Urmăream cu lacrimi în ochi, aproape cu evlavie, interviul acordat de Marin Moraru la împlinirea a 76 de ani.
Şi întrebarea sa simplă, rostită mai mult din ochii aceia rotunzi, cu „o mie şi una de sclipiri”, care de multe ori mi l-au readus în amintire pe Peter Lorre, genialul „personaj secundar” din Şoimul Maltez ori Casablanca, îmi sfredelea sufletul.
Întreba Maestrul – deşi l-a rugat pe amfitrionul Cristian Tabără, un nedreptăţit monstru sacru al televiziunii de introspecţie, să nu-l numească aşa… – cu împletire de fină ironie şi sarcasm bine temperat:
„De ce nu m-aţi invitat când am împlinit 75 de ani?…”
Şi m-am gândit atunci la toţi actorii mei de suflet care ar fi trebuit să fie plătiţi numai ca să existe.
Victor Rebengiuc, Marcel Iureş, Gheorghe Dinică, Ştefan Radof, Alexandru Repan, Ştefan Iordache, George Constantin, Ştefan Mihailescu-Brăila, Toma Caragiu, Florian Pittiş, Fory Etterle, Ion Lucian, Mihai Fotino, Constantin Codrescu, Mircea Albulescu, Damian Crâşmaru, Ion Caramitru, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, György Kovács, Ştefan Ciubotăraşu, Octavian Cotescu, Ion Besoiu, Dumitru Furdui, Dem Rădulescu, Florin Piersic şi mulţi alţii…
Şi, bineînţeles, Marile Doamne: Olga Tudorache, Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuţă, Eliza Petrăchescu, Coca Bloos, Margareta Pogonat, Ilinca Tomoroveanu, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu Matei, Carmen Stănescu, Tora Vasilescu, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Olga Delia Mateescu, Maria Ploaie şi multe altele…
Am închis televizorul şi mi-am spus, pentru a câtă oară?, că, totuşi, cei mai mulţi dintre noi nu I-am meritat şi nu-I merităm.
Şi constat, cu tristeţe, că s-ar putea să am dreptate când citesc că „Bubulina gospodina” alias „Zâna surprizelor” „valorează” 1.000.000 de euro pe an.
Cât de mult plătim imbecilizarea în masă!
O, sărmane bătrân şi veşnic tânăr Decimus Iunius Iuvenalis!
Cât adevăr grăieşti când spui că prostimea suficientă nu are nevoie decât de pâine şi circ(uri)…