caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

… despre corpul omenesc

de (14-5-2007)
1 ecou

Începând cu ziua de 10 Mai, pâna în 16 Septembrie a.c., „Muzeul de Stiinte” din Montréal prezinta expozitia intitulata „Lumea corpului uman”.
Dupa un viu succes în mai mult de 37 orase din Europa, Asia si Statele Unite, vizionata de mai mult de 20 milioane persoane pâna în prezent, iata ca si noi montréalezii am avut curiozitatea s-o vizitam…
Aceasta expozitie anatomica autentica si originala, creata de germanul Gunther von HAGENS în 1977, anunta în anul 2002 ca va organiza la Londra, în direct, într-un muzeu, o /autopsie publica pe un cadavru/.

Profesorul Gunther Von Hagens s-a nascut în ziua de 10 Ianuarie 1945 într-un orasel din Türingen (Germania). Dupa multe peripetii petrecute în perioada 1968-1970 în Europa de Est, printre care si închisoare, germanii din Vest au platit suma de 20 mii$ guvernului din Est, pentru eliberarea lui. La vârsta de 23 ani Von Hagens urmeaza Facultatea de medicina din Hagen si cu diploma „în buzunar”, se decide sa se specializeze în anul 1974 în /anatomia plastinatiei/. Pe scurt, /plastinatia este o tehnica vizând a conserva tesuturile biologice, înlocuind diverse lichide organice cu silicon, siliconul fiind un polimer anorganic alcatuit dintr-un lant de silicium-oxigen (Si-O-Si-O). Procedeul propriu-zis se realizeaza prin /retragerea sub vid a apei si grasimilor din tesuturi/, întregul corp pastrând astfel plasticitatea lor, iar mirosurile fiind excluse. Principiul de baza pare simplu, dar realizarea este delicata si necesita mai mult de 1000 ore de lucru pentru un corp. Debarasate de piele, celulele apar în toata complexitatea lor musculara, venoasa si arteriala, chiar si viscerala.

Von Hagens însa, nu s-a limitat la aceasta complexa activitate, refuzând sa prezinte corpul omenesc ca niste „papusi moarte”, sau „niste manechine de vitrina”, ca atare a substituit si dedublat osul si masa musculara, facând ca articulatiile sa fie flexibile, a deschis abdomenul, recompunând tot ce se afla în el, toate viscerele, prezentând chiar o femeie însarcinata, cu abdomenul deschis în care se afla foetus-ul, în forma lui incipienta, ca într-o echografie. Mai mult, prezinta un om în actiune de jogging, iar altul la masa de sah. O fabuloasa statuie ecvestra constituid piesa centrala a expozitiei si multe alte prezentari, în miscarea normala a corpului, precum si diferite viscere ale organismului uman, în special plamânul, atacat de cancer datorita tabagismului. În total sunt vreo 200 exponate.

Aceasta tehnica de plastinatie se efectueaza în 4 etape, constând primordial prin înlocuirea apei din întregul organism precum si a tuturor tesuturilor, tehnica pusa la punct în anul 1977 de prof.Gunther von Hagens si de sotia sa Dr.Angelina Whalley, cofondatorii Institutului de plastinatie din Hagen. Plastinatia, comparabila cu mumificarea sau îmbalsamarea corpului uman pentru a fi conservat la infinit un cadavru, dar într-o stare dura, tesuturile fiind impregnate chimic cu polimeri (vezi Lenin, mumiile egiptene), plastinatia fiind cu totul altceva, alte tratamente ale corpului uman, care dau corpului impresia de a fi în miscare, mentinându-se elasticitatea.

Aceasta expozitie de „arta anatomica” a provocat la început multe scandaluri în multe tari, totusi expozitia nu se opreste aici si înca atrage milioane de vizitatori. În Germania spre ex., a triumfat, fiind vizitata pâna în prezent de peste 800 mii amatori, realizând un record national când a intrat în Austria. În ciuda incontestabilului succes, expozitia a creat multe polemici si un adevarat shoc cultural, în tari ca Japonia, unde conform credintei religioase si a traditiei, corpul trebuie sa dispara pentru a permite sufletului sa se ridice la Cer. În Germania, bisericile au încercat sa interzica expozitia în numele respectului fata de morti, dar negasindu-se argumente juridice suficiente, nimic nu s-a schimbat.

Expozitia si respectiv fondatorul ei, a declarat ca: „Punerea în scena a corpului omenesc plastifiat, al organelor interne ce-l compun, pâna în cele mai mici amanunte, nu face decât sa fie o lectie de anatomie pentru oameni, în scopul cunoasterii în amanunt a ceea ce ei însisi sunt purtatori, tocmai în scopul îngrijirii si constientizarii a ceea ce suntem. Scopul acestei expozitii are ambitia de a sensibiliza spectatorul fata de aspectul legat de sanatate, permitându-i astfel o întelegere mai profunda a ceea ce suntem – în esenta, un voyage în trei dimensiuni, în marime naturala a interiorului si exteriorului corpului uman”.

*******
Am fost la vernisajul acestei expozitii si afirm ca, cu toate ca în viata mea am asistat la câteva disectii pe cadavre precum si la câteva operatii…expunerea corpului uman, în aceasta unica forma mi-a creat emotii, admiratie, curiozitate, o respiratie adânca si o admiratie, curaj sau devotiune pentru stiinta, a celor care au înteles sa „ofere” corpul neînsufletit al unui aproape, sau al unui necunoscut, în scopul cunoasterii de sine. Ce suntem si în interior, nu numai la suprafata.
Trebuie stiut, ca aceste cadavre au fost donate de familia defunctului, asa precum exista în mod frecvent, donatori de organe post mortem sau chiar în viata, pentru diverse transplanturi sau în scopuri de cercetare. În trecutul medicinii românesti, disectia în primii 2 ani de facultate, se efectua pe cadavre anonime, gasite pe strazi sau chiar în spitale, dar fara familie sau parasiti de familie, multi lasând prin testament, corpul lor putând sa fie utilizat în scopul învatamântului sau al cercetarii la Facultatea de medicina.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Christina Vlad: (26-11-2013 la 17:41)

    În momentul în care si-a dat seama ca este bolnav, Gunther von Hagens a început sa-si planifice eternitatea:”Dupa moartea mea vreau sa-mi fie extins bratul drept pentru a da mâna cu vizitatorii. Întreg corpul plastinat sa fie asezat sub o cupola din sticla iar textul de baza sa fie dupa cum urmeaza”, a scris el.

    “Gunther von Hagens, 10 01 1945 – xxxxxxxx, inventator în plastinatie, am fost ceea ce esti tu acum (în viata), sunt ceea ce vei fi si tu (mort) si poti sa devii ceea ce sunt eu (plasinat).” Guben, iunie 2013

    Gunther von Hagens arata si acum la fel cum îl stim: cu palarie si vesta din piele.
    El își împarte timpul între Berlin și Guben. Limbajul sau este însa neclar. Nu îsi mai poate controla limba pentru ca sufera de boala Parkinson. Primele semne ale bolii apar când 60 la sută dintre celule sunt deja moarte. Simptome: rigiditate musculară, tremurat muscular, miscari încetinite, dar si ,de asemenea, în unele cazuri, încetinirea proceselor mentale.

    El spune că are boala sub control, ca s-a informat si a luat masurile corespunzatoare: Fenilbutirat, 24 de comprimate dimineața și 24 noaptea. Acestea activeaza o gena care poate proteja neuronii dopaminergici. Ca sa tina discursuri are nevoie de pastile si doi electrozi subțiri pentru a-i stimula regiunea țintă din creier .

    Există oameni care spun ca Gunther von Hagens este în prezent unul dintre cei mai mari artisti germani. Altii cred că este un doctor genial. Dar există, de asemenea, si cei care spun că el a fost un nebun. Unul care profanează cadavre si le privează de demnitate.

    Gunther von Hagens locuiește în cea mai mare parte singur la teatrul german pentru ca acum soția sa conduce Institutul său de Plastinatie din Heidelberg.

    Are sapte camere, inclusiv o sală de gimnastică, iar tavanul este căptușit cu gresie din oglindă. Pe toate celelalte ziduri: cărți aranjate dupa subiecte. În total s-au adunat 10.000 de cărți.

    În rezervorul de otel din institutul sau înoata 250 de cadavre în formol. Bernd, 55 de ani, insuficienta renala. Manfred, 54, cancer esofagian, Gisela, 90, o cantareata de opera, cu dementa, Rainer, 45, otravit… Sunt morti, dar Gunther von Hagens le dă un viitor. Acestia s-au oferit voluntar.

    De doua ori era si el sa moara. Prima dată când era copil si s-a a lovit cu capul de o ușă de fier. A mers la spital dar fiind hemofilic rana nu s-a vindecat si s-a trezit în pat într-o baltoaca de sânge.

    A doua oara s-a întâmplat acum douazeci de ani când un medic i-a spus că are un defect cardiac. Colegul lui gresise.

    Acum Compania sa este condusa de fiul sau dar Von Hagens controlează ceea ce iese de acolo.

    Von Hagens este 99 la sută sigur că nimic nu mai este după moarte. Dar chiar daca el va muri, mortii lui vor avea o viata vesnica.

    http://www.welt.de/vermischtes/article122249128/Du-kannst-werden-was-ich-bin-ein-Plastinat.html

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.237.76.91