Nu exista lup de mare serios si realist care sa nu-si doreasca vreme buna si vant de la pupa. Desigur, cei lacomi de aventura, dornici sa-si dea masura talentului si priceperii nemasurate, tanjesc uneori dupa o furtuna sanatoasa, pe care s-o infranga victoriosi! Dupa un uragan coplesitor, pe care sa-l traverseze plini de glorie!
Ei bine, ce-si poate dori un brav capitan retras din peregrinari oceanico- maritime, actualmente navigator politic cu functie de conducere in stat? Ce-si poate dori capitanul corabiei numita Romania, lansata la apa pe garla damboviteana? Mare senina si cer linistit? Ori vijelii inspaimantatoare ordonate in sir indian, ca sa fie invinse una cate una? Spre surprinderea doar a cui nu-l cunoaste, nici una, nici alta! El capitan Traian iubeste hula! Agitatia haotica a valurilor spumoase nascute din nimic pentru a disparea sub alte valuri iscate din senin, ce se pravalesc in marea de unde s-au ridicat pentru o clipa, lasand locul altor si altor valuri toate la fel de haotice si spumegoase, toate la fel de fara directie, sens si finalitate! Oare? Caci, din toata dezlantuirea de mijloace fara scop, se intrevede totusi o rezultanta ferma aparuta dintr-un valmasag de vectori aparent in miscare browniana! Si care oare sa fie rostul hulei? Desigur, popularitatea in continua crestere a bravului capitan!
Guvernarea 1996-2000 a fost continuu ravasita de ciondanelile coalitiei, s-a recurs la inlocuirea primului- ministru, dar niciodata nu s-a ajuns pana la alegeri anticipate. PD (FSN) si-a torpilat permanent partenerii si in special pe firavul PNTCD lipsit de coloana vertebrala dupa regretata disparitie a seniorului Corneliu Coposu. Mai mult chiar decat seful sau pe linie de partid Petre Roman, el capitan Traian a tras din toate pozitiile acuzand greselile guvernarii de parca democratii ar fi fost in opozitie si nu la putere!
In mandatul 2000- 2004 de primar general al Capitalei, neobositul Traian Basescu a captat atentia mass-media atacand la seringa cainii vagabonzi si demoland fara mila butic dupa butic spre disperarea patronilor cinstiti posesori de autorizatii si costisitoare aprobari la zi, spre nepasarea escrocilor rapid reorientati pe noi directii ilegale si spre profitul smecherilor specializati in comert pe mese pliante ori in inedite supermarketuri insirate pe pleduri pe trotuar! Eliberati de serioasa concurenta a buticarilor cinstiti, bisnitarii platitori de o unica si utila taxa (si anume taxa de protectie la mafia locala) au cunoscut o accelerata, nesperata prosperitate!
Cat despre maidanezi, au depasit perioada dificila si acum se lafaie linistiti in orasul mostenit de la stramosii din gospodariile demolate! Odata trecut momentul de maxim impact mediatic, el capitan Traian nu a mai consumat timp pretios pe subiecte de care bucuresteanul incepuse sa se plictiseasca si a lasat lupta cu catelul si buticul in seama departamentelor specializate.
Dupa o galceava lunga de 4 ani cu un consiliu bucurestean dominat de pedesereul pesedeu, el capitan Traian a cerut bucurestenilor voturi nu numai pentru el, ci si pentru un consiliu pe care sa se bazeze. Odata primit consiliul dorit, la pachet cu increderea votantilor, el capitan l-a lasat mostenire si si-a vazut de ascensiune, avantandu-se cu elan spre Cotroceni, intr-o lupta practic fara adversar. Victorios, intr-o nestapanita agitatie politica, el capitan Traian nu si-a lasat adversarii sa respire, facand valuri dupa valuri ba in sedinte de guvern, ba chemand partidele la felurite negocieri, ba in luari de pozitie pe toate canalele mass-media.
Dansator familist la local pe litoral, suporter al nationalei feminine de handbal, spectator la importante meciuri de fotbal, nas cu repetitie, ori tovaras de pahar cu „razboinicul luminii”, domnul Basescu a dovedit ca este, indubitabil, cel mai viu presedinte din scurta noastra istorie republicana. Nici bulboanele vascoase ale ciudatei rapiri de ziaristi nu-l puteau lasa indiferent. Plin de grija fata de cei trei disparuti, experimentatul lup de mare si-a plantat cu abilitate imaginea si in peisajul dinamic din preajma eliberarii.
De fiecare data cand apele par a se linisti, stie capitanul sa le agite spre incantarea publicului avid de noutati. In luna lui Florar, coplesit de bucuria castigarii referendumului la care tot romanul a refuzat suspendarea presedintelui propusa de parlamentul somnorosilor, vajnicul capitan a iesit la cumparaturi, s-a lasat, glumet, prada indiscretiei jurnalistice, dar n-a ezitat sa se transforme in propriul organ de paza si protectie, confiscand telefonul mobil cu care o ziarista prea insistenta i-a tulburat intimitatea.
Sfarsitul de an scolar 2007 a fost pigmentat cu acide observatii prezidentiale legate de calitatea procesului educational. Nici nu s-au domolit torentele starnite de vijelia basesciana catre tarmurile stancoase ale invatamantului, ca un nou si neasteptat tsunami ridicat de suflul prezidential a maturat gunoaiele de pe drumul spre groapa de la Glina. Dar, asa cum spune o veche vorba despre intoarcerea lupului de uscat la locul unde a muscat din oaie, si lupul de mare s-a intors pe subiectul din care mai gustase la inceput de vara si uite asa inceputul noului an scolar a fost inevitabil fleoscait de un nou si inspumat val critic prezidential, piperat de jenante epitete la adresa noului domn ministru.
Dar hula draga capitanului nu a fost niciodata mai tumultuoasa ca in vortexul biletelelor impregnate cu jumatati de dezvaluiri veninoase, cu sferturi de adevar, cu aluzii neterminate si formulari ambigue, din care fiecare intelegea ce-i convenea sa inteleaga. Avalansa interpretarilor batandu-se cap in cap nu s-a lasat intrecuta decat de oceanul de tacere in care s-au dizolvat biletelele cu secrete cu tot, atunci cand publicul spectator si-a pierdut interesul.
Pe cand tovarasia portocalie inca nu se destramase, el capitan Traian vaslea rama la rama cu partenerii liberali. Timpul s-a scurs, lastarii prieteniei s-au pleostit si tot ce a mai ramas viu din alianta se mai regaseste doar in inregistrari video.
Acum, cand portocaliul din peisajul politic a devenit albastru de-a binelea, el capitan Traian nu-si domoleste bata de dat in apa garlei, nici proaspat operat: nu-i putea multumi in public la externare medicului de nationalitate armeana care l-a tratat, decat aruncand sageti otravite catre ministrul de nationalitate armeana al economiei si finantelor. Pana la urma, valul s-a intors tot catre bravul lup de mare, sub forma acuzatiilor de jignire a comunitatii de armeni din Romania.
Iar atunci cand jocul intamplarii nu aduce nici un eveniment efervescent, apar din senin pe apa Dambovitei mine dirijate sa explodeze cu mai mult sau mai putin succes in razbelul ciorovaielilor cu primul-ministru.
Care va fi oare noul val, bun sa starneasca iar hula in noroioasa garla a politicii autohtone? Nu avem mult de asteptat ca sa aflam, punem pariu?