Gastronomia m-a pasionat de ani si am inteles ca nu e deloc o rusine sa lucrezi intr-un restaurant, prejudecata sociala europeana.
America de Nord ramane continentul urcusului de la nimic la o situatie financiara spectaculara.
Restaurantul in viziunea americanului de rand nu e departe de cea a romanului de cand lumea. Dupa o zi istovitoare de lucru oamenii simt nevoia sa iasa la un pahar, sa schimbe o vorba, sa intalneasca prieteni sau pur si simplu sa iasa din monotonia cotidiana.
Imi amintesc de terasa din parcul cu arini sau de terasele din dumbrava cu stejari si de mirosul gratarelor si al painii proaspete.
Se vorbeste despre multiculturalism. Rapiditatea cu care gastronomia s-a impus e uluitoare. Apropierea de anumite tari si comunitati culturale s-a produs prin aparitia pe piata a pizzei, a shish kebab-ului, a schnitzel-lui, a supei wonton, a sushi-urilor sa. Efectul restaurantelor asupra consumatorului este decisiv si schimba cu mult mentalitati, obiceiuri, atitudini.
“Spune-mi ce mananci (sau cum mananci) sa-ti spun cine esti” s-ar cola perfect pe imaginea umana.
Diversitatea gastronomica, influenta exotica si excentrismul sever al conceptului de “nouvelle cusine” (Paul Bocuse) devin experiente ocazionale.
Ideea de a servi feluri copioase ca la mama acasa ne ramane intotdeauna intiparita in amintirea de “gourmand” si de “gourmet”. Incercarea unor mancaruri sofisticate si neologistice pare un act snob.
Redescoperirea bucatariei nationale inseamna valorizarea propriei istorii si traditii, dar si un act patriotic. Ideea de patriotism, apartenenta la o anume lume draga din mosi stramosi starnesc dezaprobarea poate. Cele doua pasaje din literatura romana vorbesc de la sine:
1. “Şi a doua zi, marţi, taman în ziua de lăsatul secului de postul Sân-Petrului, făcând mama un cuptor zdravăn de alivenci şi plăcinte cu poalele-n brâu, şi pârpâlind nişte pui tineri la frigare, şi apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prânzul cel mic.” (Ion Creanga)
2. “Pe ştergar o strachină cu ciorbă caldă. Aburii se ridică din strachină. O aripă galbenă iese din zeama presărată cu steluţe de grăsime. (…) Alături clondirul, cu două degete de vin, cu dop de hârtie.” (Barbu Stefanescu Delavrancea)
In august 2007 s-a deschis un restaurant Shorty‘s Bbq. Restaurantele in numar de cinci continua traditia genului popular de bodega unde tot omul se opreste si gusta din puiul la cuptor, din costitele sau din friptura de porc, bea o bere la halba. Restaurantele pastreaza linia arhitectonica a unei case de barne, a unei cabane. Inauntru sunt desfasurate mese lungi si banci din lemn, in loc de servetele sunt dispuse roluri de hartie, si pentru ca puiul si costitele pregatite in sos barbecue se mananca si cu mana clientii primesc mici paharele cu apa calduta si lamaie destinate spalarii degetelor. Peretii sunt din lemn masiv, postere compun un stil de vest salbatic.
Primul restaurant Shorty’s fiinteaza in Miami din 1951.
Marc Vesturo, un as in administrarea unui restaurant a cunoscut o evolutie spectaculara de la varsta de 14 ani, din simplu ajutor de bucatar, ajunge director executiv si membru proprietar al firme-franchisa Shorty’s.
Impreuna cu cativa romani emigranti am avut onoarea sa–l avem ca manager in urma cu 9 ani intr-un restaurant evreiesc. A parasit compania consolindu-si propria-i corporatie si se dedica tipului de restaurant deschis tuturor clientilor. Tototdata traditia mancarurilor din statele sudiste este asociata influentelor afro-caribiene, latine. Este constient ca succesul unui restaurant consta in pastrarea valorilor gastronomice locale, cu implicatii patriotice, dezvoltand caracterul de originalitate, de identitate.
Marc a ramas mereu impresionat de puterea de munca a romanilor si cu saptamani inainte de deschiderea noului restaurantul ne-a oferit locuri de munca si a insistat sa-i fim angajatii lui de baza. Noi, Daniela, Delia, Crsitian si Florin suntem deosebiti de mandri ca dupa ani de emigratie ne numim romani, ca implicit lumea de aici asociaza nationalitatea noastra cu onestitatea, punctualitatea si forta de munca..
L-am rugat pe Marc sa-mi spuna cateva cuvinte intr-un dialog ce ar risca sa fie citit in Romania. A fost de acord.
Domnule Marc, cum vedeti cheia succesului unui restaurant ?
In primul rand nu accept formulele de adresare DOMNULE( SIR) si nici conventiile. In restaurantul meu angajatii sunt o echipa in lupta permanenta cu alte restaurante, deci cu alte echipe, si exista numeroase restaurante in jur. Personalul este imbracat in jeans si camasi stil western nefiind nevoie de o anume uniforma. Nu cer decat servire corecta, rapida si ca mancarea sa fie ca la mama acasa!
Ce sa inteleg prin “ca la mama acasa”?
Este vorba de traditia mancarurilor noastre gatite simplu si in conditii naturale. Restaurantul nostru dispune de propriile-i tarlale de porumb si avem furnizori-fermieri in Carolina de Nord de carne a carei calitate este supusa cu severitate controalelor veterinare. Fara hormoni si fara alte produse chimice. Refuzam importurile ieftine. Retetele au vechime de peste cateva sute de ani si amintesc sosirea primilor colonisti in S.U.A., din Europa.
Poti sa-mi dai un exemplu, te rog ?
Desigur! Sosul Barbecue (BBQ) este un produs specific Americii cu o vechime de peste cateva sute de ani. Variantele difera de la o regiune la alta si in speta este o combinatie intre dulce si carne afumata. Firma noastra ofera sosul casei (SHORTYS S BBQ SAUCE), mai acrisor si specific mancarurilor din Georgia.
Ai putea sa ne descrii in cateva cuvinte restaurantul tau ca fiind o opera si investitie de peste 3 milioane de dolari?
Meniul este relativ simplu, dar consistent. Costitele de porc si de vita surprind prin savoarea data de barbecue (bbq). Restaurantele Shorty s propun un gustul usor acrisor potrivit cu carnea de gratar. Mai avem puii la cuptor, friptura de vita marinata in ulei, ierburi si usturoi. Mancarurile sunt acompaniate de porumb fiert, cartofii rosii yam (dulci) specifici tropicelor si un fel de iahnie de fasole americana pregatita la cuptor cu bucati de carne de porc, intr-un sos dulceag de zahar brun si barbecue. Meniurile sunt influentate si de bucataria texana.
Ideea de a degusta mancarea ca la mama ramane lege. Nu este insa deajuns, evolutia tehnica, cibernetica nu sunt singurele ce produc mutatii sociale, ci si arta gastronomica-restaurantul in sine urmeaza traiectoria noului, ale clientelei de azi.
Atmosfera familiala te cucereste de la intrare. Lumea este degajata, berea este mereu rece, si prezenta din abundenta in halbe. La sfarsitul saptamanii se anunta concerte country, alteori clientii isi pot exersa talentul la microfon, in karaoke.
Presa floridiana de considera un rebel, de ce ?
As spune pentru ca imi doresc ca in restaurantul recent deschis sa fie apropiat atmosferei familiale, copiii sa poata alerga printre mese, clientii sa se simta in largul lor fara eticheta restaurantelor burgheze si crispate. Shorty s este o parte a istoriei din statele sudiste, un fel de a pune impreuna toata lumea la masa indiferent de clase sociale, de apartenenta rasiala, premergand visului lui Martin Luther King.
Ce transmiteti cititorilor unui oras din Transilvania. din a carei zona am plecat, noi cei patru romani, angajatii tai ?
In primul rand ca sunt incantat sa am lucratori de elita si harnici si mi-as dori ca si ceilalti sa fie la fel. Invitatia mea este deschisa turistilor romani ce trec prin Florida sa deguste mancarea noastra, competitiva si ca pret.
V-ati gandit sa vizitati Romania ?
Nu promit, dar din cate stiu si citesc stirile legate de relatiile romane-americane s-ar putea incerca un proiect de expansiune a unei francize in tara voastra. Pentru a avea o imagine mai ampla puteti oricand urmari siteul nostru: http://www.shortys.com/.
Consemnare exclusiva din Miami de catre Florin PREDESCU