt convins că a fost o glumă şi sper că a fost înţeleasă corect de toată lumea (era să scriu înţeles de toţi Griveii, dar mi-am amintit că suntem la rubrica Repere carteziene).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (20-6-2015 la 21:43)

    Am vrut să zic rasa umană, normalmente, fincă Ayn Rand n-a fost decât femee!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (21-6-2015 la 03:02)

    @ Ştefan N. Maier

    Este ciudat şi calificant că afirmaţia Dvs. „rasială” a fost percepută (de unii), cu dublu sens! În ceea ce priveşte a două Dvs. afirmaţie – precum că Rand a fost femeie, mi-aş permite o mică complectare: a fost o femeie LIBERĂ, ea a gândit -fără nicio urmă de ură- ori asta,c red eu că înseamnă să fii cu adevărat -liber.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (21-6-2015 la 04:03)

    @Sfartz Pincu

    >Dacă trenul Dvs. de sâmbătă ar circula prin Franţa, … poliţistul francez etc
    Poliţistul neamţ … a primit …, care la rândul lui s-a bazat pe „Das Statistik!”.

    Păcat că bancului îi lipseşte partea a doua: poliţistul american ?, poliţistul rus ?, iar poliţistul român ?

    @Stefan N. Maier

    >Am vrut să zic rasa umană, normalmente, fincă Ayn Rand n-a fost decât femee!

    Cherchez la femme !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (21-6-2015 la 16:34)

    @Victor Manta

    Seamănă a banc? OK,s ă contunuăm atunci. Poliţistul american s-ar apuca să îndoaie bastonul pe capul negrului, însoţind operaţia de bricolaj cu expresii de genul „Cioroi (sau negrotei-la alegere!)- împuţit!!”. Poliţistul rus: „Davai ceas” şi apoi un proces verbal din care rezultă că „teroristul” a recunoscut singur (după o bătaie a la NKVD – Сам признался!!), iar poliţistul român: „Câţi bani ai în portofel ??”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Grosu: (21-6-2015 la 19:02)

    Poliţistul rus: „Davai ceas” şi apoi un proces verbal din care rezultă că „teroristul” a recunoscut singur (după o bătaie a la NKVD – Сам признался!!),

    Constantin Tanase de la teatrul „Carabus” a spus:

    „Rău era cu «der, die, das»
    Da-i mai rău cu «davai ceas»
    De la Nistru pân’ la Don
    Davai ceas, davai palton
    Davai ceas, davai moșie
    Harașo, tovărășie”

    Astazi politistul rus are ce are cu reprezentantii Caucazului de Nord si ai Trascaucaziei. „Litso kavkazkoi national’nosti” – Persoane de etnie „caucaziana” – sunt vanati mai in toate orasele rusesti, ca potential „teroristi”. Si desigur ca le cere dolari si nu ceas…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (21-6-2015 la 21:07)

    @Pincu Sfartz

    > nu trebuie să acceptăm „la grămadă” nici o egalitate absolută a „triburilor”…
    > … nu se poate pune un semn de egal absolut între naţii, aşa cum nu se poate pune un semn de egal
    > absolut între indivizi.

    Să examinăm ipoteza că trăsăturile intelectuale şi de caracter s-ar transmite genetic. „Triburile”, „naţiile”, etniile se definesc printr-un fond genetic comun, şi ar trebui ca membrii aceleiaşi etnii să aibă aceleaşi caracteristici intelectuale şi de caracter, sau cel puţin ca aceste să fie apropiate. Ori aşa ceva nu se observă! Observăm în jurul nostru oameni care, deşi aparţinând aceleeaşi etnii, diferă între ei în mod radical – în ce gândesc, cum se comportă, valorile pe care le au. Nu există nicio caracteristică intelectuală şi de caracter care să fie comună tuturor membrilor unui asemenea grup, sau care să fie proprie măcar unei proporţii covărşitoare (sau foarte mari) dintre aceştia – cum te-ai putea aştepta în ipoteza transmiterii genetice.

    Similitudini în trăsăturile intelectuale şi de caracter care există într-adevăr în interiorul unor astfel de grupuri, şi se pot explica în parte prin influenţele mediului uman în care trăim, de mentalităţile oamenilor cu care venim în contact. Ponderea acestor influenţe scade în mod normal cu vârsta, când copiii/tinerii au capacitatea să gândească de sine stătător.

    Cu trăsăturile fizice situaţia este cu totul diferită şi acestea sunt într-adevăr influenţate genetic.

    Deci suntem de acord că trăsăturile intelectuale şi de caracter, mentalitatea, nu se transmit prin chimia biologică.

    Am văzut pe ACUM mulţi comentatori care încercau să deducă ce cred eu, sau ce ar trebui să cred, din sonoritatea numelui meu. Asta este gândire rasistă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (22-6-2015 la 00:32)

    @Alexandru Grosu

    …un tren,care mergea de la aeroprtul international din Frankfurt pe Main. Exista un control politienesc destul de sever in acel tren… politia, care umbla prin tren si cere actele de identitate numai… de la negri si chinezi… intr-o zi nu am mai rezistat, am mers la patrula si am intrebat-o daca trebuie sa prezint si eu actele…

    Inteleg ca Europa are o mare problema cu terorismul si extremismul. Insa nu inteleg de ce anume oamenii altor rase ar trebui sa fie in primul rand teroristi si extremisti. E o intrebare grea, eu nu am un raspuns.

    Domnule Grosu, oamenii pot avea diferite prejudecăţi. Una ar fi prejudecata rasistă : că trăsăturile intelectuale şi de caracter ale unui individ pot fi deduse din etnia acestuia pentru că sunt determinate de „sânge”. Este însă din ce în ce mai răspândită şi o altă prejudecată : că orice tratament neegal („discriminare”) se datoreşte unei prejudecăţi de natură rasistă.

    La scurt timp după ce am apărut pe ACUM am avut o discuţie aprinsă – cu care ocazie mi-am făcut aici mulţi duşmani – în legătură cu salarizarea diferenţiată a femeilor şi bărbaţilor (http://acum.tv/articol/47366/). Opinia exprimată în articol şi cea a tuturor comentatorilor a fost (cel puţin iniţial) că diferenţele de salariu dovedesc misogina bărbaţilor – ura şi/sau dispreţul pentru femei.

    Revin. Spuneţi că aţi întrebat patrula dacă trebuie să prezentaţi şi dv. actele, o întrebare oarecum sfidătoare… Din păcate nu spuneţi ce vi s-a răspuns. Dar eu cred că, dacă tot aţi avut curajul să-i abordaţi cu acea întrebare, ar fi fost mai bine să-i întrebaţi direct cum se face că nu legitimează decât negri şi asiatici. Sunt convins că n-aţi fi fost primul care o face. Şi sunt convins că aceşti poliţişti (grăniceri? vameşi?) au instrucţiuni precise cum să răspundă – politicos şi la obiect – la asemenea întrebări.

    Eu nu ştiu ce v-ar fi răspuns, deoarece îmi lipsesc multe elemente ale circumstanţelor respective. Dar răspunsul ar putea să aibă legătură cu apropierea imensului aeroport care este un important hub prin care are loc un trafic intens şi diversificat despre care autorităţile cunosc ce fel de oameni sunt implicaţi, când, din ce direcţii şi cu ce zboruri călătoresc. Şi atunci operează geziehlt. Şi îi legitimează doar, nu-i arestează, nu-i bagă în lagăr şi nu-i gazează doar pe bază de rasă.

    Atitudinea contrară – niciun fel de profiling – duce la haosul pe care îl ştim în aeroporturi, în special cele americane, ore în şir irosite în mod inutil : acelaşi control pentru toată lumea este contraproductiv. Profilingul este mult mai eficient şi mai puţin disruptiv.

    Nu este vina nimănui – şi cu atât mai puţin a poliţiştilor (grănicerilor, vameşilor) că profilul – care este obiectiv, bazat pe informaţii şi pe experienţă – este care este.

    Poate că timpul şi energia consumate pentru a băga în capul oamenilor că doar rasismul şi discriminarea sunt singura explicaţie posibilă, ar trebui folosit pentru a explica ce am spus mai sus… Dar nu mă aştept să se înâmple asta prea curând, oamenii sunt obişnuiţi să reacţioneze prin clişee.

    Este mai corect să ne gândim şi să ne informăm înaite de a aduce acuzaţii, în special unele atât de infamante ca rasismul…

    De altfel, ceva asemănător a scris şi dl. Manta, dar încă n-aţi comentat…

    @Sfartz Pincu

    Vă asigur că poliţistul francez ar fi controlat după o schemă proprie, de genul: doi francezi la un străin, pentru că tot de secole naţia lui a căpătat ceva sensibilitate si discernamant!

    Poliţistul neamţ nu are nici o vină, a primit un „Befehl” de la şeful lui, care la rândul lui s-a bazat pe „Das Statistik!”. Si atăt.

    Vă asigur că vă înşelaţi: şi poliţistul francez face ca şi cel german, şi tot pe bază de Befehl/ordre, numai că cel german este, din câte ştiu, mai politicos şi mai puţin brutal.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Wanda Lucaciu: (22-6-2015 la 16:44)

    Jerusalem (AFP) – The flamboyant wife of Israeli Interior Minister Silvan Shalom published an „inappropriate joke” Sunday about US President Barack Obama on her Twitter account
    „Do u know what Obama Coffee is? Black and weak,” Judy Shalom Nir-Mozes wrote to her 74,400 followers.

    Acest „banc” dovedeste nu numai rasism, dar si timpenie

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (23-6-2015 la 00:49)

    @Sfartz Pincu: (21-6-2015 la 16:34)

    >Seamănă a banc?

    Da, semăna cu un banc, dar acum el s-a transformat la dvs. în… coşmar 🙂

    >OK, să contunuăm atunci.

    Să ne luăm inima în dinţi

    >Poliţistul american s-ar apuca să îndoaie bastonul pe capul negrului, însoţind operaţia de bricolaj cu expresii de genul „Cioroi (sau negrotei-la alegere!)- împuţit!!”.

    Pare să fie vorba în cele de mai sus despre maltratarea unui negru care ar fi încălcat legile segregaţioniste într-un mijloc de transport în comun (Jim Crow – abolite ca neconstituţionale la începutul anilor 1950), în statele din Sudul USA. În realitate nişte femei negre curajoase care s-au opus acestor legi, încălcându-le în mod voit, au fost arestate şi apoi eliberate, ceea ce a dus în final la abolirea acestor legi ruşinoase pentru o ţară liberă.

    >Poliţistul rus: „Davai ceas” şi apoi un proces verbal din care rezultă că „teroristul” a recunoscut singur (după o bătaie a la NKVD – Сам признался!!),

    Acţiunea pare să se petreacă mai degrabă într-o ţară proaspăt „eliberată” de „glorioasa armată sovietică”, deci la mijlocul anilor 1940.

    >iar poliţistul român: „Câţi bani ai în portofel ??”

    Aceasta îmi aminteşte de trecerea frontierei, la începutul anilor 1930, a marelui maestru al combinaţiilor Ostap Bender, descrisă în „Viţelul de aur” al autorilor Ilf şi Petrov 🙂

    Ce au comun cele trei cazuri este că ele sunt *vechi*, un trecut care a rămas întipărit în memorie sub formă de stereotipuri şi care iese din când în când la suprafaţă…

    Că bancul dvs. nu este chiar aşa de comic, este scuzabil, deoarece ştim demult, de la Isaac Asimov citire, că toate bancurile bune sunt de origine extraterestră 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (18-1-2016 la 12:12)

    Este demn de subliniat faptul că atât antisemitismul cât şi filosemitismul sunt doar variante specifice de rasism.

    Pentru cine se miră, repet aici definiţia din articol:

    Rasismul… constă în a atribui filiaţiei genetice a unui om o semnificaţie morală, socială sau politică; el afirmă că trăsăturile intelectuale şi de caracter ale omului sunt generate şi transmise de chimia internă a corpului său. Aceasta înseamnă, practic, că un om va fi apreciat nu în funcţie de propriul său caracter şi de propriile sale acţiuni, ci în funcţie de caracterul şi acţiunile ansamblului strămoşilor săi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
18.232.171.18