caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Homosexuali celebri din perioada elenistica: 8. De la Filip al doilea la Plutarh

de (21-2-2010)
2 ecouri
Relatii homoerotice in arta arhaica greceascaRelatii homoerotice in arta arhaica greceasca

Cum am vazut in articolul trecut, in doar cativa ani Alexandru a dat o lovitura aproape mortala statelor-cetati din Grecia antica. Ele si-au pierdut orice importanta politica peste noapte, mai ales dupa moartea lui Alexandru, pierzandu-si mai intai statutul independent si devenind, in cel mai bun caz, chiar si cetatea Atena, \”orase de provincie\” fara importanta. Dar ele erau (inainte de cucerirea Greciei de Alexandru si Filip) focarul activitatii politice al Greciei si fundamentau insasi ratiunea existentei pederastiei institutionale din Grecia Antica! Atata vreme cat polisurile, adica orasele-cetati, nu erau sufocate de invazii straine, pentru ca se puteau apara prin structura militara proprie, ele nu aveau cum sa intre in criza, din interior, pana la Alexandru.

Este evident ca pederastia greaca a fost una din \”victimele\” principale ale lui Alexandru, in ciuda faptului ca nu a fost niciodata intentia lui sa o desfiinteze ca fenomen si instrument. Chiar si el in campaniile sale militare avea o intreaga formatiune alcatuita din paji la varsta efebiei si sub aceasta varsta, peste tot unde a luptat. Atat acesti baieti cat si femeile care insoteau trupele lui Alexandru aveau ca menire satisfacerea pulsiunlor sexuale ale trupelor sale. De altfel generalii sai erau pe front nu numai cu sotiile lor ci si cu unii din copiii lor, dintre care fiul generalului sau Parmenion era cel mai proeminent! Datele istorice arata insa ca mai ales dupa ce iubitul sau Hefestion a murit, Alexandru s-a purtat mizerabil cu ei.

A existat chiar o \”conspiratie a pajilor\” lui Alexandru, iar acesta i-a ucis fara scrupule, in chinuri groaznice, pe baietii implicati.
Cu fetele si femeile aduse impreuna cu baietii efebi de soldatii lui, in campania militara, el s-a comportat ceva mai bine, desi tot dur.
Singura lui durere adevarata a fost provocata de moartea lui Hefestion!
Rugul ars in onoarea lui a avut peste 60 de metri inaltime, iar masurile luate de el cu acea ocazie frizeaza dezechilibrul mintal, la care era inclinat si din cauza alcoolismului sau manifest.
Din acest punct de vedere el era in acel moment la fel ca tatal sau in tineretea lui Alexandru!
Acesta nu va fi singurul caz de pierdere a ratiunii pentru iubirea unui barbat sau baiat ,in istoria antica. Vom vedea in aticolele urmatoare cum unul dintre imparatii romani si-a pierdut mintile intr-un asemenea hal incat si-a declarat iubitul sau, adolescent, Zeu Suprem (!) adica Dumnezeu!

2. Crearea unor noi structuri politice

Cum stim, Imperiul lui Alexandru nu a putut supravietui intact. Pe patul de moarte, Alexandru a fost intrebat: \”Cine sa preia puterea daca el va muri?\” \”Cel mai puternic\”, a venit raspunsul lui. Dar nimeni nu se putea compara cu Alexandru ca putere, asa ca divizarea imperiului a fost singura solutie de moment. Iar in acest caz \”solutia de moment\” a modelat istoria lumii pe timp de mai multe secole. Patru din generalii lui au impartit imperiul, formand state diferite dar stabile, care au existat in continuare timp de secole.

In noua structura politica, notiunile de \”onoare\” si \”lege\” nu mai aveau importanta pe care au avut-o inainte, in statele-cetati, iar cei mai slabi puteau fi abuzati si exploatati fara frica de urmari in aceste societati. Prin definitie, acestia erau in primul rand baietii minori, care au decazut din rolul lor de prestigiu din trecut. Fetele aveau oricum un rol neglijabil in societate, fiind considerate de fapt tot \”minore\” chiar si cand ajungeau femei adulte.

Amintesc din nou titlul unei carti publicate recent de istoricii de azi ai sexualitatii din Grecia Antica: \”The boys were their gods\”. Baietii erau zeii lor! Probabil ca acest titlu este cel mai potrivit pentru descrierea relatiilor sentimentale si sexuale din \”secolul de aur\”, al lui Pericle, care preceda elenismul, dar nu de mai tarziu. Trebuie amintita convingerea istoricilor moderni ca niciodata nu au ajuns baietii, ca grup social, la un grad de preeminenta sociala atat de ridicat cum au fost in societatile statelor-cetati grecesti. Ceea ce a urmat a fost, in mod evident, declinul lor social. Una din cartile publicate de Prof. Eva Keuls se numeste \”The reign of the Phallus: sexual polytics in the ancient Athens\”. Chiar si titlul acestui volum sugereaza ideea exprimata mai sus. Nu este cea mai buna carte consacrata acestui subiect, pentru ca intre altele autoarea este influentata si ea de curentul feminist de azi. Trebuie sa adaug ca a judeca antichitatea greceasca dupa ultimul racnet al corectitudinii politice de azi este bineinteles ridicol, dar in acest caz continutul stiintific al cartii salveaza situatia.

Este evident ca lucrurile nu s-au schimbat chiar peste noapte. Intr-un anumit sens, elenismul a fost o perioada istorica de relaxare a tensiunilor sociale si a moravurilor, de permisivitate in toate, mai ales in arta, gandire si…stiinta! Mai tarziu, intr-o perioada foarte scurta dupa cucerirea puterii politice de catre crestini toate acestea se vor evapora fara urma!

In plus, acum este momentul cuceririi romane. Uneori acest moment este definit ca fiind \”momentul cand cuceritorii romani au fost cuceriti de cei pe care i-au cucerit\”. Intr-adevar romanii aveau o admiratie adanca fatza de toate elementele societatii grecesti, de la care se inspirau si ei. Limba culta a ramas in imperiul roman limba greaca, nu cea latina, considerata neculturala chiar si de catre imparati. Pana si Caesar a folosit limba greaca in memoriile sale! Grecia a prosperat in cadrul structurii politice a imperiului chiar mai mult decat inainte de cucerirea ei de catre armata romana. La acest lucru a contrinuit in primul rand prestigiul culturii grecesti. De altfel pana si cetatenii romani simpli faceau efortul sa aiba pentru fiii lor profesori greci!

Imparatul Marcus Aurelius a scris vestita sa carte \”Catre sine\” nu in limba latina, ci in limba culta a vremii, greaca. Abia cu mult mai tarziu avea sa inlocuiasca latina limba greaca ca limba de prestigiu in Europa. Mai mult, in educatia sa, Marcus Aurelius are un tutor \”iubitor\” (erastes) ca si tinerii nobili din societatea greceasca, el fiind in mod evident \”eromenos\”, adica elevul iubit si presupus a fi educat de catre \”erastes\”. Scrisorile dintre Marcus Aurelius si Cornelius Fronto (iubitor-iubit) au supravietuit pana azi si sunt adunate si publicate in volum. In privinta orientarii sexuale a imparatului Marcus Aurelius, de interes pentru noi, el ne marturiseste singur in capodopera sa \”Catre Sine\” ca era obsedat de \”iubirea baietilor\” dar ca tatal sau a depus eforturi speciale ca sa-l invete sa se stapaneasca (cu siguranta din motive politice).

Trebuie sa fim constienti ca nici in vechime, pentru un om politic, cunoasterea de catre publicul larg a inclinatiilor sexuale personale nu era un avantaj. De exemplu, cand Caesar a propus in calitate de imparat acordarea anumitor avantaje fiicei regelui Bithiniei (regat situat in nordul Turciei de azi, la Marea Neagra), Nicomedes, motivand aceasta propunere prin faptul ca si regele Bithiniei a facut imperiului Roman servicii, Seneca a intervenit imediat, dandu-i peste nas lui Caesar: \” sa trecem peste astea, las’ ca stim noi ce servicii ti-a facut tie Nicomedes si ce servicii i-ai facut tu lui\”, facand aluzie la faptul ca in tineretea lui, Cezar a fost, intr-o anumita imprejurare, partener pasiv al acestui rege.

Recomand aceasta carte (\”Catre sine\”) scrisa de un imparat roman pe care nu-l interesau treburile armatei, dar care, in mod paradoxal a ajuns pana in zilele noastre tocmai intr-o pozitie…martiala, prin statuia sa ecvestra care a supravietuit in Roma in ciuda celor doua milenii care au trecut de cand a fost realizata. Uneori si istoria face glume. Ce-l interesa pe Marcus Aurelius era de fapt \”sa invatam de la inceput din ce fel de univers suntem o parte\”! Adica stiinta!

3. Dezvoltarea literaturii, artelor si stiintelor; \”justificarea\” heterosexualitatii in societate.

Cum stim, cuvantul heterosexualitate va apare numai in secolul al XIX-lea, dar pentru prima data in istorie, in elenism ia nastere o contestare frontala (desi foarte blanda) a pederastiei. In mod surprinzator, aceasta apare mai ales la scriitorii care erau totusi inclinati spre pederastie, cum a fost de exemplu chiar Plutarh, acest lucru intamplandu-se si datorita influentei culturii latine asupra celei grecesti.
Plutarh si-a petrecut o parte a vietii la Cheroneea in Grecia, iar alta parte in Roma antica, dupa care a revenit din nou la Cheroneea. Observam ca in lumea de azi el ar fi echivalentul cuiva care ar trai la inceput in Europa, apoi in SUA, pentru a reveni din nou in Europa. Deci in mentalitate el nu putea fi decat extrem de intelegator fatza de doua lumi diferite. Din punct de vedere strict cultural, Plutarh a reprezentat un hibrid greco-latin sau mai bine spus greco-roman.

Formularea clara a \”alternativei heterosexuale\” apare in dialogul sau \”Eroticos\”, consacrat acestei probleme, dar si in alte carti din literatura greaca, cum ar fi \”Daphnis si Chloe\” de Longos si altele. Descrierea a ceea ce ar fi \”viata curata\” a pastorilor incepe sa castige interesul cititorilor. Principalul rezultat al acestei perioade este faptul ca varianta pe care azi am numi-o \”heterosexualitatea exclusiva\” a fost deja formulata sub forma de alternativa, dar in mod evident nu reprezenta nici pe departe sexualitatea dominanta. Probabil ca aflarea acestor realitati istorice este de natura sa socheze cititorul modern, care din scoala si din primii ani de viata a invatat chiar opusul celor discutate aici.

Privind strict din punctul de vedere al literaturii, aceasta perioada a fost prima din istorie in care a aparut ideea existentei unor variante ale vietii sentimentale neomologate pana atunci de istoria anterioara, care era centrata pe pederastie. Si totusi pana si in acest dialog in care Plutarh incearca sa fie cat mai obiectiv, nu putem spune ca elementele logice sunt bine definite. Actul sexual in sine este considerat oarecum degradant, lucru prezentat ca fiind in defavoarea heterosexualitatii (!). Actul sexual de copulare propriu-zisa mai ales cu femeile era considerat \”urat in sine\”. In schimb admirarea pretins nesexuala a baietilor in sensul exaltarii prieteniei si afectiunii tutorilor si a altor admiratori ai lor fatza de ei preia si elemente clar erotice (la capitolul \”prietenie si afectiune\” interlocutorii lui Plutarh, intre care si propriul sau fiu, pun si \”admirarea feselor baietilor\”, element care in mod clar tine de erotism).
De altfel se cunoaste din cultura greaca faptul ca baietii erau educati sa fie \”modesti\” chiar si in sensul de a sterge cu grija urmele facute de fesele lor pe nisip, in palestre, dupa exercitiile fizice! Pentru ca ei exersau numai goi (gymnos) in gimnazii (cum se chemau \”locurile unde baietii exersau goi\”).

Cum stim, preferinta pentru goliciune nu era datorata absentei mijloacelor banesti necesare pentru a-si cumpara haine sau echipament sportiv, cum ar crede unii. Ci tocmai pe dos! Paturile cele mai educate ale societatii adorau traditia nuditatii. Ca sa intelegem mai bine cum stateau lucrurile, putem sa facem o paralela cu traditia de azi a tinerelor sa poarte bikini, iar nu chilotii traditionali de tip \”moartea pasiunii\”, asa cum au purtat bunicile lor la batranete cel putin. Iar sentimentele grecilor din antichitate (de repulsie fatza de cei care refuzau nuditatea) seamana foarte bine, mutatis mutandis, cu modul cum societatea moderna percepe scenele pe care le vedem filmate in lumea musulmana de azi, in care atat barbatii cat si femeile intra in apa marii ca sa inoate sau sa se distreze, numai imbracati(e) din cap pana in picioare, femeile purtand chiar si burka pe cap! \”Ca taranii\” , ar spune unii din contemporanii nostri cu dispret, condamnandu-i in mod incorect pe tarani.

In literatura istorica am gasit si informatia interesanta ca in schimburile comerciale cu triburile semitice, grecii erau foarte atenti sa nu le trimita acestora vase ceramice avand scene sexuale pe ele, datorita faptului ca semitii (evreii, nu fenicienii) erau puritani si nu acceptau asa ceva.

Cat de putin s-au schimbat lucrurile in ultimii 2500 de ani!
Cu ocazia recentei sarbatoriri de catre evreii din Yerusalim a mitologicului rege David (nu stiu cati ani de la nasterea sau moartea lui, poate 3000, asa cum si noi l-am sarbatorit pe mitologicul rege Burebista, nu stiu cati ani de la nasterea sau moartea lui, poate 2000) primaria Romei a facut un cadou primariei din Yerusalim, o copie de marmura a statuii lui David de Michelangelo, crezand ca le va face o bucurie cetatenilor din capitala statului Israel. Initial, rabinii din Yerusalim nu au vrut sa primeasca acest cadou! Doar dupa indelungi discutii l-au infofolit pe David \”cum trebuia\” si in sfarsit cadoul a fost primit, ca sa fie salvate aparentele! Dar ma indoiesc ca va fi prezentat vreodata publicului israelian in capitala Yerusalim. In alt oras, poate. Altii vor fi stiind mai multe despre acest incident decat mine si ii invit sa participe la discutii, sa ne lamureasca si pe noi.

4. Precizari necesare

Mai ales in ziua de astazi, cultura majoritatii oamenilor, inclusiv cea referitoare la antichitate, vine pe filiera anglo-americana, din motiv de universalitate a limbii engleze. Bineinteles ca acest lucru se refera si la traducerile din greaca si latina.
Cred ca e necesar sa tragem un semnal de alarma asupra faptului ca de multe ori trebuie sa se consulte mai multe surse istorice si mai multe traduceri ale acestora in diverse limbi, cand vrem sa intelegem cu adevarat antichitatea greco-romana, ca sa putem trage concluzii corecte, intrucat cultura anglo-saxona nu a fost tocmai corecta pana acum cand a venit vorba de prezentarea realitatilor istorice.

De exemplu, cand poetul englez Shelley a \”tradus\” poeziile (exclusiv homoerotice) scrise de Platon in tineretea lui, el sau editorii lui au schimbat sexul persoanelor carora le erau adresate. Cand Platon il descria pe baiatul Aster (Astru, la masculin), fost iubit al lui Platon, (baiat care murise in mod neasteptat), ca destinatar cosmic al versurilor sale de iubire chiar dupa moarte, in varianta tiparita a aparut ca destinatara o fata inexistenta, ca picata din cer, \”Stella\”, inventata de el sau de editori, si pusa in text in locul baiatului, numai pentru a arunca praf in ochii cititorilor asupra sexualitatii reale a lui Platon. De fapt, cum am spus, Platon isi exprima iubirea fatza de baiatul Aster, iar nu fatza de vreo fata, afirmand ca stelele cerului de noapte sunt ochii prin care acesta il priveste \”de dincolo\”.

Sau, cuvantul din limba engleza \”phylanderer\”, care in mod corect ar trebui sa insemne \”iubitor de barbati\” (ca vine de la phylos – iubitor; si andros, barbat) a ajuns azi sa insemne in SUA \”afemeiat, sau iubitor de…femei\”, adica anglo-saxonii i-au intors pe dos intelesul adevarat. Cuvantul \”pedophile\”, (pedofil) care ar fi trebuit dupa sens sa insemne iubitor de copii, (de fapt din motive gramaticale pe care nu le discut aici, numai de baieti), a ajuns sa insemne violator sau ucigas de copii, baieti si fete, sub varsta de 12 ani. In realitate in Grecia antica violatorii si ucigasii nu erau in nici un caz considerati \”iubitori\” ci criminali si condamnati la moarte pe loc, fara crutare. Au existat in realitate putine cazuri de viol al baietilor, care sunt amintite in istoria greaca chiar nominal, desi e greu sa se creada ca nu au existat cazuri in care sexul anal sa fie totusi practicat de comun acord, mai ales la adolescentza tarzie. Exista chiar liste ale baietilor violati, care nu erau multi, dupa aceste referinte. Uneori chiar si o propunere de sex anal a fost sanctionata cu executia celui care a facut-o.

Aceasta voita falsificare a relatiilor sentimentale sau/si sexuale va fi regasita si in renastere. Din motive usor de inteles, nepotul lui Michelangelo a publicat sonetele acestuia numai dupa ce a schimbat in editia tiparita (desi nu a facut schimbarile in original) numele barbatilor sau baietilor in nume feminine. Oare de ce nu a falsificat si originalul, ma intreb eu. Poate ca si el spera ca vor veni si alte vremuri, ceea ce s-a si intamplat. Abia relativ tarziu, acum un secol, editurile au revenit la variantele nefalsificate.
Dar modul cel mai frecvent utilizat de falsificare a realitatii care a fost utilizat in istorie consta in falsificarea prin omisiune. Ceea ce incerc eu sa fac aici este sa corectez mai ales acest tip de falsificare, oferind date concrete, usor de verificat.

5. Falsificarea istoriei prin omisiune

Falsificarea prin omisiune este foarte cunoscuta si practicata chiar si in zilele noastre in foarte multe situatii, nu numai relativ la orientarea sexuala. Amintesc de exemplu ca raposata URSS a facut nu de multi ani o propaganda sustinuta in Vietnam si alte tari asiatice, unde elevii de scoala au invatat timp de multi ani ca \”Uniunea Sovietica a invins singura Germania nazista, fara nici o participare americana\”. Tin minte reactia de soc pe care a avut-o un fost student vietnamez in Romania cand a aflat ca lucrurile au fost oarecum diferite.

Dar in cazul istoric al uciderii regelui Filip, tatal lui Alexandru, intelegerea noastra se schimba in mod radical cand aflam nu numai despre modul clasic de prezentare a istoriei (neglijand complet factorul homosexual) dar si despre faptul ca ucigasul lui Filip, Pausanias, avea si el un motiv personal puternic de a-l ura pe Filip, si anume faptul ca el, dupa ce a ajuns preferatul nr 1 al lui Filip, a fost violat in serie de toti partenerii de petreceri ai lui Filip cu aprobarea acestuia, fara ca acesta sa ia nici o masura in favoarea lui, pentru ca Filip isi gasise intre timp un alt iubit! Ura si gelozia sunt si ele factori puternici in deciziile oamenilor!

Dar tot raman destule intrebari fara raspuns!
De ce s-au grabit prietenii lui Alexandru sa-l ucida pe ucigasul lui Filip fara sa-i puna nici o intrebare?
Nu a fost cumva vorba de un complot?
Nu de alta dar si in vremea noastra s-au intamplat lucruri asemanatoare undeva in lume si s-au pus aceleasi intrebari…

6. Sexualitatea si legea cererii si a ofertei

O emisiune-ancheta interesanta vazuta la televiziunea americana m-a facut sa adaug aceste observatii.
Se stie cu precizie ca in lumea antica greco-romana, unde prostitutia era admisa si de multe ori chiar onorata, castigurile barbatilor si baietilor prostituati erau cu mult mai mici decat cele ale prostituatelor femei, numite \”hetaire\” (companioane) in Grecia antica si \”artiste\” in Roma antica, castiguri pe care acestea le faceau in relatii heterosexuale. In antichitate trebuia sa platesti mai mult daca voiai relatii heterosexuale pentru ca, normal, acestea erau mai rare; nu puteai gasi femei atat de frecvent ca baieti si barbati. Sexul cu baietii sau barbatii era accesibil la orice pas, in orice loc si la orice ora din zi. Recomand cartea lui Diogene Laertios despre vietile filosofilor care precizeaza pana si glumele obscene facute pe aceasta tema in Grecia Antica in acel timp! Ea a fost tradusa in romaneste prin 1953, odata cu dictionarul filosofic stalinist \”editia scurta\”, se pare ca tot din… limba rusa! Numai daca o carte exista si in limba rusa ea putea primi pe atunci aprobarea de traducere in romaneste! Mai sunt si surprize pe lumea asta!
Limbajul traducerii suna comic pentru ziua de azi. In loc sa existe fraze ca \”Polemon era iubitul lui Menon..\” se pot citi fraze arhaice de tipul: \”Polemon era dragutzul lui…\”.

Dar din emisiunea tv amintita rezulta ca in lumea moderna castigurile unui barbat tanar (fie el chiar si casatorit!) care joaca in filme pornografice gay in America de astazi este de zeci de ori mai mare decat daca acesta ar juca in pornografia heterosexuala! Un tanar lucrand \”pe ogorul pornografiei\” fiind intrebat de ce prefera sa joace roluri de homosexual, desi el este casatorit si pretinde ca este heterosexual, a raspuns pe sleau ca pentru o ora de filmare a unui film pornografic heterosexual ia numai 300 de dolari. \”Si cat iei daca filmezi aceleasi tip de scene in pornografia gay, de zece ori mai mult?\” a intrebat reportera curioasa. \”Oh, nu, mai mult de atata!\”, a raspuns talentatul \”artist\” familist heterosexual(?!) fara ezitare. Emisiunea respectiva a aparut si pe youtube. A se vedea http://www.youtube.com/watch?v=PQensCD7xcE . Sigur ca nu apare foarte clar cum un \”heterosexual\” poate juca roluri gay. Dar asta e alta probema.

Ce arata acest lucru? Evident el arata ca in timp ce oferta de barbati sau baieti in antichitate era uriasa, astfel incat ei erau prost platiti in roluri de prostituati, in ziua de azi situatia este inversa: cererea de barbati tineri in pornografia homosexuala este uriasa comparativ cu pornografia heterosexuala!
Din acest motiv putem aproxima in avans sensul schimbarilor sociale care vor veni in viitorul apropiat, deoarece situatia se echilibreaza numai cand cererea si oferta ajung aproximativ egale!

Deci este de asteptat ca va avea loc o schimbare sociala mergand cu sigurantza in sensul cresterii reprezentarii fenomenului homosexual in societatea din viitorul apropiat iar nu invers.
Se pare ca si religiile se vor transforma in acest sens, daca nu vor sa dea faliment!

7. Ce a ramas astazi din fenomenul pederastiei institutionale grecesti?

Unii ar fi tentati sa raspunda: nimic! Sau: Puscaria!
Daca ne referim strict la bazele legale sau institutionale scrise, ar putea parea ca lucrurile stau asa in majoritatea tarilor. Dar in realitate chiar si in secolul al XIX-lea se stia ca lucrurile nu stateau tocmai asa.
In colectia de studii istorice \”Albanische Studien\” din 1854, istoricul german Von Hahn arata ca in cultura albaneza este incetatenita traditia ca tineri intre 16 si 24 de ani sa se indragosteasca si sa formeze cupluri recunoscute pe plan social cu iubitii lor de 12-17 ani. In aceste cupluri iubitorii poarta numele de \”aschik\” iar iubitzii au numele \”dyllber\”.
Cu alte cuvinte in Albania acelui timp mai exista intacta traditia pederastiei antice! Cauzele sunt evidente (de ce in Albania si nu in alte parti?) dar nu voi vorbi despre ele aici.
Aceasta realitate a fost confirmata si de prof. Weigand, ca si de Dr. Havelock Ellis, vestitul psihiatru care a scris enciclopedica sa lucrare despre \”Inversiunea sexuala\” , cum se numea pe atunci homosexualitatea (la inceputul secolului al XX-lea). Doar numele pentru erastes si eromenos erau diferite la albanezi, dar in rest traditiile erau identice cu ale grecilor din antichitate!
Lucrarea monumentala a lui Havelock Ellis, pomenita aici, a fost la discretia publicului cititor romanesc si sub comunism, cand am citit-o la BCS in Bucuresti, cu multi ani in urma. Dar nimeni nu se inghesuia sa o citeasca pe atunci!
Sa revenim insa la pederastia albaneza din secolul al XIX-lea:
Iata in ce termeni era descrisa pederastia traditionala albaneza, urmasa celei grecesti care a existat sub forma institutionala:

\”Sentimentul iubitorului pentru baiat este pur ca si rasaritul soarelui. Il plaseaza pe iubit pe un piedestal identic cu al unui sfant. Este cea mai inalta pasiune de care este capabil omul.\”
Las mai bine restul textului in engleza:

\”The lover’s feeling for the boy is pure as sunshine. It places the beloved on the same pedestal as a saint. It is the highest and most exalted passion of which the human breast is capable. The sight of a beautiful youth awakens astonishment in the lover, and opens the door of his heart to the delight which the contemplation of this loveliness affords. Love takes possession of him so completely that all his thought and feeling goes out in it. If he finds himself in the presence of the beloved, he rests absorbed in gazing on him. Absent, he thinks of nought but him. If the beloved unexpectedly appears, he falls into confusion, changes color, turns alternately pale and red. His heart beats faster and impedes his breathing. He has ears and eyes only for the beloved. He shuns touching him with the hand, kisses him only on the forehead, sings his praise in verse, a woman’s never.\”

Deci, sa nu ne grabim sa cantam prohodul pederastiei institutionale, pentru ca pare a fi prea devreme, chiar si acum, dupa 23 de secole de la decesul ei oficial prematur.

Nota: am atasat o imagine a unei piese ceramice mai vechi, din perioada arhaica greceasca, din secolul 6 i.e.n. Acest lucru se poate vede foarte usor dupa stilul folosit si tipul de imperfectiuni ale desenului.
Am ales aceasta imagine deoarece se poate vedea foarte clar ca de multe ori \”pederastia greceasca\” implica si varianta de relatii sexuale in care de fapt diferenta de varsta este minima, astfel indicand faptul ca a existat o tranzitie treptata intre pederastia tipica si homosexualitate. In urmatorul articol vom discuta si despre descoperiri foarte recente facute in Grecia, in Olimpia, care ne pot schimba opinia despre jocurile olimpice!

Va urma

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • GEO: (21-4-2012 la 13:15)

    un articol….la locul lui…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Stateira: (3-6-2012 la 07:47)

    Nu inteleg de ce autorul articolului, a facut niste omisiuni in ce-l priveste pe Alexandru cat despre articol, el este bun, spun doar bun pt ca omisiunile presupun necitirea surselor antice credibile despre VIATA LUI ALEXANDRU, adica trebuie sa-i fi citit pe cei 5:PLUTARH,ARRIANUS, RUFFUS, YUSTINUS si Diodor din Sicilia. In primul rand primul om pt care a plans Alexandru si-a postit, ba dupa uni scriitori antici ca Quintus Curtius Ruffus a si intarziat razboiul cu Darius, a fost o femeie si se numea STATEIRA-era sotia lui Darius si dupa cele 5 surse credibile era cea mai frumoasa femeie din acele vremuri. Inainte de Hefaistion, a fost aceasta femeie, despre care aproape toate sursele mai putin una, spun ca a fost respectata de Alexandru, cu toate ca, daca ati citit cartile celor de mai sus, ati observat ca Darius n-a crezut acest lucru, pt ca i se parea anormal ca o prizionera sa fie inmormantata cu fastul cu care a fost inmormantata si mai ales sa auda ca dusmanul sau a plans-o cu lacrimi adevarate. Nebunia lui Alexandru a pornit dupa moartea acestei femei, sa nu uitam ca i-a luat dupa 10 ani fiica de doar 13 ani, de sotie, cerandu-i acesteia sa poarte numele mamei sale, nebunia de-a fi cat mai asemanator regilor persi, dupa mine Hefaistion a fost fratele sau, detinatorul celor mai tainice secrete ale sale, daca l-ar fi iubit cu pasiune nebuna, nu l-ar fi pus sa se casatoreasca cu Drypetis, cealalta fiica a reginei Stateira, daca i-a fost fiica buna sau doar una din copilele sotului ei, asta n-o stim. Nu vedeti ca de la Alexandru, greci au inceput sa iubeasca FEMEIA si sa renunte la pasiunile pt tineri?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.225.17.239