caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

BĂTRÂNUL

de ()

BĂTRÂNUL

Pe o bancă din parc
stă un bătrân,
are capul plecat
se gândeşte , …e dus,…
se gândeşte la timpul care s-a scurs,
la femeia care l-a iubit
şi care, nu demult l-a părăsit!

A părăsit astă lume,
s-a dus, spre alte zări mult mai senine.
Lumânarea vieţii i s-a stins
cum se stinge lumina într-un templu budist!
Ochii în palme şi i-a ascuns
să nu vadă neantul în care a pătrus,
să nu-l vadă pe el,
îndurerat şi singur, ca luna de pe cer!

Bătrânul din parc,
el, cel ce are capul plecat,
tace şi tace, priveşte şi nu înţelege
de ce Domnul i-a luat, ceea ce tot el a creat
creaţie divină, “femeia”,
cea care l-a înălţat,
cea care pentru el, vieţii a furat
clipe minunate, de fericire încununate,
clipe cu patimă trăite
şi cu nobleţe dăruite!

Simte cum duşmănia vieţii singuratece,
îi învinge credinţa,
îi invinge dorinţa de a mai merge prin viaţă
singur şi stingher,
aşa cum e…luna de pe cer!

Mai stă o clipă
şi încet se ridică,
să plece spre casă…
dar aceeaşi piatră de moară “VIAŢA”
începe să-l doară!…

rodica cernea
19.11.2007

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
44.200.30.73