caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Comunicate de presa



 

APEL PENTRU O REVOLUŢIE DE CATIFEA

de (21-5-2007)

Către:

D-l Traian Băsescu – preşedintele României

D-l Nicolae Văcăroiu – preşedintele Senatului din Parlamentul României

D-l Bogdan Olteanu – preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României

D-lui Jose Manuel Durao Barroso – preşedintele Comisiei Europene
D-lui Hans-Gert Poettering – preşedintele Parlamentului European

D-lui Franco Frattini – vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru Justiţie

D-lui Jaap de Hoop Scheffer – secretar general al NATO

D-lui Nicholas Taubman – ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România

Stimaţi domni,

Ca urmare a apelului societăţii civile, la data de 18 decembrie 2006, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, preşedintele României Traian Băsescu a condamnat regimul comunist ca nelegitim şi criminal. România a fost prima fostă ţară comunistă în care o asemenea condamnare s-a făcut în baza unui raport incontestabil şi detaliat (660 pagini), elaborat de o comisie prezidenţială compusă din 19 membri şi 20 de experţi. În timpul discursului condamnării, o mare parte a parlamentarilor au încercat să oprească rostirea acestuia prin mijloace incalificabile. Având ca scop împiedicarea consecinţelor acestei condamnări (dar şi pentru împiedicarea luptei împotriva corupţiei), în ianuarie 2007 a fost declanşată o criză politică care a dus la desfiinţarea alianţei politice “Dreptate şi Adevăr” care a integrat România in Uniunea Europeană. Ca urmare, s-a format o nouă majoritate parlamentară care a determinat restructurarea esenţială a guvernului şi suspendarea de către Parlament a Preşedintelui României – garantul punerii în aplicare a recomandărilor raportului de condamnare a crimelor regimului comunist. Cu toate că a fost declarat document de stat, condamnarea oficială şi raportul de condamnare au fost până în prezent dezaprobate de majoritatea parlamentară.

La referendumul din 19 mai 2007, având ca obiect demiterea preşedintelui României Traian Băsescu – suspendat prin votul a trei sferturi dintre parlamentari, preşedintele a fost validat de trei sferturi dintre cetăţenii care au votat. În campania pentru revenirea în fruntea statului, preşedintele a arătat că o cauză principală a suspendării a fost condamnarea regimului comunist ca nelegitim şi criminal. Totodată, preşedintele a arătat că una dintre priorităţile României este adoptarea legii lustraţiei. Votul din 19 mai 2007 a demonstrat sprijinul popular pentru condamnarea crimelor comunismului şi implicit pentru punerea în aplicare a recomandărilor raportului de condamnare, printre care şi “adoptarea urgentă a legii lustraţiei”.

Ne adresăm dvs. în numele semnatarilor Apelului către Parlamentul României şi Parlamentul European – lansat la 11 martie 2007, semnat de peste 750 de intelectuali, de şase ONG-uri civice şi de două sindicate reprezentând peste un milion de sindicalişti. Apelul a cerut punerea în aplicare a recomandărilor raportului de condamnare şi asumarea de către Parlament a raportului de condamnare – declarat document de stat de către şeful statului. Cu toate că a fost înregistrat la data de 15 martie, apelul a fost ignorat de preşedinţii Camerelor Parlamentului, chiar dacă legea obligă autorităţile să răspundă petenţilor în maximum 30 de zile.

Stimate Domnule Traian Băsescu – Preşedinte al României,

În numele majorităţii cetăţenilor care au votat la referendum, precum şi în numele semnatarilor Apelului din 11 martie 2007, vă solicităm să convocaţi cât mai curând posibil Camerele Parlamentului într-o şedinţă solemnă în care să fie votate prin vot deschis următoarele:

Raportul de condamnare a crimelor comunismului, elaborat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Angajamentul de a fi adoptate, cât mai curând posibil, legile care se impun conform concluziilor Raportului.
Calendarul cu datele-limită la care vor fi adoptate respectivele legi. Menţionăm că punctul 2 al Apelului este următorul: “Având în vedere criminalitatea şi nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgentă a legii lustraţiei. (citat din Raportul CPADCR, pag. 636)”. Propunem ca data-limită să fie 20 iunie a.c., întrucât legea a fost deja adoptată de Senat, fiind “uitată” (de aproape un an) de Camera Deputaţilor.
În cazul în care Camerele Parlamentului nu vor vota cele de mai sus, vă solicităm iniţierea referendumului pentru dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri parlamentare anticipate. La acest posibil referendum ar trebui consultată, de asemenea, şi voinţa populară faţă de aplicarea recomandărilor raportului de condamnare a crimelor comunismului, precum şi adoptarea legii votului uninominal.

Stimaţi domni,

Considerăm că aplicarea recomandărilor raportului de condamnare a crimelor comunismului ar putea fi continuarea revoluţiei anticomuniste “de catifea” începute în dimineaţa zilei de 22 Decembrie 1989 şi curmată prin masacrul declanşat în seara aceleiaşi zile. Masacrul a avut ca principal scop deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi confiscarea acesteia. Cei responsabili au sacrificat cu cinism nu numai poporul român, ci şi România. Condamnarea crimelor comunismului s-ar fi putut face odată cu căderea comunismului, după care s-ar fi impus de la sine urmările acestei condamnări. Însă confiscarea revoluţiei a fost făcută tocmai pentru ca crimele comunismului să nu fie condamnate, iar urmările acestei condamnări să nu fie posibile.

Ne permitem câteva precizări de ordin istoric. Suntem singurul popor din Europa care a plătit căderea comunismului cu victime. În timp ce comunismul a căzut fără victime în toate celelalte foste ţări comuniste, în ţara noastră a fost un măcel de proporţii uriaşe: peste 1.100 de morţi şi peste 3.300 de răniţi,. Astfel, în perioada 16-21 decembrie 1989 au fost înregistraţi 162 de morţi. Această perioadă marchează începerea revoluţiei anticomuniste la Timişoara şi izbânda acesteia la Bucureşti, datorită sutelor de mii de bucureşteni care, în 22 decembrie, l-au alungat pe dictatorul Ceauşescu. După arestarea acestuia în după-amiaza zilei de 22 dec., cu toate că armata trecuse încă de dimineaţă de partea poporului, după o zi fără nici un foc de armă, masacrul a fost reluat în cursul serii şi apoi amplificat înfricoşător împotriva populaţiei neînarmate care manifesta paşnic în Piaţa Revoluţiei scandând deziderate precum: “Alegeri libere!”, “Fără comunişti!”, “Jos comunismul!”. Chiar în acelaşi timp, puterea a fost preluată de un grup condus de fostul activist comunist Ion Iliescu. În primele zile ale acestei noi puteri, respectiv în perioada 22-27 decembrie1989, au fost ucişi, fără să existe vreun pericol real, 942 de oameni – de aproape 6 ori mai mult decât cei ucişi în zilele anterioare din ordinul lui Ceauşescu. Este de la sine înţeles că numărul celor răniţi a fost proporţional. Noua putere i-a prezentat pe aşa-zişii “terorişti” ca autori ai măcelului, dar ulterior aceştia s-au dovedit inexistenţi: nu a fost prins nici un “terorist” care să fi fost judecat.

La data de 22 aprilie 1990, în ziua comemorării a patru luni de la masacrul din decembrie 1989, în Piaţa Universităţii din Bucureşti a demarat cel mai lung miting anticomunist din istorie (52 de zile şi de nopţi fără întrerupere), ca reacţie la deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei. Menţionăm că în zilele de 13-15 iunie 1990 manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent. În aceste 3 zile, peste 1600 de oameni au fost vătămaţi şi peste 1100 de oameni au fost arestaţi fără mandat de arestare. Menţionăm că cel puţin 6 femei au fost violate de militari în timpul arestului. La fel ca fratricidul din decembrie 1989, şi cel din iunie 1990 a şocat întreaga lume civilizată.

Stimaţi domni, vă solicităm să cereţi forurilor în drept să dispună ca toţi cei cercetaţi de Justiţie în calitate de învinuiţi să fie suspendaţi din demnităţi publice până la probarea nevinovăţiei lor. Vinovaţii pentru crimele săvârşite trebuie să răspundă în faţa Justiţiei. În spiritul acestei idei, vă solicităm să cereţi forurilor în drept să ia imediat măsurile care se impun pentru ca toţi cei cercetaţi de Justiţie în calitate de învinuiţi să nu părăsească teritoriul României până la probarea nevinovăţiei lor (facem această solicitare întrucât în România postcomunistă au existat destule precedente în sustragerea faţă de răspunderea penală).

Menţionăm că în România comunistă şi post-comunistă a fost posibil tot ce e mai rău. Raportul CPADCR demonstrează această realitate înfricoşătoare. Asasinatul şi crima au marcat istoria noastră comunistă şi postcomunistă. Comuniştii şi neocomunişti au mers aproape întotdeauna până la capăt ca să-şi atingă scopul, indiferent de mijloace şi cu orice preţ. Chiar daca preţul a fost viaţa a 1-2 milioane de români. Neocomuniştii nu au ezitat nici in decembrie1989 si nici in iunie 1990. De ce ar ezita acum?

Având în vedere cele de mai sus, vă solicităm următoarele:

– protecţia specială de către Uniunea Europenă şi NATO a d-lui Traian Băsescu, Preşedintele României – garant al condamnării crimelor comunismului, precum şi a familiei dânsului.

– protecţia specială a d-lui general-magistrat Dan Voinea – care are în instrumentare dosarele privind Revoluţia şi Evenimentele din iunie 1990, precum şi a familiei dânsului; paza militară a probelor Justiţiei pentru prevenirea dispariţiei sau distrugerii acestora; excluderea oricăror forme de corupere a Justiţiei.

Stimaţi domni, vă solicităm să sprijiniţi eforturile Justiţiei din România pentru finalizarea cercetărilor referitoare la crime care par astăzi de necrezut, crime care au zguduit Europa sfârşitului de secol XX – cel mai sângeros din istorie.

“Ce este scrierea istoriei dacă nu exorcizarea demonilor trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor?” – spunea în 1993 celebra poetă Ana Blandiana când a fondat Memorialul de la Sighet al victimelor comunismului, considerat de Consiliul Europei printre primele trei locuri ale memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Franţa.
Uniunea Europeană are nevoie de o Românie curată, vindecată de urmările crimelor dictaturii comuniste. Ajutaţi-ne “să exorcizăm demonii trecutului pentru a-i împiedica să pătrundă în viitor”.

Bucureşti, 20 Mai 2007

Cu încredere, în numele semnatarilor apelului menţionat,

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, membru GDS, iniţiator al apelului din 10 martie 2006 pentru condamnarea crimelor regimului comunist.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Arlechin în camera albastră

Ninge în camera albastră Cu fulgi de lumină Strecuraţi prin sitele cerului, Bălăciţi în spumele norilor. Ninge peste ochii tăi....

Închide
44.210.151.5