Prin hăţiş de spini spre Mediterana am coborît
mergeam cu toiag de lemn precum spre Compostella
tu spui-eu sînt drum!
în ocru nisip soarele a scăpătat
eu caut semne de stele în palme
şi zodiac.
Apă să beau,sînt însetat -spui!
pun linie peste linie şi punct peste punct însăilat
căuş de mâini ridicat la gura ta
cupolă pentru sărut gîndit
nedat.

Priveşte cum marea adună în spumă
bulgări păstoşi şi i joacă în luna!
Pun capul pe pieptul tău alb şi citesc
amestecate în ceruri poveşti
şi plutesc tutu dantelat precum fulg
puf destrămat mă topesc pe nserat.

Cîntec din adânc ridică sirene
învîrtite în scoici chemări efemere,
cu plescăit de coadă rotesc ochi de apă,
urechea ta aude dar nu se apleacă.
Eu râd,
în altă poveste sar şi îţi spun:
cu mine vino!îţi murmur de dor…
am trenă de bal şi pantof lucios
am lachei şi dovleac miraculos….
Aplecat în nisip îmi săruţi un picior,
eu roşesc
şi întunericul tot înfior.

Alergăm printre rînduri în joacă nebună,
litere scap,amestec limbi,
tu mă prinzi
şi mă strîngi
aduci barcă la mal
mă acoperi cu umbră,hoinar..
În hăţiş de spini spre Mediterana am stat
şi ochii mei deschişi au visat.