caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Diaspora



 

Pagini dintr-un jurnal neterminat. Arborele de matase

de (6-8-2007)

Orice copac adus de departe si sadit in parcuri comunale devine un spectacol continuu si ne poarta reversibil catre solul natal, catre imbratisarea dintai a facerii. Magnolia se suprapune genului feminin si puritatii visului. Ne oprim prin pacurile transilvane si inflorirea prematura aproape simultana cu ninsorile tarzii ne transpune in peisajul nipon. Nu este decat o iluzie optica si o vizualizare – primara a reimpamentarii unui arbore, care ar parea banala.
Ma intreb cum ar fi lumea fara acel “perpetuum mobile” de transcedenta vegetala si de calatorie din vis in vis de la un ocean la altul.
America si Canada simbolizeaza pamantul primitor si deschis imigrantilor si innoirilor de tot felul.
Daca prima generatie de imigranti isi asuma schimbarile si curajul luarii de la capat, pentru copiii lor ruptura dintre tara natala si noul continent se produce mai rapid, dar nu la fel de constient.
Copiii sositi la varsta scolii primare, deprind limba tarii de adoptiune, si in timp scurt se asimileaza comunitatii.
Lisa este o adolescenta, nascuta in Dej, intr-un cartier de ardeleni someseni. In dialogul cu ea am surprins in gandurile ei si in romana pe care incepe sa o mai uite ca anii ei putini si fragezi poarta marca unei existente oglindita in incercarile prin care a trecut.

– Lisa, de cand esti in America?
– Pai, am sosit direct in Florida la varsta de 9 ani impreuna cu mama mea si am fost primiti de sora mamei si de sotul ei. In plus o avem si pe bunica alaturi de noi.
– Cum ai invatat engleza ?
– Nu stiu; s-a intamplat sa merg la scoala si sa fiu cu ceilalti copii si m-am trezit vorbind engleza.
– Inteleg ca incepi sa uiti limba romana sau vrei sa o uiti ?
– Nu, deloc. Vorbesc cu Buni romaneste, cu Dada (matusa mea) si cu Kitty (unchiul meu) si am mai mers in Romania ….
– De ce ai mers in Romania, cu ce ocazie?
– Tatal meu a ramas in Romania, nevoind sa vina cu noi. Din cauza unei boli i s-a amputat un picior si el nu a vrut sa devina o greutate pentru noi, stiind ca in situatia lui nu ar putea sa lucreze in America.
Am mai mers la tata, la inmormantare. S-a stins din viata acum cativa ani.

Urmeaza cateva minute de tacere….

– Acolo in Dej la Ocna …
– Cum la Ocna ?
– Pai asa se cheama cartierul lui Buni si avem casa noastra a lui Buni. Kitty si Dada au reparat casa si au facut-o frumoasa cu baie si cu de toate. Inainte o alunecare de teren a daramat casa. Acum e cea mai frumoasa de pe strada. Buni are nucii cei mari, pruni si meri, o gradina de vis.
Cand eram eu mica nici nu puteai intra pe strada cu masina cand ploua. Acum e altfel, s-a reparat mult.
– Iti place Romania deci ?
– Mult! si am prieteni. Am vizitat castelul lui Dracula si Valea Prahovei si Clujul unde am neamuri.
Imi place mancarea romaneasca si muzica. Ascult in masina cd-uri de tot felul si muzica populara, manele, colinde si mai ales pe Cleoptara Stratan.
– Cum te intelegi cu mama ta ?
– Suntem foarte bune prietene. Mama a avut o viata mai grea si de copil. Nu vreau sa o supar. Tata Buni a murit lasand-o pe Buni vaduva si din cele povestite au avut probleme cu comunistii. Mama a lucrat din greu la o brutarie…
– Si acum in Florida ?
– Mama a trecut si aici prin cateva joburi, dar acum e receptionista intr-un cabinet stomatologic foarte frumos si modern.
– Tu ce vei face ?
– Eu am notele cele mai mari la scoala si ma pregatesc sa incep studiile universitare. Ma orientez catre psihologie sau criminalistica. Studiez mult sa nu mai muncesc ca familia mea.
– Acum in august cand implinesti cei 18 ani care ar fi cadoul tau preferat ?
– Sa reusesc la facultate si sa pot fi cu toti cei dragi.
– La multi ani, Lisa si mult succes!
– Multumesc si Dumneavostra!

Ar mai fi fost si alte intrebari.
Am inteles ca toti copiii nostri, ai celor ce am parasit tara sunt arbustii rasaditi in soluri straine si asemenea magnoliei, arborele de matase trebuie ferit de vant si “una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie, este sa lasati pomul sa creasca la maxim, chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata, de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari).”
Buni privind de la fereastra cum Lisa se urca in graba intr-un superb model Volkswagen Jetta tremurand si rugandu-se ca Dumnezeu sa o protejeze si abia asteptand sa se intoarca acasa si sa-i intinda masa asa cum o stie si o repeta de decenii tatalui ei, sotului ei, fetelor ei si acum nepoatei unice si dragi “un maces in floare” compune tabloul emotionant celor ce-si amintesc de rasfatul bunicilor disparuti prin desimea timpului.

A consemnat Florin PREDESCU

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.119.26