caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Sanatate



 

Iubire, sexualitate şi virtuţile extinse ale Viagrei

de (23-7-2007)

O bună parte din celibatari cunosc unele dificultăţi de ordin sexual atunci când încearcă să-şi constituie sau să-şi reconstituie o viaţă de cuplu. Nu rareori, cuprinşi de o panică prea puţin justificată, îşi imaginează că mecanismul libidoului nu mai funcţionează în mod normal. Eroare! Corpul a găsit calea prin care semnalează că, pentru moment, starea lor emoţională nu se pretează în întregime la o nouă aventură fizică. Chiar dacă apetitul sexual e prezent, un bărbat în această fază, fie că nu parvine la o erecţie satisfăcătoare, fie că durata acesteia este mult prea scurtă. Ca să nu mai vorbim de penibila ejaculare precoce, amintind debutul intim de tip adolescentin, sau, şi mai frustrant, de lipsa de orgasm. Tot mai multe studii ştiinţifice demonstrează că, la bărbat, viaţa sexuală este legată îndeaproape de sistemul circulator sanguin; o problemă vasculară poate fi cauza indiscutabilă a tulburărilor erectile. De altfel, termenul de impotenţă, de conotaţie pejorativă, a fost înlocuit cu cel de disfuncţie erectilă, uneori revelatoare a maladiilor cardio-vasculare. Specialiştii vorbesc, nu fără umor, de „simptomul santinelă”.

Bărbatul care rămâne debitor unei suferinţe amoroase din trecut, nu se poate dedica din plin unei alte femei dorite. Cu o prostituată sau singur sub duş totul pare a funcţiona normal, în schimb, cu femeia divinizată, corpul refuză deseori să treacă la act. Tendinţa de a forţa acest blocaj, nu face decât să complice lucrurile, deoarece, ulterior, într-o situaţie asemănătoare, cu o altă parteneră, se va găsi înaintea unei noi angoase: „voi izbuti oare de data asta…?” Cel mai bun lucru rămâne aplecarea urechii la mesajul corpului. După vindecarea „inimii”, va renaşte încrederea în destoinicia de a-şi satisface partenera, revenind, în acelaşi timp, la capacităţile sexuale fireşti.

Apariţia Viagrei pe piaţa mondială, acum opt ani, ca şi a celorlalte medicamente cu efecte asemănătoare, cum ar fi Cialis sau Levitra, au transformat viaţa cuplului, dedramatizând, într-o oarecare măsură, penele erectile. Chiar dacă soluţiile terapeutice s-au democratizat, o jenă, un tabu, orgoliul viril, împiedică multe persoane să dezvăluie deschis medicului de familie, generalistului sau sexologului, acest gen de insuficienţă, revelator al mai multor probleme de sănătate. Altcumva, comercializarea acestor remedii eficace a condus la o schimbare notabilă în comportamentul cardiologilor, diabetologilor, urologilor şi a psihiatrilor.
Cert, în mare parte descoperirea mecanismelor fiziologice şi psihologice ale erecţiei au precedat descoperirea şi punerea la punct a Viagrei, dar lucrările realizate cu acest produs au permis completarea cunoştinţelor şi precizarea rolului exact al fosfodiesterasei de tip 5 (PDE5), „…la vremea aceea nu ne imaginam existenţa mai multor tipuri de fosfodiesterase (PDE 5) în organism” îşi aminteşte profesorul Pierre Costa, şeful serviciului de urologie de la Centrul universitar din Nimes. Cercetările ulterioare au arătat că inhibitorii PDE5 intervin în celulele endoteliale care tapisează „culoarele” vaselor sanguine, participând la controlul vasodilatator. Aşadar, dacă Viagra este benefică arterelor penisului, de ce n-ar fi şi pentru celelalte vase sanguine şi, mai ales, arterelor coronariene?
Tot profesorul Pierre Costa se entuziasmează astfel: „Studiile arată că rezerva coronariană, recte capacitatea coronariană de a se adapta la efort, se multiplică cu 13% când pacienţii utilizează aceste medicamente.” O altă experienţă, atestând concluziile cercetătorilor, constă în a plasa un garou în jurul antebraţului până când mâna devine albă şi rece. Odată garoul retras, s-a constatat că timpul necesar irigării braţului este cu 14% superior la persoanele care au utilizat Viagra.
Specialişti au remarcat că impotenţa poate fi semnalul de alarmă al problemelor vasculare la persoanele care suferă de hipertensiune arterială, exces de colesterol, diabet, precum şi la fumători. Reiese aşadar că toţi bărbaţii suspectaţi de impotenţă trebuie să consulte un cardiolog şi toţi medicii, urmărind persoane ce prezintă riscuri cardio-vasculare, să le chestioneze asupra sexualităţii. Pe de altă parte, s-a remarcat existenţa unei asociaţii între simptomele de hipertrofie benignă a prostatei şi tulburările sexuale, în particular a insuficienţelor erectile, la bărbatul avansat în vârstă. Şi, din nou, miraculoasa Viagră, şi-ar fi arătat virtuţile tămăduitoare, creând speranţe acolo unde, altădată, se punea cruce…
În cazul acesta, nu trebuie ezitată abordarea situaţiei, chiar dacă medicii generalişti nu chestionează sistematic asupra subiectului. Găsesc foarte natural ca un medic consultat în problemele digestiei, să preteze atenţie şi celor sexuale.

Unul dintre cele mai însemnate obstacole care intervine în progresiunea vindecării unui bărbat deficitar în relaţiile amoroase este tocmai apetitul lui sexual. Frecvent se produce confuzia între necesitatea pur trupească şi dorinţa sentimentală a individului. Chiar dacă acesta nu se simte gata să se angajeze pe terenul emoţional, imboldul erotic devine implacabil, tipul are nevoie, cu tot preţul, de o companie la pat…
Trebuie să recunoaştem că sexul constituie o magnifică expresie de amor şi de intimitate şi, pentru un bărbat cu inima rănită, un mijloc puternic de a-şi regăsi o stare emoţională normală. Astfel, după fiecare raport, bărbatul (celibatarul), va trebui să-şi acorde timpul de explorare a sentimentelor care reapar în el. Un angajament erotic sau sentimental pripit, în această perioadă delicată a existenţei, îl poate duce la o stare de dependenţă faţă de parteneră sau la o instabilitate cu consecinţe nefaste pentru ea. O atitudine onestă, atât faţă de el însuşi cât şi de noua companie, ar fi exprimarea incapacităţii de respectare a promisiunilor.
Dacă în urma unui moment de plăcere trupească, trăit în solitar sau în cuplu, se resimte o stare de inconfort psihologic, replica salutară ar suna astfel: „Iată ocazia de a-mi întâlni emoţiile şi de a mă ocupa de ele. Nu mă voi simţi culpabil pentru că am procedat rău, ci pentru că m-am separat de „fosta”, iar sentimentele latente îmi ajung la suprafaţa conştiinţei. Sunt deci numai senzaţii provenite din trecut.”
Toate aceste eforturi pentru a-şi îngriji rănile inimii vor conduce, mai devreme sau mai târziu, la o iubire mult mai intensă, comparativ trecutului. O inimă plină de amor, permite exprimarea întregului potenţial, realizând, în acelaşi timp, dezideratul sufletesc cel mai profund: a iubi şi a fi iubit(ă).

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.158.248.112