Prietene, se lasă mai devreme seara
cortina vieţii şi ea, se înclină
îşi arde din plin ceara,
pentru o ultimă lumină.

Cana cu vin împietreşte în cristal,
pâinea rotundă – pământ în rod,
pântece de femeie, în valul pal
trezeşte nenăscutul plod.

O muzică ţine loc de adiere,
şi cât de simplu e să înşeli iarna,
şi iubita cu o mângâiere.

Prietene, războiul secular a sfârşit,
cât de simplu e să înşeli larma
morţii în al gheţii înalt hârşâit.