Într-o zi, la începutul lunii martie 1990, conducerea sindicatului studenţesc din Universitate era în şedinţă. La şedinţă s-a autoinvitat un student din Târgu Mureş, care venise la Braşov în ziua precedentă trimis fiind de Liga Studenţilor din Târgu Mureş. Acesta ne-a cerut să organizăm un miting de susţinere a Ligii din Târgu Mureş, care era formată din studenţi români care se opuneau înfiinţării unei facultăţi de medicină în limba maghiară.
I-am explicat că problema asta nu ne priveşte pe noi, deoarece există autonomie universitară şi studenţii din fiecare centru universitar trebuie să-şi rezolve singuri problemele.
Delegatul s-a enervat, a început să ne dea lecţii de patriotism şi ne-a spus că un istoric, membru al „Vetrei Româneşti”, organizaţie din care şi el făcea parte, afirmase într-o şedinţă că de fapt conducătorii României de după primul război mondial nu voiseră să garanteze minorităţilor drepturi naţionale. Faptul că au acordat minorităţilor aceste drepturi, inclusiv dreptul la învăţământul în limba maternă, s-ar fi datorat presiunii la care a fost supusă delegaţia română în timpul Conferinţei de pace de la Trianon. Această condiţie care ne fusese impusă atunci de străini nu ar mai trebui respectată.
I-am spus că e şovin şi l-am invitat să părăsească sala. A plecat furios.
În zilele următoare, în toate centrele universitare din ţară, cu excepţia oraşelor Timişoara şi Braşov, s-au organizat mitinguri de susţinere a studenţilor români din Târgu Mureş, mitinguri ce au fost pe larg prezentate în programele televiziunii.
În cadrul mitingului de la Târgu Mureş, Liga studenţilor a mulţumit organizaţiilor studenţeşti din ţară care i-au susţinut poziţia, organizaţii printre care a fost enumerat şi Sindicatul studenţesc din Braşov.
A doua zi conducerea sindicatului din Braşov a dat următorul comunicat:
Comunicat
1. Federaţia Sindicatelor Studenţeşti din Braşov dezminte afirmaţia făcută la Târgu Mureş la mitingul din 17.03.1990 potrivit căreia studenţii din centrul universitar Braşov şi-ar fi exprimat oficial solidaritatea cu poziţia Ligii Studenţilor din Târgu Mureş. Precizăm că F.S.S. Braşov nu şi-a precizat încă poziţia cu privire la controversa din I.M.F. Târgu Mureş.
2. Precizăm faptul că în F.S.S. Braşov, din care face parte şi Uniunea Democrată a Studenţilor Maghiari din Braşov, toate problemele se rezolvă pe bază de dialog.
3. Facem apel la toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitate, să renunţe la violenţă şi să caute să-şi înfrâneze pornirile naţionalist-şovine.
4. Reprezentanţii U.D.S.M. Braşov afirmă că recunosc graniţele actuale ale ţării şi că nu au pus niciodată în discuţie această problemă. Ei se disociază de acţiunile provocatoare interne sau externe.
5. F.S.S. Braşov consideră că recunoaşterea identităţii naţionale a unei minorităţi nu constituie un pericol la adresa stabilităţii în ţară.
Braşov, 18.03.1990
Comunicatul a fost afişat în clădirile Universităţii, dar am încercat să obţinem tipărirea acestuia şi în ziarele din Braşov. Nu a fost posibil.
Eu m-am deplasat personal la Timişoara şi am înmânat comunicatul care era autentificat de ştampila Uniunii Sindicale, unui ziarist de la ziarul „Timişoara”. Acesta mi-a promis că va fi tipărit. Promisiunea s-a dovedit a fi mincinoasă.
Peste câteva zile au izbucnit la Târgu Mureş lupte de stradă între români şi maghiari.
În primăvara anului 1990 românii au speriat Occidentul. Sute, mii, zeci de mii de oameni, care până la Revoluţie nu avuseseră posibilitatea să părăsească ţara, au obţinut paşapoarte. Au fost foarte puţini cei care au folosit paşaportul doar pentru a vedea lumea sau în interes de serviciu. Majoritatea l-au folosit doar pentru a face afaceri, contrabandă, exasperând vameşii străini pentru că cei români au suspendat în acea perioadă practic orice control şi taxă vamală (Puterea îşi făcea propagandă electorală). Au fost însă şi foarte mulţi turişti români care au confundat Occidentul cu Vestul Sălbatic: cerşeau, furau, făceau mizerie într-o lume mult mai civilizată decât cea de acasă.
În România lebedele sunt prezente doar în Deltă, în grădini zoologice închise în cuşti şi în poezia lui Eminescu. În Occident însă, lebede libere plutesc pe numeroase bălţi, râuri şi lacuri. Lebedele care plutesc libere pe lac se apropie dacă văd oameni. Vin şi-ţi mănâncă din palmă, de parcă ar fi gâşte domestice. Nu le e frică de om pentru că nimeni nu le-a făcut nici un rău.
Un grup de ţigani din România au mâncat lebedele ce trăiau liber într-un parc din Viena. Numeroşi români care solicitaseră azil politic în ţări vest-europene au fost prinşi furând, jefuind, făcând trafic cu copii. Porţile Occidentului s-au închis pentru turiştii români. Un cetăţean român poate pătrunde acum în Occident doar dacă i se acordă în prealabil viză. „Timişoara”, ziar al opoziţiei, a protestat imediat după introducerea acestor „măsuri discriminatorii”, publicând un articol intitulat „Lăsaţi românii să intre în Europa”, articol în care se afirma că introducerea vizei de către statele occidentale e o greşeală. Autorul articolului susţinea că Europa civilizată ar fi de fapt datoare să permită venirea românilor în număr cât mai mare pentru a putea vedea ce înseamnă civilizaţie.
Am vrut să public în replică un articol în care afirmam că românii trebuie întâi să înveţe să se comporte civilizat şi abia apoi să pornească în lumea ale cărei porţi nu vor mai fi atunci închise, dar am fost refuzat. Atunci, la redacţie, amintindu-mi de întrebarea: „ce părere aveţi, poezia poate schimba lumea?” întrebare la care Nichita Stănescu răspunsese: „Nu, eu cred că mai degrabă o conservă”, l-am întrebat pe unul din redactori, Crăciun, cel care părea a fi şeful dacă în opinia lui ziaristul poate şi are datoria să schimbe mentalitatea oamenilor.
Răspunsul a fost categoric.
— Noi suntem aici, oamenii ne-au pus aici, pentru a scoate un ziar care să reprezinte ideile cititorilor.
În drum spre casă mi-am amintit o maximă pe care un coleg o afişase cu vreo doi ani înainte de revoluţie pe uşa lui Bălăcescu, redactorul şef al S.C.B.-ului: „Publicistica înseamnă prostituţia morală şi intelectuală a vorbirii şi a scrisului.”