Kenneth Noland – In gradinaKenneth Noland, ‘In gradina’. Fetita din mijloc, marcata cu un X. O fi Alice, explorand delicat o gradina la care miracole apar la tot pasul? Sau una din nepoatele mele? Bianca? Sau Daria?
Noland va merge mai tarziu pe drumul lui propriu, dar aici este inca in universul lui Paul Klee. Insa e Noland, asta e sigur. Un simt atat de delicat al culorii! Si un alt miracol, este aici o sugestie de bidimensional, in felul in care icoanele bizanitine isi organizeaza spatiul, in acelasi timp este sugerata perspectiva.
Am fost ieri la Phillips Collection si mi-am zis sa imi aleg zece imagini pentru muzeul meu imaginar: zece picturi care sa imi spuna ceva special exact pentru momentul acela precis in timp. Prima alegere a fost acest Noland.
Asta a fost ieri. Acum ascult SYR 6 , o inregistrare a lui Sonic Youth: ‘Koncertas Stan Brakhage’. Cel care nu voia muzica pentru filmele lui. Nici macar subiect nu voia. Limbajul cinematografic pur, atat si nimic mai mult. Aproape 400 de filme – cautari de o viata pentru a descoperi limbajul cinematografic pur.
Brakhage nu voia muzica pentru filmele lui, totusi James Tenney a compus muzica pentru ‘Interim’, pentru ‘Desistfilm’, pentru ‘Loving’, pentru ‘Matins’, pentru ‘Christ Mass Sex Dance’, pentru ‘…Reel 5’. Completare muzicala, sau paralela? Tocmai mi-am comandat un CD cu cateva piese de Tenney. Structuri paralele in pictura, filme, muzica, structurile de limbaj ale lui Noland, Brakhage, Tenney.