Ultimele două săptămâni au fost pentru Israel cele mai încordate. Dar din cât se pare, nu numai pentru Israel, sau pentru „cealaltă parte” implicată, palestinienii, dar şi pentru părţile… interesate în obţinerea unui acord-cadru. Acestea din urmă, cu precădere Uniunea Europeană, au ţinut chiar să-şi amplifice rolul „de casting” în toată respectiva chestiune care le implică, direct sau indirect.
Chiar de la sfârşitul lunii trecute, secretarul de stat american John Kerry a promis un program, deloc „surprinzător”, cu privire la semnarea respectivului acord. La o primă privire, n-aş spune că programul nu pare destul de… rezonabil. Dar la o a doua privire, mi-a revenit în minte o remarcă-avertisment care, în ultima vreme, mă cam… oropseşte: „depinde din ce unghi de vedere priveşti”.
Oricât m-aş strădui, sunt încă departe de a împărtăşi ferma convingere a lui Mister Kerry cum că respectarea, punct cu punct, a propunerilor d-sale ar fi de natură să ducă la rezolvarea conflictului israelian-palestinian. Comentatorul publicaţiei „New York Times”, Thomas Friedman, subliniază în articolul său „De ce Kerry este înfricoşător”, că principalele prevederi ale acordului ar trebui să fie „retragerea Israelului din Iudeea şi Samaria în baza graniţelor din 1967, cu aranjamente de securitate fără precedent în Depresiunea râului Iordan”. Se specifică în continuare că retragerea nu ar implica marile ansambluri de aşezări aflate sub stăpânire israeliană şi că pentru acestea Israelul îi va „compensa” pe palestinieni cu un teritoriu alternativ. De asemenea, programul prevede declararea Ierusalimului răsăritean-arab drept capitală a noului stat palestinian, iar palestinienii ar trebui să recunoască Israelul drept stat al poporului evreu. După opinia lui Friedman, John Kerry ar aduce o adevărată „mântuire diplomatică” a Israelului, tocmai prin inegalabila sa tenacitate şi perseverenţă. După cum comentează Friedman, Kerry s-ar mulţumi ca ambele părţi, deşi deocamdată au rezerve faţă de unele prevederi ale eventualului acord, să accepte cel puţin să folosească planul său „ca bază pentru continuarea tratativelor”.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană pare să fi optat pentru metoda „bâta şi morcovul”, începînd de-acum aproape două luni prin a propune Israelului şi Autorităţii palestiniene o seamă de înlesniri economice a căror valoare se estimează la miliarde de dolari, în schimbul semnării acordului. Acesta ar fi „morcovul promis iepurilor”. Dar în ultimele săptămâni, a ieşit la iveală şi bâta ascunsă sub gherocul europenilor, către care Mister Kerry a ţinut să îndrepte privirea israeliano-palestiniană: o seamă de diplomaţi europeni previn că, în cazul când tratativele politice se vor solda cu un eşec, ambele părţi vor avea de suferit pagube economice extrem de grele: Israelul din cauza valului de boicoturi economice care-l aşteaptă, iar pe palestinieni (cam acelaşi lucru!), îi paşte pericolul ca statele europene să-şi piardă interesul faţă de acest conflict şi să închidă robinetul donaţiilor.
Se pare că după ultimele „mişcări europene de trupe financiare” boicotul european începe să prindă puteri: două din cele mai mari bănci scandinave, „Nordea” (Suedia) şi „Danske Bank”, din Danemarca, ce deservesc împreună cam 16 milioane de clienţi din toată Europa şi deţin o avuţie în valoare de sute de miliarde de dolari, ameninţă imperios cu boicotarea unor bănci israeliene („Leumi” şi „Hapoalim”), a căror activitate se extinde şi în „teritoriile ocupate, încălcând astfel legislaţia internaţională”. De altfel, „Danske Bank” a anunţat încă din anul 2010 boicotul a două companii israeliene de construcţii pentru participarea acestora la construcţiile din „colonii”. În acelaşi timp şi din acelaşi motiv, „Nordea” îşi îndreaptă ameninţarea cu boicotul asupra băncilor israeliene „Leumi” şi „Mizrahi Tfahot”, exprimându-şi speranţa că şi alte mari companii europene vor urma aceeaşi linie de comportament.
Factorul israelian care se lansează în profeţiile sumbre privitoare la aceste ameninţări este tocmai ministrul nostru de finanţe, Yair Lapid, care previne că tocmai relaţiile noastre financiar-comerciale cu statele europene obligă guvernul să ia în consideraţie şi consecinţele economice grave, mai grave chiar, după părerea sa, decât cele de securitate, ale eşecului tratativelor pentru acordul-cadru: în primul rînd, „o creştere dramatică a preţurilor şi o la fel de dramatică scumpire a vieţii din Israel, în condiţiile în care şi acum această scumpire (a alimentelor, a transportului public, a comunicaţiilor şi a electricităţii etc.) reprezintă o gravă ameninţare pentru publicul israelian şi în principal pentru clasa de mijloc”.
Dacă la începutul acestei perioade atât de bogată în ameninţări, conducerea noastră a fost mai ocupată cu luptele politice interne, liderul partidului „Habait Hayehudi”, Naftali Bennett, grăbindu-se să vitupereze că seria de concesii nepermise este un mare pericol pentru statul nostru şi că, de se spune că totul pe lumea asta are un preţ, „valorile democraţiei israeliene sunt de nepreţuit”, primul-ministru Beniamin Netaniahu a specificat la începutul săptămânii trecute că „tentativele de boicotare ale statului Israel nu sînt nici morale, nici justificate” şi că aceste tentative lezează efortul de pace, consolidând poziţia negativă a palestinienilor”. Iar ministrul pentru chestiuni de strategie şi informaţie, Yuval Steinitz, susţine că „nu pot fi duse tratative în condiţiile în care ni se pune pistolul la tâmplă”. În acest context, se pare că John Kerry şi-a cam moderat avertismentele cu iz de ameninţare privitoare la boicotul economic european. Şi asta, în condiţiile în care „Asociaţia de Studii Americane”, deci chiar de la el… de-acasă, a lansat un apel vehement la boicotul academic al instituţiilor israeliene de învăţământ superior.
Atunci, s-a recurs la vechiul disc uzat al pretextului „interpretării greşite” a spuselor d-sale. Purtătoarea de cuvînt a ministerului american de externe, Jane Saki, s-a grăbit să reacţioneze la exprimările dure ale unor factori israelieni la adresa lui John Kerry, subliniind „sensibilitatea guvernului american privitor la temele de bază ale acordului”, dar invitând factorii implicaţi în acest demers dificil să-şi amintească faptul că „John Kerry este cel mai mare oponent al boicotului asupra Israelului”, iar d-na Susan Rice, consilier în chestiuni de securitate al preşedintelui Barack Obama, a blamat chiar „criticile vehemente, nefondate şi inacceptabile la adresa secretarului de stat John Kerry, care nu a făcut decât să descrie, fără a li se asocia, ameninţările cu grave boicoturi asupra Israelului, el fiind un susţinător al intereselor statului nostru pe parcursul întregii sale activităţi publice”.
Frumoase vorbe, nimic de zis, dar: dacă liderul opoziţiei, Tzipi Livni, a considerat că demersul primului-ministru Netaniahu de a intensifica extinderea construcţiilor în mult disputatele teritorii, la ce a avut dreptul? Pentru început, la replica lui Saeb Erekat, şeful delegaţiei palestiniene la masa… cam şubredă şi şchioapă a tratativelor de pace – cum că Livni nu ar prea cunoaşte istoria (dar nici Coranul, după care aceasta a fost adaptată!), care ar atesta prezenţa arabă în întreaga Palestină încă din urmă cu trei milenii! Atunci, cu cine stăm totuşi de vorbă, şi pe ce bază?
Personal, tocmai aceste inepţii mi-au stârnit o idee pe care, de-o vor considera mulţi nu tocmai… normală, vor avea de la mine toată înţelegerea: nu cumva, în lumina „rezultatelor” gestului impus de John Kerry, de eliberare a deţinuţilor de securitate din Israel (care se continuă şi acum), anume faptul că au început, nu să curgă, dar să… picure din ce în ce mai serios rachetele asupra teritoriului israelian de dincoace de „linia verde”, ar fi fost de preferat o acţiune de tipul „Plumb turnat” [*] în locul extinderii construcţiilor din teritorii? Este o simplă întrebare, dar deocamdată, eu însămi n-am ajuns la vreun răspuns.
———
[*] atac israelian contra bazelor de lansare de rachete din Gaza, decembrie 2008 – ianuarie 2009
>”Thomas Friedman, subliniază în articolul său „De ce Kerry este înfricoşător”..”
„… Daca Palestinienii si Israelienii gasesc un mod de a continua cu planul lui Kerry, totul e inca posibil. Succesul final nu este nicidecum garantat, dar va dovedi ca nu este inca ceasul al doisprezecelea. Dar daca una din parti, sau amandoua, nu sunt de acord, atunci Kerry va trebui sa isi duca initiativa diplomatica la conluzia ei logica, fanatica, si sa declare sfarsitului negocierilor pentru solutia „doua-state” (Daca nu o face, atunci el e cel care isi pierde credibilitatea).
Daca si atunci cand se va intampla asta, Israelul, care controleaza teritoriul, va trebui fie sa implementeze o retragere unilaterala, fie sa traiasca in conditiile moral corozive si de izolare internationala pe care le implica ocuparea permanenta a West-Bank, fie sa elaboreze un nou plan-cadru pentru „un-stat-pentru-doua-popoare”
Asa deci, aici suntem : Israelienii si Palestinienii trebuie sa inteleaga ca intiativa lui Kerry e ultimul tren pentru negocierea unui solutii pentru „doua-state”. Urmatorul tren e cel care vine peste ei.”
http://www.nytimes.com/2014/01/29/opinion/friedman-why-kerry-is-scary.html?hp&rref=opinion&_r=2
D-le Ionescu, dacă vreți să folosiți sintagma „teritorii ocupate”, n-am ce să vă fac, dar să vă reamintesc că West Bank (Iudeea și Samaria) au aparținut Iordaniei care, cu prilejul încheierii păcii, nu a emis asupra lor nici o pretenție și prin aceasta, într-un fel le-a cedat Israelului, fapt care a fost ratificat prin documente oficiale.
Gaza a fost a Egiptului și a fost cedată în 1967.
De altfel, nimeni nu a vorbit până în acel an de „poporul palestinian”, care practic, nici nu a existat vreodată. Însuși Yasser Arafat era… cairot get-beget, crescut și… studiat la Cairo și s-a scris (cei care se pricep au și confirmat-o), că toată viața lui a vorbit araba cu accent egiptean. Astfel încât ideea cu „ultimul tren” mi se pare discutabilă!
@Rodica Grindea
Doamna Grindea, doar am tradus in limba romana ultimele trei paragrafe ale articolului lui Thomas Friedman despre care scrieti si dvs. Am facut-o pentru ca mi s-a parut ca prezinta scurt si concis situatia, mizele, precum si alternativele daca esueaza.
Friedman folosea in text expresia „ocupate”, precum si „West-Bank” in loc de „Judea si Samaria”. Bineinteles ca folosiera lor implica o anumita pozitionare politica din partea lui Friedman.
Adorabila filozofia de chefere a „ultimului tren”.
Dnul Ionescu, sinteti cumva acelasi Dn Ionescu peste care am DAT si la niste alte subiecte ca vad ca ne intelegem perfect Si aici.
Ca sa complicam discutia, Karl Popper ne invata ca „niciodata sa nu face preziceri pe teme politice ca nu tine”. Chesteia cu „ca nu tine’ e codita mea, ca eu cu Popper sintem ca si frati.
Kerry si ultimatele sale se tot perinda prin Israel si acele teritorii ce se vor „stat’.Sa va zic eu cu stam cu „statu” ala;
Atita timp cit Israelul va avea de a face cu negociatori care negociaza de pe pozitii BINE UNOSCUTE de dusmanie fata de poporul israelian-evreu, statul ala o sa stea la el acasa, care casa oricum NU are, deci e numai ce se numeste in cercurile din care provin eu – si 80% din Israelieni – HALOYMES ( ne vedem la glosar ).
Kerry NU va mai fi foarte in curind, Israelul insa e acolo de peste CINCI MII DE ANI si va mai fi aproximativ pe veci. Asadar, intre timp linia ferata de intelegere intre parti rezonabile ramine in functiune, iar trenurile vor circula in continuare pina la momentul la care marfaru palestinian va cara marfa acceptabila de catre Israel.
Pina atunci eu si Dv. ne vom mai da cu parerile, circulind in linii paralele a la feroviare, pare-se niciodata a ne intilnii si aproba ideatic reciproc.
Nici un bai, numai asa circula vinetu ( din ungurescu vonat = tren ).
Glosar: haloymes – stie toata lumea ce inseamna….
Despre sintagma „teritorii ocupate” folosită pentru Cisiordania (= „West Bank” = „Iudeea şi Samaria” = „Yehuda & Shomron”).
Reproduc în esenţă ce am scris aici:
Teritoriul format din Cisiordania + Israelul actual + Gaza era pâna în 1948 sub mandat britanic din partea Societaţii Naţiunilor. Înainte de aceasta, timp de circa 3 secole şi până în 1918, au fost (împreună cu alte teritorii) parte din Imperiul Otoman. În Palestina locuiau arabi, evrei şi alte etnii (proportiile erau cam 67% arabi şi 31% evrei).
Cisiordania şi Gaza erau destinate, prin Rezoluţia 181 a Adunării Generale ONU din noiembrie 1947, să facă parte din preconizatul Stat Arab din Palestina. Ocuparea din 1948 a acestor teritorii de către Iordania, respectiv Egipt, nu a fost recunoscuta de mai nimeni, nici de ONU.
De aceea sintagma care reflecta exact statutul acestor doua teritorii este “teritorii disputate”, deoarece nu a existat vreun control suveran anterior care să fi fost recunoscut pe plan internaţional, iar acum le revendică Autoritatea Palestiniană pentru a forma un stat. Altfel spus: cum Israelul nu le-a luat de la cineva care le avea de drept, denumirea de “teritorii ocupate” nu este exactă.
Este adevărat că Ariel Sharon a utilizat şi el, (de) la un moment dat, sintagma „teritorii ocupate”…
Gaza: a fost ocupată de Egipt în 1948, apoi a trecut sub administraţia Israelului în 1967. După tratatul de pace israelo-egiptean (1979), Egiptul a refuzat (cred) să preia Gaza, care a rămas deci sub control israelian. Israelul a abandonat controlul Gazei în 2005.
Israelul, care (co-)controlează Cisiordania de facto, este dispus să cedeze controlul, dar sub anumite condiţii. Condiţiile exacte trebuie să fie, cf. Rezoluţiei 242, negociate.
Logica Domnului Alex. Leibovici este imbatabilă!
Eu văd o posibilă situaţie paralelă între palestinieni şi ţigani. Dacă India – patria mamâ a ţiganilor – ar vrea să-i susţină până în pânzele albe într-o eventuală răfuială cu România de exemplu (ar putea fi oricare alt stat european cu o minoritate rromă) ca ei să aibe ţara lor pe teritoriul României, România ar fi exact în aceiaşi situtie cu Israelul !! Au şi rromii o „vechime” considerabilă, Johnatan Fox consideră prezenţa lor încă din sec.XI. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Romii_din_Rom%C3%A2nia#Istoric). Şi fiindcă România nu ar accepta în ruptul capului să cedeze teritoriile „ocupate” de ţigani, soarta ei, conform soluţiei de tip Kerry & Co.(a se citi Kerry+UE), ar fi excluderea ei din UE !
P.S. Termenul folosit de stimabilul Tzvi Saita, de „Haloimes”, are variante sinonime mai plastice, ca de exemplu: „Nischt geschtoigen, nischt gefloigen”, aprox. = nici nu au cuibărit, nici nu au zburat, sau romānescul „În coadă de peşte” !.
„Cisiordaia’ sau West Bank, de fapt Iudeea si Samaria este impartita de catre Israel in trei zone, „A”, „B” si „C”. Zona „C” va ramine in teritoriul Israelian cind se vor hotari granitele unui posibil viitor stat Palestinian.
Un articol bun, la timpul si la locul lui.
Despre discutii nu vreau sa-mi exprim parerea, in afara aprecierii ca in mare masura nu se refera la esenta problemei; esenta care consta in asimetria totala in care se afla situatia Israelului, atat in aceste tratatice cat si in zona.
Pentru intelegerea complexului problemelor, as recomanda cu caldura articolul unui eminent si foarte profund analist al lumii arabe, dr. Guy Bechor, intitulat „Legile Orientului Apropiat”, aparut in site-ul sau, exclusiv in ebraica „Gplanet” (nu are editii in alte limbi). Cine stapaneste aceasta limba sa se straduiasca sa-l citeasca. Autorul cunoaste cultura politica araba si musulmana ca pe propriile sale buzunare si este foarte bine informat si la zi. Poate il voi traduce, daca voi gasi timp.
Ceeace se numeste „conflict israelo-palestinian” si „tratative israelo-palestiniene” este o iluzie optica. Este vorba de un conflict intre Israel si intreaga lume araba care primeste ranforsari serioase cel putin din partea Iranului si sprijin moral din partea unui numar mare de state din alte zone, ca si a majoritatii mass-mediei. Iar tratativele oficiale se duc numai cu varfuletul icebergului pe care a fost asezat un biet ursulet, pus sa starneasca simpatia lumii, asa zisii „palestinieni”.
In acest conflict nu este vorba de un kilometru incolo, un kilometru incoace, de granite de un fel sau alul, nu este vorba de vreo divergenta in privinta unor teritorii. Problema e cu totul alta: e vorba de efortul lumii arabe de a lichida Israelul. Acest obiectiv este unanim acceptat de catre marea majoritate a arabilor si este exprimat in mod constant de catre unii sau altii dintre conducatorii de state arabe, ai Iranului si mai ales de organizatii, sa le zicem neguvernamentale (in care includ si intreaga fauna de organizatii teroriste), care nu se simt obligati cu nimic vreunui proces de pace cu Israelul.
Chiar si „partenerul pentru pace” (draga Doamne…) Mahmud Abbas, una vorbeste in situatii oficiale externe si in engleza si alta in limba araba, cand discuta cu poporul sau, cauia ii promite „intregul Falastin”, „revenirea” urmasilor refugiatilor pe teritoriul Israelului, le promite Haifa, Iafa, Lod, Ashdod, adica totul. Si sa nu uitam ca in aceeasi Autoritate Palestiniana programele de invatamant oficiale ii educa pe copii, viitoarea generatie, in acelasi spirit, incluzand negarea explicita a dreptului de existenta a statului evreu; media de acolo este super otravita si intoxica opinia publica impotriva Israelului si evreilor in general.
Mai mult, exista pericolul real ca de indata ce se va instaura „statului palestinian”, puterea sa fie preluata de catre fortele extremiste care sunt foarte populare, avand o infrastructura deja pregatita, iar acestea se vor dezice imediat de acord si vor relua lupta violenta pentru continuarea „luptei lor drepte pentru eliberarea Palestinei” de pe pozitii mult mai bune.
Acest scenariu s-a produs de fapt in Gaza, care deja s-a transformat intr-o formatie statala de facto, guvernata de Hamas si inarmata de lumea araba si Iran.
Ceeace am scris aici nu e un scenariu imaginar, ci rezulta in mod logic din datele de pe teren.
Din aceasta cauza partenerul israelian la discutii este atat de precaut. Nu este in cine avea incredere, cu toate eforturile lui Kerry, presupunandu-le sincere. El nu intelege mentalitatea arabilor, crede ca ar putea sa-i faca sa se simta obligati unui acord. Acordul se va evapora la primul cutremur.
Si sa nu uitam ca arabii nu vor renunta in ruptul capului la pretentia de intoarcere a ceeace numesc ei „refugiati”, nici macar printr-un acord.
Si sa nu uitam nici vocile adevarate care rasuna din linia a doua, cea a fortelor adevarate care se considera angajate in lupta contra Israelului. Iata-l (numai ca exemplu proaspat) pe presedintele parlamentului iranian care zice acuma o zi ca numai lupta armata va duce la eliberarea Palestinei. Deci in viziunea fortelor reale angajate impotriva Israelului, nu e vorba de vreun acord de pace, ci de „eliberare”; nu de „eliberarea teritoriilor ocupate” asa cum este sugerata aceasta notiune lumii exterioare naive, ci de anihilarea Israelului in sine, asa cum se exprima in mod deschis conducatorii Iranului si multi altii.
Tabloul nu este prea luminos, totusi e limpede. Deci, e bine sa stim despre ce este vorba.
Ca sa fim mai staruitori la subiect, trebuie mentionat totusi:
USA bagata fiind in regiunea ca atare si oleaca mai mult, atragind astfelf oprobiul musulman si atingind satatul satanic de dusman capital, se vede nevoita sa faca manevre de indulcire al sentimentelor puternic amare antiamericane.
Atfel, dat fiind ca „problema palestiniana” a devenit stilp fundamental si existential al ofensivelor islamice internationale, USA prin Kerry si ocazional Obama, se dada la manevre retorice de rogoare. Dat fiind ca simbolurile urii islamice amintite sint Presedintele USA si oamneii lui imediati, si nu vei vedea musulmani infierbintati arzind efigii ale Congresului sau Senatului US, micile acadele politice aruncate ici colo de catre Kerry sau Obama ar avea menirea de care amintesc.
In mod realist Kerry stie mult prea bine ca Israelul NU va ceda „discretelor” sale aluzii la ce ar fi mai bine pentru Israel si SI mai bine pentru palestinieni. Asa se face si ca in mare parte Guvernul Israelian, Bibi ca atare, se tine puternic pe pozitii, stiind ca, de fapt, spriojinul american , de care Israel chiar ca re nevoie, nu va dispare si nici nu va fi diminuat. In acelasi timp aceeasi USA nu si-a modificat DELOC pozitia in forurile internationale, mai ale ONU, Consiliul de Securitate. Intre timp palestinienii se balacesc foarte comod ( conducerea cel putin) in statutul de „victime” cu avantajele pecuniare respective din partea fraierilor internationali care le sprijina spiritul parazitar.
va urma……
Tzvi, asa-zisa „problema palestiniana” nu mai este de muuult „stilpul fundamental si existential al ofensivelor islamice”. La ora asta islamismul extremist isi declara deja fara nicio retinere in mod deschis obiectivul principal, care este supunerea occidentului. Observa bine declaratiile iraniene si nu numai.
Dintr-un anumit punct de vedere acea „problema” a mai ramas totusi fixatia principala a unei parti a lumii. Este in primul rand obsesia occidentului care inca mai vrea sa creada ca incercand „sa rezolve” aceasta problema, sacrificand Israelul pe altarul poftelor islamismului extremist, il va linisti si va putea obtine pacea in zona, poate si in lume.
Desigur ca conducerea israeliana nu are niciun motiv sa cedeze presiunilor de renuntare la valori strategice in schimbul unor angajamente pe hartie ale partii adverse si garantii internationale care valoreaza inca mai putin decat hartia.
Corneliu
din pacate „palestina” este inca foarte incapatinat pe lista „doleantelor” islamice.
E absolut adevarat ca problemele locale care framinta statele islamice nu au absolut nimic de a face cu palestinienii, dar „problema” respectiva este un element de coeziune internationala bine inculcat in ideologia jihadista curenta. Este la fel de adevarat ca, daca „problema” asta nu ar fi aceeasi teroristi internationali ar inventa-o la fel de bine cum au inventat „palestina” in sine.
Punctul de vedere exprimat de Corneliu se ridică deasupra aspectelor tactice şi mărunte cu care fundamentalismul islamic intoxică lumea prin toate metodele posibile, şi prezintă o situaţie strategică reală în care se află Israelul.
Lipsa de imaginaţie a majorităţii factorilor politici europeni este aceeaşi care s-a manifestat la timpul sau în aceaaşi Europā, dar în anii 30 ai secolului trecut !
Au uitat, naivii de ei, ce valoare au avut toate tratatele semnate cu agresorii fascişti, şi în care până şi englezii cu apucăturile lor imperialiste din acele vremuri, şi-au pus speranţele, ca să nu mai vorbim de ruşi, polonezi, francezi, etc. Englezii erau în delir de fericire când Chamberlain a fluturat în faţa lor tratatul încheiat cu Hitler. Şi acel tratat şi toate care au mai fost şi după WW1 şi înainte de WW2, au ajuns hârtie igienicā…
Mielul este îndemnat acum, de aceiaşi Europā şi SUA, să semneze un tratat de pace cu lupul !!! Iar lupul abia aşteaptă momentul în care să ridice picorul din spate, deasupra acestui tratat!!!
Lupul nu va da înapoi decât dacă i se da peste bot. Tare şi dureros.
Dnul Sfartz
eu va inteleg ca sinteti precaut si intelept, dar situatia actuala a lumii islamice NU este deloc similara cu ce se intimpla si era pe cale sa se intimple in Ruropa anilor 30.
Acea incercare de dominatie islamica este reala ca intentie, dar nu comporta aceleasi simptome ca elementele fascsite ale Europei centrale din acea perioada.
Cit despre Israel, slava Domnului avem de a face cu o forta capabila foarte bine sa isi apere teritoriul si interesele. Problema cea mai serioasa este Iranul, dar si aici Israelul a „promis” ca la momentul potrivt va „rezolva” si Iranul daca va fi nevoie.
Palestinienii zdrangane din niste sabii amarite, dar sint foarte bine sub control.
Deci anii 30 au trecut si nu se vor mai intoarce.
Tzvi, din pacate nu ai dreptate.
Apropo de foarte utila lectura pe care am recomandat-o cunoscatorilor limbii ebraice, sunt dator cu linkul:
http://gplanet.co.il/prodetailsamewin.asp?pro_id=2411
Corneliu
nu stiu la ce te referi.
Intr-adevar, dintr-o alta directie, tratativele intre Bibi si Abdulah denota anumite aspecte oarecum contradictorii.
Pe de o parte retinerea de catre Israel a blocurilor existente, Gush Etzion, Ma’aleh Adumim si Ariel cit si stabilirea noului bloc Beit El sint consistente cu pozitia Israelului fata de Zona „C”. Pe de alta parte ideea de a parasii estul asezarilor ( settlements) palestinienilor sau „inchirierea” de zone pe 40 de ani NU vor fi aprobate de Knesset. TOT ceea ce discuta, si sint numai discutii, trebuie sa fie aprobate si de cabinet si mai departe de Knesset oricum. Nu intru acum in disensiunile din Cabinet si si mai rau in Knesset, dar a trage o CONCLUZIE la stadiul asta este mult prea prematur.
In plus, semnalele „pozitive” din tabara Kerry, mai cu seama ideea ca Iordania sa aprobe 2 milioane de palestinieni ca cetateni este si ea plina de conflicte, de oponenti.
O repet, TOATA lumea, inclusiv negociatorii, nu pot la acest stadiu stabilii NIMIC concret nici macar la stadiul de „intentie de propunere de plan de politica de solutie”.
Repet in acelasi timp ca trot ce se vede la momentul actual sint regurgitari de reluari de repetitii de propuneri demult si repetat inacceptabile de nici o parte relevanta in proces. Ce ramine in picioare, insa, este realitatea ca Israel NU POATE conclude NIMIC cu autoritatile palestiniene din zeci de motive.
Oricine isi inchipuie ca un stat palestinian este iminent, VISEAZA.
Tzvi Saita
ma faceti sa ma ling pe deste de placere!! Israelul insa e acolo de peste CINCI MII DE ANI
Uauauua !!
Insa daca caut o harta din 1930 (am un Petit Larousse) nu stiu de ce nu gasesc Israelu. Daca ma gandesc bine, Moise a trait cu cca 3.300 de ani in urma… iar evrei au ajuns in tara promisa dupa moartea lui… Mi se pare si Avraam nu se nascuse inca acum 5.000 de ani. Asta e din Biblie – partea „comuna”
Ma rog, avem si noi pe unu Savescu. Napoleon…
@Ghiţă Bizonu
Nu ţine comparaţia şi apropierea afirmaţiilor lui Tzvi Saita cu/de ale lui Săvescu Napoleon !
Când Domnul Saita spune că Israelul este de 5000 de ani «acolo», este o aproximare destul de acceptabilă, având în vedere calendarul iudaic care ne plasează în momentul de faţă în anul 5774 ! Chiar dacă acel calendar are mai mult o baza mitologică, nesusţinută de argumente arheologice, existenţa îndelungată a unui stat evreu cu toate atributele sale: de teritoriu, limba, cultură şi religie, este de necontestat, faţă de cealaltă parte (palestinienii), cu pretenţii asupra aceluiaşi teritoriu, şi care nu a avut acolo NICIODATĂ un stat definit ca atare.
Când Domnul Săvescu spune că românii se trag exclusiv din daci, contestând participarea latinităţii la formarea poporului român, aberează-evident. Aceleaşi criterii de drept internaţional pentru existenţa unei ţări sunt valabile şi pentru România şi pentru Israel.
Pretenţiile aberante ale vecinilor României din dreapta Tisei şi din stânga Nistrului asupra unor teritorii româneşti sunt la fel de nejustificabile ca şi pentru arabii din zona Israelului, care au state bine închegate şi cunoscute şi recunoscute ca atare, dar care niciodată nu au cuprins teritoriile definite din Palestina, teritorii pierdute temporar şi forţat de statul Israel din antichitate.
Problema cifrei de 5.000 de ani care Va face să Va lingeti deştele (eu prefer să fac acest gest când dau de o mâncare bună !!) trebuie să ne facā sa fim circumspecţi, pantru cā triburi de evrei au existat cu mult înaintea lui Moise şi Avram, iar povestea calendarului iudaic, cu începutul sau considerat de la Adam, nu se susţine, măcar din însumarea longevităţilor personajelor succesive din Testamentul Vechi, însumare care va da cifre mult mai mari.
Povestea Exodului încă este de naturā mitologica şi nu poate fi luată ca referinţă, nici măcar pentru cei 3.700 de ani consideraţi siguri.
Va trebui să aşteptăm până când va fi găsit primul antisemit pentru a defini vârsta poporului evreu, Adam fiind exclus din start pentru cā era singur săracul, iar Eva nu putea fi antisemită, fiind parte organica din el!!
Timp de peste 1.800 de ani, până în 1948, n-a existat niciun fel stat evreiesc. Exact cum n-a existat acolo niciun stat arab.
Teritoriul format din Cisiordania + Israelul actual + Gaza era pâna în 1948 sub mandat britanic din partea Societaţii Naţiunilor. Înainte de aceasta, timp de circa 3 secole şi până în 1918, au fost (împreună cu alte teritorii) parte din Imperiul Otoman.
Dnul Sfartz
ma induioseaza sincer cele spuse de Dv.
Nu voi intra in polemici de ordin religios.
Decalajurile de care s-ar lega unii nu fac decit sa determine, dupa cum bine insinuati, pozitii de ordin preferential rasial.
Probleme tangibile actuale sint legate de refuzul multor state de a recunoaste dreptul poporului evreu in a avea statul sau pe teritoriul istoric Evreu. Considerind ca practica comparatilor tinde sa denatureze serios esentialul argumentului, Israel este „resedinta” poporului Evreu indiferent cit de vast a fost „imperiul” lui Burebista sau daca limba latina isi are radacinile in limba dacica.
La asa ceva nu pot afirma decit : viezure, bursuc,zarzare, Zaraza care le-a luat pe toate.
Date,date…
Este suficient-Zidul Plangeriii !!
Sfartz Pincu
eventual samd …
Unu este calendarul “religios” si altaceva calendarul “istoric”.
Dpv “istoric” cifra de 5.000 de ani este “usor” (cam prea mult) in contradictie cu Biblia comuna (Pentateuhul) care zice ca Moise a fost crescut de fata lu “Faraon”. Macar ptr faptu ca Egiptu a fost unificat cca 5.000 de ani in urma … si ca apoi Moise a ratacit prin Sinai nu mai stiu cat timp*.
Apoi era vorba de Israel ca stat parca … ori toata lumea (inclusiv catedre de istorie antica din Israel) e de acord ca Israelul apare dupa 1000 ien (judecatorii inclus ala cu tamjaua de boi). Oricum s-a “fracturat” intre regatul lui Iuda (de aici denumirea cu J…) si Israel apoi… nema (precum Ungaria intre 1526 si 1918 sau Polonia …) {Inutil sa ma iomntrebati cand pare un stat Romania : 1859!} Deci 5.000 de ani e o cifra rotunda, frumoasa dar exagerata!!!!
Ar mai fi ceva de discutata daca trioburi de evrei (isaraleliti) ar fi fost si inainte de Iacov… oricum nu puteau fi inainte de Avram (Abraham) … caci Avram este parintelele mitic al tuturor etniilor semite…
Cum ar fi ceva de zis despre “pretentiile unor ingenui ca cum placi votive din Dacia Traiana care au inscriptionate nume ale unor zeitati semite ar releva existenta unor comunitati de evrei pe aici!!! Nu de alta da dupa cate stiu macar de la regele David incoace evreii erau monoteisti!!! Asa ca de unde evrei care sa se inchine unor zeitati semite (Ball, Astarte samd) in sec II en?!
Cat despre Savescu.. regretatbil ca este Napoleon pe bolentin. Altfel m-as linge pe deste “Ce vrei dom’le de la un napoleon? Poa nu si-a luat haloperidolu’!” (stiti in gnl pe la noi „Napoleon” e unu de la balamuc)
*Gluma feminista:
– De ce Mosie a ratacit prin Sinai vreo 40 de ani?!
– Da ce, ai vazut un barbat sa intrebe pe unde sa o ia?!!!
(si io barbat. D’aia ma face sa rad gluma!! Deci se pare ca unele muieri reusesc sa ne inteleaga!!
Ptr doamne :NU, nu va inteleg! Deh barbat da?! )
Bun .. si acu daca doriti sa cenzurati taiati asta:
pentru arabii din zona Israelului
“Curios” da arabii sunt relativ “recenti” si in Siria, Egipt, Tunisia, Maroc …
Fiindca acestea sunt teritorii arabizate adica in care populatiile locale au adoptaat limba cuceritorilor (si am gasit pareri docte care sustin ca “araba clasica” ar fi opera unor cuceriti care apartineau culturii bizantine). Ca sa zicem Egipt – in sec VII celo mai sigur ca limba locala era copta (Poa si in timpu lui Rmases da nu se garanteaza ptr timpul lui Djoser).
Iar cu teritoriul Israel/Palestina e si mai “nasol”.
Prin vremea lui David populatia era de religie mozaica (chit ca unii mai “pacatuiau” jertfind si altor zei) si limba ebraica.
In timpul lui Cristos – scuze a lui Irod Agrippa – populatia era de religie mozaica dar vorbea aramaica ..
Nu stiu cati evrei au ramas nu numa dupa cucerirea lu Titus cat mai ales dupa razboiul lui “Kitos” (Quietus), insa am o banuiala ca pe la 600 multi dintre crestinii locali erau de fapt urmasi ai evreilor … mozaici. Care, dupa cucerirea araba, au adoptat limba araba (la fel ca sirienii, egiptenii, babilonienii) si in final religia musulmana (era mai avantajos dpv fiscal).
Nu ar fi o situatie chiar singulara… dl Sfartz Pincu pomeneste ceva despre unguri – insa marele sovin Dezső Bánffy era urmasul unui roman (Banu!!) si destui alti maghiari “pur-sange” erau la “baza” romani, germani, slavi (de fapt ungurimea dpv al aspectului se imparte intre cei de ascendenta romaneasca si slava. Asa si cum rapoasatu rais Arafat avea un aspect mult mai semit decat destui intemieitori ai statului Israel
@Ghiţā Bizonu
Mă „alipesc” punctului Dvs. de vedere! Nimic nu este pur, nici antropologic, nici spiritual. Nu există o specie naţională absolut „pură”, e o „cestiune” (în stil de exprimare-bizonic-!) legată de teoria amestecurilor şi de timp (când, cât, cu cine ?-s-a făcut amestecarea).
La fel şi pe plan spiritual, religiile, culturile, limbile (cele vorbite-bineînţeles!!). Diferenţele, cele sesizabile desigur,s unt doar printr-un element preponderent, dominant, dar impur şi acela, într-o proporţie oarecare.
Dacă analizezi mai în adâncime diferenţele dintre oameni şi dintre populaţii, constaţi cā ele aparţin unor noţiuni imaginate, imateriale, cum ar fi: patriotismul, proprietatea asupra teritoriului, „noi suntem..!!” – „voi sunteţi…!!”, credinţe religioase, etc., adică tot ce nu se poate proba ştiinţific şi cu probe de laborator!!
Un articol deosebit de interesant.
Israelul trebuie sa nu uite ca adevaratele tari prietene nu sunt cele mari,pentru ca tarile mari mereu au colonizat si distrus tarile mici de-a lungul istoriei, asa cum a fost Dacia distrusa de Imperiul Roman.
Asa cum tarile mici sunt jefuite de tarile mari in cadrul FMI si Banca Mondiala. Asa cum tarile mari au bombardat tarile mici (si nu invers).
Asa cum imperiile coloniale au distrus tarile mici, si triburile, neamurile mici schimbandu-le limba vorbita, componenta etnica chiar.
Israelul trebuie sa faca front comun cu tari mici precum Romania, Moldova Ucraina, Bulgaria, Grecia, pentru a se apara de tarile mari care cu prima ocazie vor abandona Israelul, cand le va permite contextul. Asa cum Russia prin Sergey Lavrov a sprijinit regimul terorist Bashar al Assad (impotriva Israelului), asa cum America a abandonat Israelul si a retras rebelii din Siria. Asa cum America impune acum israelienilor o pace convenabila palestinienilor, dupa ce lobby-ul islamist arab palestinian e tot mai auzit in America, in Anglia, Franta, in special in tarile unde sunt milioane de islamici imigranti.
Deci, cum ar veni, cea mai inteligenta politica ar fi o „intelegere Balcanica” sau „Mica Intelegerε”. Un fel de mini-NATO cu tarile mici + Israel (ca lider).
@CORNELIU
stimate domn Corneliu, aveti dreptate, completez doar ca islamul nu si-a propus doar colonizarea Occidentului, care se chiar petrece sub ochii nostrii, ci a intregii planete. Si cand spun acest lucru argumentez geografic. Luam harta globului in mana si observam:
-islamul se raspandeste in Somalia
-islamul se raspandeste tot mai tare la sud de ecuator. Acum e razboi civil in Africa centrala (republica centrafricana), maine probabil ajunge in Congo Zair si merge spre Africa de sud nu m-as mira.
-islamul face adepti in zona Pakistan. Daca zona Kasmir cade la Pakistan, avem o noua reduta islamica impotirva Indiei (care are si ea minoritati islamice).
-ce ne facem daca 1 miliard de indieni se vor converti la islam incet-incet?
-islamul face convertiri cu mitraliera in Sierra Leone, in Nigeria, Niger, Senegal.
Si lista se tot duce se tot duce mai departe. Sa fi fost cetatean israelian as fi cerut presedintelui Simeon Perez sa creeze o „mica alianta”, un mini-NATO, cu tarile mici: Mica Intelegere. O alianta militara cu Romania, Bulgaria, Grecia, Moldova, Ucraina, Ungaria, Jugoslavia, Polonia, Cehia, Portugalia, Irlanda. O alianta bazata pe incredere si combaterea fenomenului islamist de tip extremist.
Ok am inteles, planeta are nenumarate probleme, de natura demografica, de natura ecologica. Dar nimeni nu spune ca peste tot in lume unde islamul exista si se raspandeste familiile au cate 7-8 copii, si vor sa cucereasca planeta la propriu. In timp ce populatia Romaniei are 18 milioane de oameni, iar dupa ce mor cei 5 milioane pensionari o sa ramana o tara imbatranita fara bani la buget sa mai plateasca pensii, din banii contribuabililor care nu exista, o populatie de 13 milioane. Cat orasul Istanbul, atat are azi-maine Romania toata populatia!
Lui Ghita, marele Bizon.
Si ce importanta au observatiile tale in problema de baza?
Permite-mi sa zic ca faptele si vointa colectiva sunt deasupra speculatiilor.
Caci fapt este ca poporul evreu a decis sa-si reconstruiasca patria istorica si statul national si au facut-o. Este un act unic in istorie, ceeace nu inseamna ca e contestabil. Este expresia unei constiinte nationale care a stat in penumbra timp de doua milenii.
Cat despre arabii palestinieni, cu tot respectul, ei nu au constituit niciodata o unitate etnica distincta in sine, desigur nici statala, fiind un amestec eterogen format in majoritate din oameni veniti din intregul Orient Apropiat.
Acest fapt este aratat chiar de catre personalitati proeminente arabe care subliniaza nu o singura data ca inventarea tricului propagandistic denumit „poporul palestinian” a avut scopul de a schimba atitudinea lumii fata de razboiul dus de imensa lume araba, 300 de milioane, impotriva minusculului Israel, cu scopul de a-l distruge.
Iata de exemplu ce scrie Joseph Farah in ”Myths of the Middle East” si observa concluzia autorului:
“There has never been a land known as Palestine governed by Palestinians. Palestinians are Arabs, indistinguishable from Jordanians (another recent invention), Syrians, Iraqis, etc. Keep in mind that the Arabs control 99.9 percent of the Middle East lands. Israel represents one-tenth of one percent of the landmass. But that’s too much for the Arabs. They want it all. And that is ultimately what the fighting in Israel is about today… No matter how many land concessions the Israelis make, it will never be enough”. (Ma bazez pe faptul ca textul in engleza va fi inteles)
Iata si un „ministru din guvernul” Gazei in inregistrare vie explicand raspicat care sunt originile arabilor palestinieni: http://www.youtube.com/watch?v=CbuM91PeSOs
Mai pot aduce inca multe exemple „de la botul calului”, dar merita citita analiza orientalistului israelian David Bukay: http://www.meforum.org/3273/palestinian-founding-national-myths#.T_rrMsxRSoU.blogger
Cat priveste mutra asasinului Arafat, m-ar bucura sa ma scutesti de ea.
Domnule Puscasu, va multumesc pentru alaturarea la opinia mea.
Desigur ca personal sunt foarte departe de centrele puterii ca sa pot promova ideea cu acea „Mica Intelegere”. Sunt totusi cunoscute bunele si caldele relatii bilaterale ale Israelului cu Romania, Grecia, Cehia si Bulgaria, cel putin. Grupul tarilor propuse au deasemenea interese cat se poate de diverse si exista in mod sigur si o anumita teama fata de reactia lumii musulmane, daca relatiile cu Israelul ar deveni mult prea „calde” din punctul lor de vedere.
In plus mai sunt si cercurile neonaziste de facto plus cele islamiste interne, acolo unde au ceva putere. Pentru Romania as putea da exemplul „stralucit” al lui Ion Coja care sperie opinia publica, nici mai mult, nici mai putin, cu invazia Romaniei de catre Israel si eradicarea (!!??) poporului roman de catre ocupanti.
Dar m-am abatut putin. Cat priveste islamizarea, aveti dreptate, obiectivul il constituie intreaga lume. Am vorbit despre Europa pentru ca este exemplul cel mai extrem posibil al incercarii de introducere a Islamului intr-o cultura cara are cel mai putin in comun cu aceasta religie.
Cat despre viitorul Romaniei, nu cred ca ar trebui sa fim atat de pesimisti. Poporul roman a dovedit in toate timpurile o vitalitate exceptionala, mai ales in timp de secole de ocupatie straina directa, asa ca ceeace se intampla azi va fi doar un episod trecator.
Articolul nu relateaza incidentul verbal dintre Moshe Aialon, ministrul apararii, si Kerry, soldat in cele din urma cu scuze din partea fostului sef de stat major la cererea lui Nataniahu.
Incidentul demonstreaza opozitia Israelului, sau cel putin a ministrului apararii, la convorbirile de pace. Surprinzator deasemeni pasajul in care Tzipi Livni este numita lider al opozitiei, ea fiind ministra a justitiei si sefa echipei de tratative cu palestinienii, liderul opozitiei fiind Herzog, seful partidului muncii.
Comentatorii trateaza tot felul de subiecte nu prea legate de tratativele israelo-palestiniene, ignorand complexitatea si cauzele.
„Palestina nu a ramas o tara fara popor pentru un popor fara tara” (expresia cred ca apartine lui Zangwil).
Procesul Dreyfus a dat nastere sionismului, si nu intamplator in cadrul congreselor unii au sugerat crearea unui stat evreiesc in Uganda sau Patagonia. Nu intamplator Ehad a Ham (Ginsburg) a propus crearea in Palestina numai a unui centru cultural, iar Martin Buber era pentru un singur stat cu 2 popoare. Abea in 1904, la congresul al 7-lea, se resping toate alternativele la „Pamantul fagaduintei”.
In primul razboi mondial Anglia a promis arabilor, vasali in imperiul otoman, independenta contra ajutor militar impotriva turcilor; pe de alta parte exista declaratia Balfour care prevedea un stat evreiesc in Palestina.
La 3 ianuarie 1919 s-au intalnit la Paris Haim Weizman, viitorul presedinte a Israelului, cu printul Feysal, viitorul rege al Irakului, pentru a semna un acord de recunoastere reciproca, cu granite bine stabilite (el era partizan al panarabismului, un stat mare, unic pentru toti arabii).
Acordul cuprindea o clauza care prevedea intrarea in vigoare dupa indeplinirea de catre Anglia a tuturor promisiunilor. Din pacate Anglia nu a respectat nici declaratia Balfour nici promisiunile facute arabilor (prin pactul secret Sikes- Picot, care prevedea o zona de influenta franceza-Liban+Siria, se spulbera panarbismul lui Faysal).
In acest timp in Palestina numarul evreilor crestea, deasemeni suprafata terenurilor achizitionate. In 1920 are loc o rascoala a arabilor; in 1929 are loc un pogrom. Declaratia Balfour este declata inaplicabila; se creaza nenumarate comisii de impartire a Palestinei. Se ajunge la al 2-lea razboi mondial si la Holocaust. Daca procesul Dreyfus a dat nastere sionismului, Holocaustul a dat nastere noului stat Israel, dar nu mai inainte de radicalizarea atat a arabilor cat si a evreilor. Organizatia terorista Stern arunca in aer o aripa a hotelului (King George?) in care locuiau oficialitati engleze si-l asasineaza pe contele Bernadote, seful Crucei Rosii suedeze, deoarece propusese un plan de impartire teritoriala defavorabila evreilor.
La 29 nov. 1947 se voteaza la ONU impartirea Palestinei in 2 state, unul evreiesc si unul arab: 33 voturi pentru, 13 contra, 10 abtineri. Arabii resping hotararea, evreii o accepta.
Urmeaza razboaiele stiute, toate soldate cu castiguri teritoriale pentru Israel, cu exceptia razboiului de Iom Kipur care, desi militariceste a fost o victorie, se soldeaza cu retrocedarea peninsulei Sinai contra unui tratat de pace cu Egiptul, respectat pana azi;
Conform Bibliei, Dzeu ne-a dat o tara care se intinde de la Nil pana la Eufrat (vezi Geneza 15/18), deci Beghin a renuntat la o parte din Eretz-Israel. Dar chiar regele Solomon a dat 20 de orase din Galil regelui Hiram din Tir ca plata pentru constructia Templului (vezi cartea regilor 1 19/11).
Dece deci nu s-a acceptat planul Arabiei Saudite? Potrivnicii unui stat palestinian, inclusiv commentatori dela ACUM nu cunosc toate acestea?
P.S. un amanunt care poate nu este anecdotic: in microcosmosul medicilor si istoricilor se spune ca daca pe vremea presedintelui Roosevelt ar fi existat medicamente eficace impotriva hipertensiunii arteriale, statul Israel n-ar fi lut nastere.
@dr.r.neumann
Ati atins un punct care este mentionat de foarte multe ori, dar in general este superficial cunoscut.
E vorba de faimosul „plan de pace saudit”, pe care unii il considera panaceul conflictului israelo-arab, necunoscand insa despre ce e vorba, dar mirandu-se grozav de ce Israelul nu-l adopta cu entuziasm.
Mai mult, acest plan este oferit de catre Liga Araba, inclusiv pana azi, ca un pachet intreg si rigid, de la care nu se accepta abateri, de tip „take it or leave it”
In linkul urmator avem o prezentare a planului, in forma in care a fost reafirmat de Liga Araba in 2007.
http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3691148,00.html
Deci despre ce e vorba?
1. Avem obisnuitele pretentii devenite lozinci, precum transformarea liniilor de armistitiu din 1949 in granite, pe aceeasi baza impartirea Ierusalimului si stabilirea capitalei statului arab palestinian in partea din Ierusalim ce fusese sub ocupatie iordaniana pana in 1967.
2. Cuiul lui Pepelea se afla insa in alte doua articole. Ele prevad readucerea refugiatilor arabi (mai degraba a milioanelor lor de urmasi, incuscriti si anexati) pe teritoriul Israelului, conform rezolutiei ONU Nr. 194, precum si dreptul de refuz al tarilor gazda ale refugiatilor de a-i naturalisa, deci impingerea lor spre Israel o data cu eventuala semnare a unui acord pe baza planului in cauza.
Este absolut clar ca o asemenea prevedere nu va fi niciodata acceptata de catre Israel, indiferent de guvernul care se va conduce tara, caci ar constitui o sinucidere garantata.
Si atunci devine la fel de clar ca „generosul” plan de pace saudit isi pierde orice aplicabilitate.
Este mai mult decat evident ca propagandistii lobby-ului pro-palestinian doresc un stat palestinian independent dar nu cu scopul asigurarii pacii,ci ca pe o confirmare a infrangerii Israelului.
militiile teroriste Hezbollah din Liban vor inceta atacurile teroriste dupa ce se creeaza statul palestinian?nicidecum, dimpotriva teroristii vor avea noi resurse probabil….
Sa fim seriosi, crearea unui stat palestinian nu va aduce niciodata pace in Israel sau in regiune. Asta e doar un pretext al lobby-ului palestinian islamist, tot mai puternic in Anglia din cauza atator imigranti pakistanezi isalmici in Anglia, si arabi. In Londra traiesc azi 57 la suta populatie islamica. Va spune ceva acest fapt? Peste 10 ani israelienii or sa aiba emotii de securitatea lor sa mai traiasca in Anglia, sau Franta alegerizata, Germania turcizata islamizata.
As vrea sa stiu si eu, vi se pare normal ca sa avem harta uniunii europene identica azi 2014 cu cea din 1940? si planul Barbarossa LEBENSRAUM, in plina desfasurare dar sub numele EURO-MAIDAN la Kiev?
cand partidul SVOBODA neo-nazist conduce strada si incendiaza jandarmii cu molotov-kokteil, si astea nu sunt zvonuri, ci fapte dovedite!
Inca ceva, americanii sunt de-a dreptul revoltati, vedeti discursul VICTORIEI NULAND la Kiev, interceptat ilegal de rusi.
Germania vrea sa refaca visul lui Hitler de a cuceri spatiul vital LEBENSRAUM, dar nu cu tancul ci cu moneda euro-cash. AMERICA vrea modelul Jugoslavia pentru Ucraina, 10 satate divizate, cu trupe de mentinerea pacii in Ucraina divizata ca si Kosovo. Uniunea Europeana vrea sa mearga la Moscova si sa faca Euro-Asia de la Atlantic la Siberia, si evident:
IMPOTRIVA AMERICII,impotriva CHINEI
si IMPOTRIVA ISRAELULUI! cand in Uniunea Europeana federala vor trai 100 milioane de islamisti (nu peste mult timp) o sa vedeti la ce m-am referit.
Domnule Puscasu, ai spus lucrurilor pe nume.
In plus, daca exista cumva cineva care inca indoieli, vreau sa amintesc aici ca orice acord de pace cu Israelul este vazut de partea araba ca un pas inainte pe drumul lichidarii Israelului.
Carta OEP care prevede acest scop, nu a fost abrogata sau amendata niciodata, ea fiind in continuare statutul organizatiei de guvernamant a Autoritatii Palestiniene cu care Israelul poarta actualele tratative.
Desigur, nu amintesc ideologia puternicelor organizatii extremiste (Hamasul, Hizballa, Al Qaida), ca a conducerii iraniene, care ameninta in mod declarat si fara nici un fel de concesii existenta Israelului.
Si atunci, e clar ca nu e cu cine si despre ce sta de vorba.
Corneliu
cu riscul de a provoca o polemica intercontinentala: e cuiu lui Pacala !!!
Initiativa de Pace Araba se tot invirte din 2002 cu din ce in ce mai putina incapatinare din motive usor de detectat, dar, mai cu seama din cauza (!) dinamicii inevitabile al oricarui proces politic, mai cu seama daca se intinde temporal atit de mult.
Anumite cuie ( nimic de-a face cu Prepelea sau Pacala ) tot ramin. Pretentile la East Jerusalem sint ecouri persistente si, evident, inacceptabile de catre Israel si USA ca aliat. Cel mai interesant este faptul ca , sublim, de facto, Israel este recunoscut de catre intransigentii Arabi pe simplul motiv ca este mentionat ca o conditie sine qua non a pacii care, pasami-te Uniunea Araba ar dori-o !!
Restul conditiilor de la 2002 au fost modificate in anumite masuri, gasindu-se in acelsi timp si cercuri poliitce Israeliene care considera alterari de pozitii initiale.
Se pare, insa, ca aici SI Acum avem de a face cu o codita discreta a Dr. Neuman de a sugera ca viabila aceeasi initiativa Araba. Asi fi un rautacios tendentios daca asi afirma ca simpla introduce in discutie a acestui plan poate sugera aprobarea in principiu a „Initiativei „. M-i se poate replica oricind ca visez si ar fi bine sa fie asa, dar ma intreb ce cauta ceva care s-a dovedit deja gradual desuet si neoperativ sa incurce itele discutiei daca nu o „simpatie” pentru substanta „alternativei” in discutie.
Fara indoiala ca la apex-ul negocierilor se afla mai toate „initiativele” de mai sus. Consideind insa schimbarile destul de tectonice din regiune si progresele facute de catre Israel si de catre….”istorie”, vezi mai cu seama Egiptul de azi dar si cel din epoca Mubarak, Initiativa Araba nu poate fi considerata deloc ca o alternativa rigida – dupa cum a amintit si respectabilul Corneliu – asa dupa cum nici Arabii nu au fost mai niciodata o „rasa” ( a nu se intervenii cu comentarii tip Bizonu !! ) de inflexibili sau intoleranti.
Raportul actual de forte in regiune avatanjeaza din ce in ce mai mult Israelul si asta este punctul de pornire de EMES, ca s-o incheiem circular, precum am inceput-o.
@Tzvi Saita
Numai despre cuiul lui Pepelea.
„Cuiul lui Pepelea – Pretext abil mascat de a te amesteca permanent în treburile altuia.
Ca și Păcală, Pepelea este un personaj din creația populară. Și-a vîndut casa cuiva, păstrîndu-și doar un cui, unde a revenit ba să-și pună căciula, ba să și-o ia.”
E de aici: http://dictionarexpresii.wordpress.com/2010/04/10/cuiul-lui-pepelea/
E exact sensul acelor puncte din atat de laudatul plan de pace al Arabiei Saudite.
Stimate d-le Saita,
Domnul Corneliu are perfecta dreptate, vazand adevarul in profunzime si in deplina luciditate.
Dvs vorbiti despre regimul Morsi si asa este, fratia musulmana este un fel de extrema dreapta, sau fratia de cruce la legionarii extremisti de dreapta.
Regimul Morsi similar cu regimul Bashar al assad in Siria, promoveaza fanatismul extremist islamic, singurele tari unde femeia nu are nici un drept, decat obligatia de a face copii in numele lui allah, si a fi supusa (adica batuta) de catre barbat.
Este cunoscut in lumea islamica faptul ca exista casatorii inca de la 12, sau chiar 7 ani, ceea ce este o sfidare a bunului simt si o extremitate de dreapta impotriva legii.
Daca israelianul spune ,,Todah Lael,, sau ,,Todah Eretz,, (hayom), arabul zbiara cu fanatism religios ca doar el are dreptate, si ca trebuie sa faca intifada pana la Londra doar pentru a proteja organizatiile terorist-islamice.
Vreau sa amintesc doar faptul ca seicul Omar Bakri din Liban? a declarat ca Romania este pamant islamic si ca trebuie eliberat si cucerit. Este evidenta dorinta arzatoare a islamului de a se raspandi ca si ciuma antisemita in acelasi timp.
Ce a ratat Hitler, castiga Uniunea Europeana. Antisemitismul revine prin imigrantii islamici, deci Israelul este in pericol pierzandu-si aliati de nadejde, pe de alta parte spatiul vital hitlerist LebensRaum este cucerit de EURO-MAIDAN la Kiev.
Neo-nazistii sunt in trepidatii de fericire ca vine Uniunea Europeana, tot asa cum neo-nazistii lituanieni, intrati in NATO si UE au demolat toate statuile sovietice si au amenintat cu moartea comunitatea evreeasca la Vilnius, dar si Riga si Tallin, unde sunt anual parade neo-naziste, de comemorare a batranilor veterani care au luptat in SS alaturi de Adolf Hitler in trupele germane.
http://www.youtube.com/watch?v=I9Z3bsVi2bY
Populatia EGIPTULUI a crescut de la 12 milioane in anul 1950 la peste 90 milioane astazi, ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit, fiind o adevarata amenintare la adresa statului vecin: Israelul, care poate fi invadat numai gandindu-ne la numarul acesta urias de islamici.
Apoi vorbim despre 2 milioane de islamici la Cairo care sunt home-less si dorm seara in cimitirul din Cairo si pe strada. La o asa populatie uriasa si saracia este pe masura.
Israelul este atacat militar si terorist de catre militiile Hezbollah in nord, gruparile extremei drepte islamice HAMAS, in fasia Gaza si CIS Jordania.
In acelasi timp, este evident faptul ca arabii au tot interesul sa isi faca stat, pentru a putea lua relatii diplomatice si ambasade cu TURCIA inamicul number 1 al Israelului, care in cadrul ONU prin dictatorul ERDOGAN a atacat dur Israelul acuzandu-l pe nedrept ca ar fi un stat citez ,,terorist,,
Islamicii din toata lumea vor dona multi bani (in special cei care sustin acest stat inexistent palestina) in noua palestina islamica in cazul cand se va face acest stat islamic fanatic contra Israelului inocent!
Pe de alta parte nu suport faptul ca presedintele Basescu a vorbit despre ,,Palestina,, si nu despre Israel in mai multe declaratii-gafe politice si diplomatice. Probabil (nu-i cert) basescu a ramas ancorat in trecut. Filiera araba de pe timpul lui Ceausescu, de cand Romania importa islamici fanatici teroristi pe post de studenti la medicina inca din pacate exista, desi parerea mea este ca statul roman trebuie sa RENUNTE la a acorda pasaport romanesc si cetatenie romana la:
-rusii din Republica Moldova (pasapoartele romanesti si cetatenia RO trebuie anulata pentru majoritatea cetatenilor din Moldova, pentru ca acestia fie au orientari neo-naziste unioniste, cu ion antonescu fascistul terorist pe tricou, fie sunt rusi de etnie nu romani, fie sunt moldovenisti care denigreaza Romania pe retelele de socializare). Nu toti moldovenii trebuie sa-si piarda pasaportul romanesc ci o buna parte din ei
– arabii, cei 10.000 refugiati sirieni din lagarul ONU de la Timisoara trebuie sa paraseasca Romania, si cei 2.000 de arabi care azi traiesc in Romania trebuie sa emigreze din Romania in alt stat
In locul acestora trebuie ca statul roman sa acorde pasaport romanesc si cetatenie romana tuturor evreilor care doresc sa se intoarca in Romania, au suferit prigoana regimului diabolic comunist, antisemit al lui Ceausescu si Dej, ori prigoana fascista, legionara, nazista a maresalului criminal holocaustologic Ion Antonescu.
Corneliu
ma pretind om cu-cultura la zi si mereu atent sa nu-l confund pe Pacala cu Tindala sau primaru Mazare cu varza, amindoua in stare de muratura.
Puscasu Vlad
Luati la bani marunti toti si toate angajate in recrudescente fasciste, nationaliste si tot felul de ANTI, semitic, sovietic, stinga etc. au, evident multe in comun ideologic.
Este foarte adevarat ca exista in principiu confluente de substanta si strategii politice intre grupuri care, ontologic vorbind, nu ar putea fi identificati ca identici sau chiar similari priviti de departe.
M-am aflat recent in Sudul Frantei, Perpignan, unde am stat vreo doua luni si am cunoscut „citiva” localnici. Din totala intimplare am dat si peste comunisti locali.
Din presa comunista care mi-au aratat-o, problemele Isalmului erau mai preponderente decit cele sui generis, traditional marxiste.
La un moment dat a fost o demonstartie a partidului comunist pe teme locale, ale independentei Catalane, Perpignan fiind IN Catalunia. M-am apropiat sa aud ce se vorbea in cuvintari si am observat ca insignii catalane la peptul tovarasilor sedeau mindru linga cele palestiniene. Cind s-a cintat vestitul „Bandiera Rossa”, pe care il stiu in originala, nu am putut sa ofer vocea mea splendida de tenor blocat de imaginea unei miscari care a sacrificat constient tot ce a fost cindva demn de respect pentru o causa criminala, cea a intransigentei si a urii nationaliste de sorginte araba fata de evrei.
Asi fi cintat in cor cu ei din respect fata de Tatal meu pentru care marxismul si solidaritatea aia internationala insemna ceva respectabil.
Orice minte agera poate vedea itele ideologice si de interes pragmatic care pot lega coordonate in aparenta disimilare.
Oricine interesat in preponderentele decentei sociale trebuie sa ia in considerare nu numai caracetrul individual al fiecarei miscari, dar si posibila confabulatie concreta a tuturor miscarilor cu caracter vadit opus structurilor politice si etice necesare unei lumi intr-adevar libere, liberal decente.
Mai important este faptul ca leit-motivul anti Isarelian, care a descins demult in antisemitism, este folosit de catre islamisti ca un cal troian de a ataca INTREAGA lume ne-islamica. Islamismul jihadist se bazeaza si pe traditiile antisemite vestice in a recruta aderanti cauzei LOR.
Incerbarile de a bloca aceasta ofensiva se vad exact la TEMA PRINCIPALA a acestu articol, tactica Kerry/Obama de a pacifica islamismul juhadist cu pretul sacrificiilor cerute Israelului.
Daca stiu EU treaba asta, sint convins ca si baietii lui Bibi o stiu, asa ca eu unul dorm linistit….