Creditul Minier a fost o societate petrolieră cu capital românesc, una dintre cele mai mari întreprinderi petroliere din România, prima cu capital exclusiv românesc, înfiinţată în 1919 cu sediul la Bucureşti. Capitalul iniţial era de 1.750.000 lei, sporit ulterior până la peste 23 miliarde în 1945. Terenurile deţinute direct şi indirect (prin participaţii), însumau 150.000 hectare. În 1948, prin adoptarea Legii naţionalizării, societatea Creditul Minier a fost naţionalizată.
Societatea a fost înfiinţată de un grup de ingineri romani care prin activitatea lor apărau interesele româneşti în exploatarea zăcămintelor de petrol, gaze, aur şi altele. Din consiliul de administratie făceau parte inginerii Virgil Alimăşteanu, Constantin Buşilă, Mihai Constantinescu, Ion Demetrescu, Valeriu Puşcariu, Petre Lucaci, Virgil Tacit, Ilie Popescu şi alţii. Înfiinţarea Creditului Minier a constituit un exemplu pentru constituirea altor societăţi inginereşti, ca IRDP (Industria Română de Dezvoltare Petrolieră şi altele).
În acea perioadă, industriile extractive de minereuri şi în special de extragere şi prelucrare a petrolului, erau aproape complet sub controlul marilor companii miniere internaţionale, din Statele Unite ale Americii, Franţa, Belgia, Germania, Olanda, etc.