caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

Mirodan: șeful sectorului suflete

de (14-3-2010)

In noaptea de 10 spre 11 martie 2010, la Tel Aviv a incetat din viata dramaturgul, publicistul si istoricul literar Alexandru Mirodan.

Nu are rost sa punem intrebarea: cine era disparutul. El este cunoscut publicului cultivat de limba romana. Generatia mea si-l aminteste ca „seful sectorului suflete”. Sau, ca „celebrul 702”, dar nu ca „autorul (care) moare azi”, ci ca autorul care traieste prin scrisul lui, chiar daca acum a coborat in pulbere, a revenit in tarana. Pentru ca si redactorul lui „Minimum”… „e (sau era) om ca toti oamenii”…

Alexandru Mirodan este un reprezentant atipic al generatiei lui. Reprezentatnt atipic, pentru ca pe de o parte a urmat drumul generatiei careia ii apartinea, pe de alta a ales o cale personala, individuala, specifica. De la „realismul socialist” de care probabil ca fusese vrajit, ca toti tinerii generatiei sale, el a ajuns la non-conformism intelectual in Romania comunista si apoi la orientarea nationala evreiasca exprimata in limba romana in Israel, dar redeschizand si mentionand dialogul intelectual intre evrei si romani prin intermediul unei reviste israeliene de limba romana. O revista plina de prospetime, vigoare si…tinerete, desi editorul ei urma sa implineasca varsta de 83 de primaveri in luna iunie. „Minimum”.

Alexandru Mirodan s-a nascut in comuna Budeasa din judetul Arges la 5 iunie 1927, sub numele Alexandru Zissu Saltman. Adolescenta si prima tinerete si le-a petrecut in perioada Holocaustului si a celui de al doilea razboi mondial. A urmat liceul la Bucuresti, iar apoi Facultatea de litere si filozofie in cadrul universitatii din acelasi oras. La sfarsitul anilor 40 debuteaza in publicatiile de tineret ale epocii, precum „Tanarul muncitor”, „Scanteia tineretului” si altele. In anul 1956 debuteaza in dramaturgie cu piesa „Ziaristii”, care se bucura de un succes deosebit, ajungand la 900 reprezentatii si o traducere in limba rusa.

Piesa era scrisa in spiritul timpului, in forma „realist-socialista”, dar totusi prezenta realitatea intr-o forma cenusie. In transmiterea ei la radio, cateva fraze au fost anulate. Dar succesul cu aceasta piesa a atras atentia asupra autorului ei. Alexandru Mirodan devine secretar de redactie la revista „Gazeta literara” si continua sa scrie piese de teatru, precum si proza literara. De asemenea, el colaboreaza la publicatii literare si culturale diferite, iar ulterior devine redactor al revistei „Teatru”. Printre piesele care il fac cunoscut publicului se numara „Celebrul 702, sau Autorul moare azi” (1961), „Seful sectorului suflete” (1963), „Camuflaj” (1969), „Primarul lunii si iubita sa ” (1970), „Tovarasul feudal si fratele sau”. Piesa „Celebrul 702”, care a fost tradusa in limbile spaniola, engleza, franceza, sarba, ceha (iar ulterior, in 1981, in limba ebraica) a fost jucata la prima stagiune a Teatrului de Comedie din Bucuresti, inaugurat de Radu Beligan in calitate de director, la 5 ianuarie 1961, regia fiind semnata de Moni Ghelerter. Dupa aceasta piesa a fost turnat si un film cu acelasi titlu, in regia lui Mihai Jacob, Alexandru Mirodan fiind co-scenarist al filmului.

Ulterior, Mirodan incepe sa se indrepte spre teme partial incomode pentru autoritatile comuniste romanesti. Fara a deveni un dizident fatis, el cauta forme de orientare protestatara. Dificultatea conta in faptul ca, daca uneori anumite idei protestatare se puteau strecura in scris – era cu mult mai greu ca ele sa patrunda in teatru si cu mult mai greu in emisiunile de radio („teatru la microfon”) si televiziune, precum si in cinematografie. Motivul era ca publicul spectator sau auditor era mult mai larg decat publicul cititor. Piesa „Camuflaj”este un exemplu in acest sens. Publicata in anul 1969, ea a putut fi jucata numai la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, in traducere in limba idis: autoritatile comuniste romanesti au interzis prezentarea ei in limba romana, pe scenele altor teatre din oras. Acest fapt s-a petrecut in perioada „liberalizarii”, care s-a dovedit insa relativa si partiala.

Piesa „Tovarasul feudal si fratele sau” a fost scoasa de pe afis. Piesa „Contract special de inchiriat oameni”, care se opunea antisemitismului, a fost interzisa chiar si publicarii: ea fost publicata de autor mai tarziu, la Tel Aviv, in anul 1983. In Romania ea a fost publicata si difuzata numai dupa prabusirea dictaturii comuniste, in anul 1993.
Alexandru Mirodan si-a adunat piesele de teatru in doua volume, publicate de Editura Eminescu din Bucuresti in anul 1972, sub titlul simplu „Piese de teatru”.

Referitor la perioada romaneasca a lui Alexandru Mirodan, trebuie sa mentionam si proza lui, precum si faptul ca a fost un harnic traducator literar. El a tradus romane politiste de Agatha Christie, dar si piese de teatru de Jean Anouilh, Leonid Andreev si altii. Mai mult decat atat: el a dramatizat romanul „Evreica din Toledo” de Lion Feuchtwanger, realizand o piesa de teatru originala de inspiratie feuchtwangeriana. De asemenea, ca iubitor al operei lui Mihail Sebastian, Alexandru Mirodan a fost co-scenarist al filmului „Steaua fara nume”, bazat pe piesa cu acelasi titlu a acestui dramaturg; regia filmului a fost semnata de Henri Colpi.

Treptat, Alexandru Mirodan a devenit un deceptionat al regimului comunist. Jucarea numai in limba idis a piesei sale „Camuflaj”, precum si respingerea piesei sale „Contract special de inchiriat oameni” l-au indreptat tot mai mult spre comunitatea evreiasca. Dar el nu putea avea forme variate de manifestare in cadrul acesteia: singura publicatie evreiasca din Romania comunista era „Revista Cultului Mozaic”, ea insasi controlata de autoritati. Mirodan se indreapta spre un exil interior, spre izolare partiala treptata. In cele din urma, el decide sa paraseasca Romania si sa se stabileasca in Israel.

Ajuns in Israel, in anul 1977, el colaboreaza la presa de limba romana din Tel Aviv si incepe sa lucreze la Muzeul „Casa Diasporei” („Beith Hatefutzoth”) din acelasi oras. In cele din urma, spiritul lui independent reactioneaza si de data aceasta. El critica modul de acordare a premiilor literare pentru scriitorii de limba romana din Israel si ajunge in conflict cu directorul concernului de ziare „in limbi straine”, Shabtay Himmelfarb, necunoscator al limbii romane si care folosea aceste ziare in interesul propagandei electorale a Partidului Muncii, ascunzand cazuri de coruptie, venalitate si necinste politica. Din acest motiv este nevoit sa inceteze colaborarea la ziarul „Viata noastra” si la saptamanalul „Revista mea”, la care colabora cu articole de istorie literara si note satirice. Dupa o perioada de timp inceteaza si lucrul la „Casa Diasporei”, unde reusise sa adune material documentar bogat pentru realizarea unui „Dictionar neconventional al scriitorilor evrei de limba romana”. In anul 1986 el reuseste sa publice primul volum al acestui dictionar; in anul 1997 – cel de al doilea, iar in anul 2009 – cel de al treilea.

In anul 1987, Alexandru Mirodan editeaza si publica revista lunara „Minimum”. Ea devine cea mai buna publicatie de limba romana din Israel si – contrar tuturor previziunilor – rezista. Ultimul numar – numarul 275 – a aparut la 1 martie 2010. Revista a imbratisat teme diverse: literare, culturale, politice, chiar si gastronomice si „de barfa si mahala”, dar prezentate intr-o forma frumoasa, literara,civilizata, plina de humor si totodata cinica. Mirodan a reusit sa adune colaboratori diferiti, din Israel si din Diaspora evreo-romana si romaneasca, iar dupa 1989 si din Romania. Orientarea revistei era de dreapta, nationala, laica, dar de asa natura incat sa nu jigneasca pe nimeni, fiind acceptate si alte puncte de vedere. Desi dispunea de colaboratori, Alexandru Mirodan scria el insusi cea mai mare parte a revistei. In mod paralel, el a intemeiat si o editura in limba romana, numita tot „Minimum”.

Concluzia finala asupra lui Alexandru Mirodan este ca, in calitate de dramaturg, a creat piese de teatru in care personajele, foarte reale si viabile, ajung in situatii neprevazute, dar posibile. Personajele lui Mirodan sunt oameni ca toti oamenii, care au de infruntat situatii speciale, dificile. Aceste personaje au simtul humorului, precum si o gandire si o filozofie a lor, ca si parintele lor literar. Trebuie sa mentionam ca Alexandru Mirodan si-a manifestat un simt specific al umorului si in proza lui literara, ca si in publicistica lui. Poate ca acesta a fost unul dintre secretele reusitei revistei „Minimum”, care a circulat atat in Israel, cat si in afara acestei tari. Se poate chiar spune ca, asa cum afirma insusi Mirodan, „Minimum e altceva” in cadrul presei israeliene de limba romana. Regretatul ziarist si publicist Simon Schafferman a afirmat inca in 1987 ca „Minimum” este o revista buna, „are nerv”. Dar meritul cel mare al acestei reviste consta in faptul ca a restabilit dialogul intre evrei si romani, dialog care fusese intrerupt, fusese anulat de nationalismele ambelor parti. In Israel, anterior, un asemenea dialog era extrem de redus, politicienii patrunsi in domeniul culturii afirmand ca „noi am fost in exil in Romania, aici suntem acasa”, deci nu avem pentru ce sa colaboram cu „legionari si taranisti din exil” si „nu ne amestecam in problemele interne ale Romaniei”. Dar Mirodan a dovedit tuturor ca acest dialog nu numai ca este posibil, dar este neaparat necesar, pentru intelegerea intre oameni, pentru construirea unor punti culturale, pentru identificare culturala si pentru democratie si prietenie.

Ca o confesiune, mi-a placut piesa „Seful sectorului suflete” atunci cand eram elev. Ca si filmul „Celebrul 702”. Iar in anul 1988, anul centenarului scriitorului ebraic Shmuel Yosef Agnon, laureat al Premiului Nobel, cand am vrut ca centenarul acestui scriitor sa fie celebrat si in presa de limba romana din Israel, am tradus in limba romana o povestire a lui despre evreii din Romania si m-am adresat lui Mirodan, propunandu-i-o pentru publicare. Mirodan a acceptat imediat, desi nu ma cunostea si a publicat-o in „Minimum”. Ii multumesc si pe aceasta cale.

Poate ca ar trebui ca un cercetator literar sa ia asupra lui continuarea „Dictionarului neconventional al scriitorilor evrei de limba romana”. Dictionar care cuprinde nu numai scriitori, ci si editori, anticari, librari, titluri de reviste, curente si cenacluri literare, opere principale, termeni diferiti care trebuie pastrati in istoriografia literara. Acum, cand sufletul „seful sectorului suflete” a urcat in ceruri, sa intelegem ca ceea ce a facut el a fost un minimum necesar si obligatoriu. Si, macar in parte, sa ii continuam opera, bineinteles in functie de necesitatile culturale de astazi, ale noii generatii.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (14-3-2010 la 00:00)

    draga si mult stimate domn LUCIAN ZEEV HERSCOVICI.
    acum,im clipa de fata am terminat lectura necrologului pe care ai bine voit sa-l scrii,in
    memoria mult regretatului MIRODAN,ZIHRO LIVRAHA.ITI MULTUMESC MULT PENTRU FAPTUL CA MI-AI PRILEJUIT SA-I CUNOSC AMPLA SA ACTIVITATE,IN MAI TOATE DOMENIILE LITERARE SI ARTISTICE.m-a impresionat faptul ca d-ta.ai tradus din ivrit in romaneste pe AGNON.(„HEMDAT”)NU?ti-as fi foarte recunoscator daca mi-ai trimite o copie.adresa:bareket,str.levanon 79a,t-a israel
    69345.cu multumiri anticipate si ihulei hag pesah kaser va sameah,al d-tale,itzhak bareket.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Rina Koschland: (14-3-2010 la 00:00)

    Multumesc Lucian, pentru prezentarea amanuntita a activitatii literare a lui Mirodan. Multe amanunte nu mi-au fost cunoscute.
    Fiei odihna binecuvintata.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Maria Roth: (14-3-2010 la 00:00)

    Binevenita informarea, merci

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Felicia Herscovici: (14-3-2010 la 00:00)

    Ca deobicei, Lucian Herscovici dovedeste multa cunoastere, participare sufleteasca si caldura asupra subiectului prezentat,de data asta cunoscutul om de litere Alexandru Mirodan.
    Sint sigura ca el ar putea continua in modul cel mai onorabil, „Dictionarul neconventional al scriitorilor evrei de limba romana” neterminat de criticul minutios, fie-i tarina usoara.
    Mult succes Lucian.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Violeta Ionescu: (14-3-2010 la 00:00)

    Draga Lucian,
    Ca intotdeauna, spiritul tau critic, lucid, se impleteste cu o buna informatie si cu „ratiuni” pe care inima nu le cunoaste. Seful sectorului suflete te are si pe tine in custodie… Apreciez ideea Feliciei si subscriu la ea. Cred cu tarie ca tu poti continua o munca titanica, esti facut pentru asta, mai ales daca aceasta jertfa este pe altarul literaturii.Succes!
    Iti multumim ca ai scris despre acest om de valoare. Dumnezeu sa aiba in paza lui sufletele noastre!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Felicia Herscovici: (14-3-2010 la 00:00)

    Multumesc Violeta, n-am stiut daca va fi acceptata si de altii propunerea mea, dar sint sigura de puterea de munca si vehementa care il definesc pe Lucian

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • rodica_g: (14-3-2010 la 00:00)

    Chiar atat de simplu se aduna cuvinte de pe internet cu date personale fara sa fie scris de unde sint preluate, asa ceva face un istoric, si nu e pentru prima data cind descopar ce e usor in revista asia sa preiei ceva fara sa spui sursa. Multe din cele inserate au fost deja pe net.
    rodica grant

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (14-3-2010 la 00:00)

    Doamnă Rodica Grant,

    Dumneavoastră nu cunoașteți un principiu elementar al gazetăriei: articolele care se bazează pe informații din domeniul public, fără copyright, nu trebuie să citeze surse. O știre BBC, de pildă, ar trebui să-și dubleze volumul dacă ar cita toate sursele la acre faceți referință.

    Dacă Lucian ar fi luat cu copy-paste acest articol de pe vreundeva, atunci acesta era un procedeu incorect și aveați tot dreptul să-l recalamați.

    Până una alta vă întreb: îl acuzați pe Lucian Herșcovici și revista ACUM de plagiat? Dacă da, vă rog să oferiți probe, dacă nu vă rog să vă retrageți IMEDIAT aceste acuzații calomnioase.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vlad Solomon: (14-3-2010 la 00:00)

    D-na Rodica,

    Credeti ca Lucian trebuia sa inventeze o noua cariera a lui Mirodan, pentru a fi original cu orice pret? Sau sa-i faca ziaristului un necrolog, un medalion, un sumar al vietii sale?

    Vlad Solomon

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Lucian-Zeev Herscovici: (14-3-2010 la 00:00)

    Stimata Doamna Rodica Grant,
    Pot sa raspund mesajului Dumneavoastra cu cateva mici observatii. In primul rand, un articol publicistic – necrolog sau medalion – nu este si nu are pretentia sa fie un studiu academic de istorie sau istorie literara, chiar daca este scris de un istoric. Daca un studiu academic de istorie literara se bazeaza pe o documentatie noua si pe o bibliografie bogata, pe care le mentioneaza in note de subsol sau la sfarsitul textului, un articol publicistic nu este obligat sa faca acest lucru. Daca considerati ca este necesar, voi putea adauga o asemenea bibliografie, atat a unor texte tiparite pe hartie, cat si a unor note existente in Internet. Dar nici in acest caz nu voi putea mentiona chiar tot.
    In afara de aceasta, trebuie sa mentionez ca sunt si unele note existente in Internet care includ greseli. Bineinteles, nu este nici timpul, nici locul de a critica si a scoate in relief asemenea greseli, care trec neobservate in ochii unui cititor non-specialist.
    Trebuie sa va fac o mica observatie. Tabelul cronologico-biografic al unui om este totdeauna unul si acelasi. Dar sunt numeroase personaje din istorie si istoria literara a caror biografie este scrisa si rescrisa de multe ori, de istorici si istorici literari diferiti, uneori din generatii diferite. De exemplu, cum explicati existenta unui numar urias de biografii ale lui Marcus Tullius Cicero, de exemplu? Sau, ale lui Platon? Sau ale profetului Ieremia? M-am referit la trei personaje din antichitatea romana, greaca si iudee, pe care desigur ca le cunoasteti. Ceea ce face un autor al unei noi biografii – sau al unui scurt articol pe aceasta tema – este ca adauga aspecte interpretative noi, bazate pe reanalizarea unor documente cunoscute si, de asemenea, adauga consideratii personale. Cu atat mai mult atunci cand este vorba despre un personaj contemporan – desi dintr-o generatie mai varstnica – si, bineinteles, cand este vorba despre un personaj cunoscut autorului scurtului articol. Baza articolului meu nu este reluarea unor informatii prezente in Internet. Ele au numai rolul de a construi schema articolului, elementul principal fiind prezentarea facuta de subsemnatul, analiza informatiilor existente, cu ajutorul acestora, dar pentru a completa o imagine. In privinta regretatului Alexandru Mirodan, de binecuvantata amintire, sunt convins ca vor apare biografii ale lui in viitor. In privinta articoleleor biografice, care desigur ca vor apare si ele, este evident ca toti autorii vor folosi tabloul cronologic existent, respectiv informatiile prezente in Internet. Desi sunt convins ca ulterior vor fi descoperite si publicate noi documente asupra lui, deocamdata inedite. Ele vor completa tabloul cronologic existent, dar el va ramane baza biografica. Apropo, sunt numeroase editii ale operelor unor scriitori care sunt insotite de studii introductive urmate de tablouri cronologice care se repeta totdeauna.
    Trebuie sa adaug, de asemenea, ca tablourile cronologice nu sunt considerate ca detinand un copyright, ci sunt folosite de toate lumea. Cu atat mai mult cele aflate in Internet, care pot fi folosite oricand si de oricine, adaugandu-li-se interpretarile autorilor articolelor sau cartilor.
    „Istoria insa nu e pura, nici prea luminata” (citat din „Dictionar neconventional al scriitorilor evrei de limba romana” de Alexandru Mirodan, volumul 1, p.6).
    „Oamenii trebuie sa traiasca printre oameni, nu printre vedenii” (citat din:”Seful sectorului suflete”, de Alexandru Mirodan, in revista „Teatrul”, anul VII nr. 12, decembrie 1962, p.14. Apropo, am iubit aceasta piesa intr-atat, incat am adus cu mine acest numar al revistei si il pastrez pana astazi; am citit-o ca elev de scoala, impreuna cu prieteni, colegi de clasa; eram adolescenti si cautam sa-i intelegem miezul. Acum am recitit-o si, evident, o inteleg altfel. Intr-adevar adaug inca un fragment dintr-o replica a acestei piese, pe care il parafrazez referindu-ma la marele scriitor care a fost Alexandru Mirodan:”cel dintai cosmonaut al sufletului omenesc”).
    Daca doriti explicatii suplimentare, va rog sa trimiteti un nou ecou.
    Cu deosebit respect,
    Lucian-Zeev Herscovici

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Lucreția: (14-3-2010 la 00:00)

    O precizare doresc să fac, dramaturgul și publicistul Al. Mirodan a încetat din viața în noaptea de 9 spre 10 martie 2010 și nu în noaptea de 10/11 martie 2010.
    Să se odihnească în pace și să-i fie memoria binecuvântată!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.42.146