Citind textele legionare ale lui Mircea Eliade, publicate la Editura Dacia într-o carte deloc strălucit editată (Mircea Eliade, Textele „legionare” şi despre românism, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001) ai adeseori senzaţia, regretul chiar, că te afli în faţa unei minţi strălucite care ratează, uneori, întâlnirea cu evidenţa. Evidenţa că a pune problema, orice problemă, în termenii doctrinei legionare e o eroare gravă.
Nu fac parte dintre aceia care cred că Mircea Eliade este legionar. Afirmaţia e mult prea categorică şi acoperă, nedrept, până şi acele texte în care Eliade reacţionează corect, bunăoară apărându-l pe Mihail Sebastian sau respingând ideea că specificul naţional ar trebui judecat în termenii purităţii rasei sau statului (la fascişti şi hitlerişti) ori a luptei de clasă (la comunişti). E la fel de adevărat că, aflându-te în faţa textelor, nici nu poţi spune: Eliade nu a scris articole legionare. Între cele două afirmaţii, însă, există o sumedenie de alte nuanţe. În definitiv, nu etichetele contează atât de mult în acest caz (ca şi în altele, căci intelectualitatea românească a vremii a cochetat serios cu ideologia legionară), cât nevoia de a înţelege cum de a fost posibil. Cum de a fost posibil ca personaje de o inteligenţă remarcabilă să se lase fascinate de toxica gândire a lui Nae Ionescu, un antidemocrat convins, un om pentru care calitatea de român e indisolubil legată de rasă.
Recent, Marta Petreu a publicat o carte-rechizitoriu despre publicistica lui Mihail Sebastian la „Cuvântul”. Bietul Sebastian e, acolo, etichetat în fel şi chip, făcut, voalat sau explicit, antisemit, antidemocrat, legionar… Gesturi care pentru alţii (printre care şi Eliade) sunt expresia unei maxime toleranţe, devin pentru cercetătoarea de la Cluj dovezi irefutabile asupra micimii caracterului lui Sebastian. O dovadă în plus că, schimbând perspectiva, aşezându-te provincial şi încăpăţânat pe o anumită poziţie, într-o anume firidă întunecată, poţi interpreta, cu destul succes, orice prin prisma unghiului îngust din care alegi să priveşti. Citind, mai apoi, din jurnalele publicate după 1989, citindu-l pe Lucian Boia, ai, din nou, în faţă, uluitorul peisaj în care personaje intelectualiceşte respectabile s-au lăsat contaminate de ideologia legionară. În ambele atitudini, cea a Martei Petreu, obsedată de a găsi semne ale legionarismului acolo unde numai domnia-sa le vede, şi cea a intelectualilor români din acea epocă, de a valoriza o ideologie criminală, legitimând-o în fel şi chip, se regăseşte acelaşi soi de orbire. Este clar că a fi inteligent şi cultivat, a aparţine, deci, categoriei atât de supralicitate a intelectualilor, nu te salvează de la a comite alegeri fundamental greşite, radicale, iraţionale.
Proiectate pe fundalul societăţii interbelice, o multitudine de intelectuali contemporani mă tem că ar fi avut aceleaşi opţiuni, pentru rasă şi autarhie în dauna toleranţei, democraţiei şi necesităţii drumului european al României. Cum vremurile s-au schimbat însă, cum astăzi antisemitismul, naţionalismul, atitudinea anti-democratică sunt stigmate atât de puternice (şi pe bună dreptate) încât ele izolează, alegerile intelectualilor noştri sunt mai simple. Ei se rezumă la a fi antieuropeni în discursuri de catifea. În locul recomandărilor de a evolua de unii singur, defazaţi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, avem azi discursul în care ni se spune că România a devenit o colonie europeană, în locul recomandării de a exclude evreii din viaţa noastră publică avem atitudini rasiste sau xenofobe faţă de… ţigani sau unguri. Poate şi pentru că, din păcate, evreii nemaifiind atât de numeroşi, după ceea ce li s-a întâmplat în timpul legionarilor şi, mai apoi, în timpul comunismului, nu se mai justifică în calitatea lor de ţintă.
Aşadar, nu s-ar cuveni să ne autoiluzionăm că societatea românească a secolului XXI este mai tolerantă şi mai înţeleaptă decât cea din prima jumătate a secolului trecut sau decât cea din perioada comunistă. Încă se mai tratează, la noi, principii precum political corectness sau democraţia drept un moft la care trebuie să aderăm căci, nu-i aşa, astea sunt timpurile în care trăim! Încă, în intimitatea propriilor lor locuinţe, profesori români şi diverşi alţi reprezentanţi ai elitei, îi înfierează pe străini, învinovăţindu-i, în exclusivitate, pentru toate relele ce ni se întâmplă. Încă, Eminescu din articolele sale xenofobe, e citat cu religiozitate, transformat în instanţă supremă în problema românismului.
Veţi spune că aceasta e o simplă supoziţie, de vreme ce nimeni nu poate proba şi altfel decât empiric, prin experienţă personală, ce fac intelectualii noştri în propriile lor locuinţe atunci când socializează cu diverşi colegi într-ale intelectualităţii. E şi nu e aşa… O idee ne putem oricând face privind la atitudinile lor publice. Dacă în locuri publice o asemenea exprimare este posibilă, atunci nu e greu de imaginat cam cu de câte ori se multiplică ea în spaţiul privat. Istoricul Dinu C. Giurescu îşi mărturiseşte cu mândrie convingerile naţionaliste şi antimaghiare de câte ori apare pe sticlă, Octavian Paler credea şi el că, prin Evul Mediu, noi apăram creştinătatea de turci în vreme ce europenii, simţindu-se apăraţi de bravii români, aveau timp să îşi înalţe catedralele pe care le-au transformat, mai apoi, în semn al superiorităţii lor culturale.
Se acreditează şi astăzi teoria că, prin Mihai Viteazul, românii ar fi dezvoltat o idee naţională cu secole înainte ca ea să se facă simţită pe scena europeană. Mai mult însă, faptul că în aproape orice talkshow politic, în aproape orice jurnal de ştiri care durează mai mult de un sfert de ceas avem de-a face fie cu o ştire, fie cu o opinie vădit antidemocrate, xenofobe sau naţionaliste, e simptomul clar că, în mare, ne aflăm în aceeaşi zonă a opţiunilor interbelice, numai că acum contextul este altul. Un Lovinescu, cu ideile sale pro-europene, cu teoria sincronismului, ar fi şi astăzi, la fel cum a fost atunci, la fel de marginal şi marginalizat.
În manualele noastre şcolare de literatură şi istorie (or fi şi altele, dar despre acestea pot vorbi în cunoştinţă de cauză), prezenţa celor două mitologii mistificatoare (paşoptismul şi comunismul) este încă puternică. Or, de la manuale porneşte totul. Ele sunt, deopotrivă, oglinda gândirii contemporane, dar şi proiecţia a ceea ce va gândi generaţia viitoare, educată sub influenţa lor. Mulţi dintre românii contemporani, intraţi în lumea capitalismului, rămân pentru tot restul vieţii lor convinşi că ceea ce se află între coperţile manualelor pe care le-au studiat pe băncile şcolilor e unicul, indiscutabilul adevăr. Ei nu mai au timp să-l citească pe Lucian Boia, nu mai petrec ore în biblioteci sau librării, punându-şi întrebări asupra certitudinilor pe care le au din vremea şcolii. Nu sunt de blamat pentru asta. Responsabilitatea ar trebui să aparţină făcătorilor de manuale şi transmiţătorilor de mesaje publice.
Eroii noştri (în accepţiune imagologică), cu câteva insulare excepţii, sunt aceiaşi din timpul comunismului, din interbelic sau din paşoptism. Ei sunt adulaţi public pentru aceleaşi calităţi. Excesele lor sunt fie trecute cu vederea (cazul lui Eminescu), fie hiperbolizate grotesc, cu lipsă de înţelegere şi contextualizare (ca în cazul cărţii Martei Petreu despre Mihail Sebastian). Toate acestea ne lasă pe toţi extrem de vulnerabili în faţa contextului istoriei. Dacă lumea europeană în care trăim astăzi se va prăbuşi sub greutatea naţionalismului, nu vom fi cu nimic mai pregătiţi decât am fost prin anii `30 ai secolului XX sau la momentul instaurării comunismului. Or, asta ar trebui să ne sperie…
Sunt enunțate corect probleme sensibile, dureroase, care țin de cultură, de societate, de responsabilitate.
În primul rând, este binevenită critica adusă intelectualilor, fiindcă puterea lor simbolică din modernitate, deși limitată în bună măsură de eficiența iresponsabilă a puterii mediatice din ultimele decenii, are partea ei de vină la vicierea structurală a climatului spiritual. Nu întâmplător vorbea Julien Benda, în prima jumătate a oribilului secol al XX-lea, despre „trădarea cărturarilor”.
În al doilea rând, instrumentarea politică și mediatică a identităților naționale, în lumea globalizată și în criză de astăzi este un pericol doar în măsura în care vectorii acestei instrumentări sunt realmente credibili, cu priză la marele public. Or, din acest punct de vedere, în pofida relativului succes al mentalității conspiraționiste, lucrurile nu mai stau la fel astăzi ca în perioada interbelică. Din diverse motive, elitele politice, economice, mediatice și intelectuale sunt mai puțin credibile astăzi decât oricând în trecut. Acesta este, într-adevăr, un motiv de îngrijorare, din perspectiva coeziunii, a solidarității sociale. Abia aici se poate întrezări un risc real în privința vitalității democratice.
Deoarece fluidizarea identităților de orice fel, sub presiunea factorului financiar și a celui tehnologic, precum și a relativismului cultural și moral constituie un proces incontestabil, rămâne ca potențial explozivă sub aspect democratic destructurarea echilibrelor sociale, de mentalitate și comportamentale. Iar viziunea sceptică în legătură cu aceste probleme trebuie asociată crizei fără precedent a familiei și a educației, din zilele noastre, în ciuda aparențelor de progres istoric.
Domnule Ivancu, deschideți și tratați prea scurt multe teme, în mod normal fiecăreia ar trebui să-i dedicați măcar un articol separat.
1. Mircea Eliade legionar. Mișcarea legionară a atras multe capete, așa era epoca. Ulterior, unii și-au dat seama, alții nu. Mircea Eliade a fost, la un moment dat, adulat în România, chiar comunistă, nu mai spun după dec. 1989. Eu sînt mai reținut în privința valorii sale, dar nu intru în detalii. Sadly this star I mistrust.
2. Mihail Sebastian este unul dintre marii nedreptățiți ai culturii române. I se cuvine mult mai multă atenție. Nu pricep, cum adică Mihail Sebastian „antisemit, legionar…”?!
3. Rețineți că termenul „rasă” nu avea, în epocă, sensul de azi, însemna „grup etnic” (așa se folosea în sec. XIX și a continuat folosirea sa și ulterior). Trebuie citit cu atenție printre rînduri să deduci ce vrea să spună autorul care folosește termenul.
4. Mihai Viteazul a fost o personalitate complexă, o expediați prea ușor, cam cum fac istoricii unguri care-l consideră un aventurier și gata, am închis vorba.
5. Manualele școlare. Ei, problemă mare și importantă, e de revenit asupra ei.
Nu știu dacă mi-a scăpat ceva. Cred că senzația (amară) de duble măsuri ale democrației persistă nu chiar fără argumente totdeauna. Nu că aș lua apărarea non-democrației, dar să nu-mi spuneți că toate comportamentele occidentalilor emană democrație ab initio, că tot ce fac politicienii vest-europeni sînt cremă democratică. Discuția e foarte lungă.
Mai usor cu pianu pe scari … Nu de alta insa noi acum stim ce a urmat…
Atunci – la inceputuri – nu se stia si multi isi inchipuiau cam ce doreau ei. Eronat. Asa ca … hm. Am imprumuta cuiva – persoana in varsta – niste reviste Vremea din 1932. Persona in cazua a fost extrem de socata descoperind un articol nitel cam elogios despre Hitlerjunged. Socu provenea de la numele celui care semna – „cunoscut” ca „antifascist” samd in anii 50. Bine-nteles ca ala in 32 habar nu avea ce vor face junii aia disciplinati in numele „idealurilor” lor. Si daca suntem pe aici sa ne aducem aminte de ce frumoasa reputatie se bucura Musolini in anii 20. Pana si Churchil avea vorbe frumoase despre Maledetto!
Si nationalism… deci sa ii punem la zid ptr nationalism si pe Aba Eban si pe Dayan si pe Golda Meier. Ca orice s-ar zice, erau nationalisti. De fapt si sionismul este nationalism. Greu de inghit?!
@Ghita Bizonu’. Bine ales pseudonim. Ești Chiță la analiză și bizon la comparații. În plus, scrii și agramat și indisciplinat. Ai de la mine nota 1, repetent.
@Draga Ghita,
Eu doar cu ce ma atinge la foale. Zyonismul a fost o miscare a evreilor pentru a se intoarce in Zyon (tara, patrie) si nu are decat ca sunet legatura cu na-zyon-alismul.
Ma tot straduiesc sa imi fac timp sa imi exprim acordul cu multe din comentariile domnului Sorin Paliga. Mersi ca ati creat minunata ocazia sa o fac macar o data.
Este punctul meu de vedere, si nu-l impun nimanui.Nationalismul este refugiul, apanajul daca vreti,celor care nu au nimic, sau au prea putina legatura cu o cultura a relatiilor interumane, cu o gandire absolut logica. Fie ei oameni simpli, fie ei „intelectuali” recunoscuti, este vorba de oameni nesatisfacuti de statutul lor social,economic, sau chiar intelectual !
Si de cate ori aud de un intelectual cu apucaturi nationalist-xenofobe, imi pun intrebarea: „Pe cine este el invidios??”, „care sete nemultumirea lui?”.
Sa nu uitam, ca si cei mai mari ganditori, nu erau ingeri.Fiecare om este complexat de ceva !
De tarele nationalismului, nu se poate scapa,decat prin cresterea cotei de oameni educati in spiritul dragostei si respectului pentru orice om. Exista probabil un procent critic de intelectuali adevarati, din totalul unei natiuni, de la care, in sus, va dispare de la sine,nationalismul si falsul patriotism.
Andrei Martin Aszodi
intoarcere unde? In patrie? Pai nu ests asta baza oricarui nationalism „pamantul neamului meu”?! De ce ptr unii e OK si ptr altii e rau?! Ma rog ma gandesc la insi normali nu la aia de canta imnu la mitraliera si tun.
In rest mituri avem cu totii. Si parca mitl cu Mihaio Patrascu sarjand cu o secure dibla in mana e nitel mai credibil decat ala care ar fi ucis 300 cu tanjaua…
cat despre rest .. ramen cum am zis. Multi entuziasti din anii 30 si-au scimbat parerea in anii 40. Dupa ce au vazut ce a iesit.
Sorin Paliga
da nu ne luam de pseudonime … ca as putea cita destule.
Apoi sa zic asa am libertatea stilului literar nu? De nu iti place zi-i ceva si lu Cartarescu (cam obscen si obsedat sexual dupa parea mea).
Ai ceva de obiectat la continut? Aici putem discuta. Daca esti in stare!
In rest ca sa completez ce am scris mai sus e o dobitocie sa il acuzi pe Sebastian ca ar fi fost antisemit, antidemocrat, legionar. Mai ales legionar (desi legioanrii se abtineau sa il „tavaleasca” pe unu dintre preferatii lui Nae Ionescu. Ciudat nu?!)
In rest in materie de corectitudine fii mai atent – unii considera ca cestia cu tracii, tracismul, tracologia e semn de nationalism daca nu de legionarism si cand auz de indo-europeni incep sa rupa lantu. Sa nu mai zic ce spume fac cand aud de slavistica….
A da. Dactilografiez prost. Scuze. Manualitate redusa. Plus unele sechele a unor pusee de tensiune combinate cu „reforma”.
Ghiţă Bizonu’ (pseudonim nici că s-ar putea mai inspirat) face impresia unui grafoman nomad şi insomniac care, nu numai că e certat cu ortografia şi cu semantica, dar manifestă şi o incoerenţă în gândire ce i-ar refuza, de la sine, accesul la ecou. Răsfoind presa românească, dau de interferenţele lui regulate şi descusute, unele mai caraghioase ca altele…
Este astazi la moda ca Eminescu sa fie mereu citat numai in legatura cu atitudinea sa xenofoba, cu antisemitismul sau, uitand faptul (important) ca practic toti scriitorii si poetii romani ai vremii au avut pozitii antisemite (inclusiv scriitorul meu preferat, Caragiale!).
Este interesant insa faptul ca tocmai primul antisemit declarat din istorie, rabinul Yehoshua, cunoscut azi sub numele de Isus Cristos si considerat drept „fiul lui Dumnezeu” nu este citat deloc in acest context. Ori toti cei care au citit evangheliile au putut remarca halul in care Isus ii desconsidera pe conationalii (sau coreligiosii) sai: „neam de curvari, ati intrecut pana si faptele stramosilor vostri….etc etc”. Va recomand sa recititi evangheliile. Mai antisemit ca el, greu de gasit!
Gasesc incorect faptul ca Eminescu nu este citat pentru ceea ce a facut pozitiv in acea epoca, pentru rolul sau in modelarea limbii romane intr-un moment de profunda confuzie. Amintesc in ce hal era poezia romaneasca inainte de Eminescu: intre incercarile de frantuzire si de italienizare a sa:
Citez:
„Ah moncher, sa-mi vezi mantela
Mai sublim, mai lucru fen
Cu-o deublura-nfricosata
Si en face amour sans fin.”
(Cules dintr-o carte cu titlul „Bucurestiul de altadata”).
Sau:
„prin selba mare cavalerul passa”.
(de Negruzzi, cred).
In acest context, cred ca Eminescu trebuie judecat dupa meritele sale literare, iar nu dupa faptul ca, in acord cu spiritul vremii sale a fost xenofob si antisemit.
Antisemitismul a fost promovat de bisericile crestine timp de 2000 de ani, iar xenofobia lui poate fi inteleasa ca o consecinta fireasca a faptului ca imperiul Rus si cel Austro-Ungar stapaneau majoritatea tinuturilor romanesti „dintre Nistru si Tisa”. Dar iata si partile sale luminoase:
„Caci unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre a cunoaste
Si timpu-ncearca in zadar
Din goluri a se naste”.
Da, e vorba nu numai de talentul poetic urias pe care l-a avut Eminescu, ci si de gandireaq lui filozofica profunda. Nici macar fizicienii din acest secol nu stiu precis „cum s-a nascut timpul” si discuta in contradictoriu in privinta naturii acestuia: fie ca este o marime fundamentala, fie ca este o marime emergenta.
@Constantinescu Pot sa adaug si eu my 5 cents.
Costache Negruzzi a scris o poveste intitulata Jidanii si Florile. Cica „JIDANII’ nu apreciaza florile. Israelul a fost unul din cel mai mare exportatori de flori candva.
Vasile Alecsandri a scris o piesa Lipitorile Satului care se ocupa despre rolul carciumarilor evrei in otravirea bietilor tarani.
O alta capodopera neterminata a la Schubert Navalirea Jidanilor care trateaza problema evreilor care vin sa populeze biata Romanie. A propos aceasta teorie a fost reluata recent de marele istoric profesorul I.Coja. Un milion de evrei si-au redobandit cetatenia romana si se pregatesc sa navaleasca in Romania. Cine spune ca istorie nu se repeta. Plus ca change, plus ca reste la meme chose.
En tout cas, cultivez votre jardin.
@Anton Constantinescu.
Dle Constantinescu, dacă nivelul dv. intelectual nu reușește să găsească altă semnificație a rolului lui Isus decît că a fost primul antisemit, eu zic să nu mai scrieți. Acesta se cheamă primitivism cultural.
Pt informația dv.: antisemitismul sau ceea ce am putea numi antisemitism este atestat în sec. II î.en. la Atena, oraș cosmopolit. Grecii, ca și – ulterior – romanii, nu au reușit să priceapă cum e posibil să ai un templu fără statui și fără picturi, ca atare i-au considerat pe evrei niște vrăjitori.
Citiți cărți serioase despre istoria evreilor și a iudaismului, nu mai citați aiureli.
@ Anton Constantinescu
Nu ma steptam sa constat la Domnia Voastra o asemena confuzie privitor la termenii „antisemit” si „critica”! Rabinul Iehosua si-a iubit poporul, pe copii acestui popor, pe apostolii sai, pe toti oamenii saraci ai acestui popor.
„Critica” sa era impotriva unor apucaturi general umane. Sa-l faci pe Iehosua „antisemit” este echivalent (dar la alta scara) cu a-i face „antiromani” pe toti marii intelectuali romani care au practicat acelasi gen de critica propriului popor.
@Charlie
Ati uitat de „Protocoalele Sionului”, de „evreii care beau sange de prunc roman”, de „evreii l-au omorat pe Hristos” si multe altele din arsenalul unui antisemit convins.
Macar la cifre ar trebui, impreuna cu „ilustrul Dvs. istoric Coja”, sa va apropati de realitate.
Au fost vanduti 400.000 de evrei din Romania, cu 5.000$ bucata, tot atatia au fost omorati de ura antisemita, 130.000 de israelieni au recapatat cetatenia romana doar pentru a-si recupera casele expropriate in momentul emigrarii in Israel, fara intentia de a reveni vreodata in Romania, atat timp, cat vor exista atitudini ca cele exprimate de Dvs.
Unde este „milionul” de evrei care ard de nerabdare sa navaleasca in Romania? De ce nu va plangeti de mila pentru cei 3.000.000 de romani saraci care au fugit din Romania pentru o bucata de paine?
Vreti o imagine panoramica si full HD a nationalismului dus la extrem (hai sa nu zic extremist…)? Priviti ce se intampla in Israel. Apropo, eu daca nu sunt evreu pot sa ma stabilesc in Israel si sa devin cetatean cu drepturi depline ?
Eu nu ma plang de nimic. Tot ce am vrut sa spun ca teoriile si piesele lui Alecsadri se reluaza de I.Coja. Nu cred ca lumea e un teatru unde joci o piesa reusita si dupa 50 de ani se joaca dinou pentru o alta generatie.
A propos eu am intrebuintat numarul de un milion fiindca e usor de retinut si in al doilea rand cei 400,000 s’au inmultit si acum vor toti sa vina in Romania!!!! Mai ales ca sunt locuri goale lasate de cele 3 milioane plecate. Ironia si humorul D-le Sfartz pentru a accentua fenomenul.
Domnule Pincu, nu ma asteptam ca dvs sa rastalmaciti evangheliile.
Eu am citat in mod concret ce a spus Yehoshua, alias Iisus Cristos, iar nu ceea ce binevoiti sa intelegeti dvs, schimband intelesul frazelor respective.
Nu intr-un singur loc este citat Isus ca s-a ratoit la „iudei” ca ar fi ajuns sa-i intreaca in rele pe stramosii lor, „care, nici ei,… etc”. Nu dau citatele intregi, ca nu vreau sa pierd din nou timpul cautandu-le, dar acest lucru este bine stiut in lumea celor care se ocupa de studiul religiilor si de altii. Ca urmare timp de 2000 de ani secta crestina, devenita religie in toate drepturile, a propagat antisemitismul pe motiv ca, nu-i asa, „iudeii l-au ucis pe Cristos”. Ma surprinde faptul ca dvs nu cunoasteti nici macar cauzele antisemitismului antic, care a fost continuat de cel modern!
Cel care a amplificat acest antisemitism a fost, evident, alt fost iudeu, Saul din Tars, care din iudeu habotnic a devenit crestin habotnic.
Exista numeroase carti scrise pe aceasta tema. Unele studii care s-au facut asupra continutului „Vechiului Testament” au aratat ca spre surpriza cercetatorilor numarul de imprecatii contra „iudeilor” din acele scripturi este chiar mai mare decat cele din „Noul Testament”.
Dar nu numai antisemitismul isi are originea in Biblie, ci si homofobia, ca si situare femeilor intr-o pozitie inferioara, etc.
Totusi in cazul in care aveti o alta „teorie” despre permanentsa antisemitismului in crestinism, mai „roz-bombon”,va rog sa o publicati, eventual ca sa combateti concluziile tuturor institutelor de studii biblice!
Este imposibil sa il citati pe Isus, ca nu exista nici un document scris de el care a ramas in istorie. Tot ce spune Noul Testament ca ar fi spus el, adica Isus, este de fapt spus de niste indivizi, in speta Mark, Matei, Luca, Paul si Ioan care nu l-au vazut sau auzit pe Isus niciodata in carne si oase, motivul principal fiecare din cei citati s-a nascut cu zeci de ani dupa ce a murit Isus. Pe ei ii citati Ei doar spun ce cred ei ca a spus Isus, sursele lor istorice fiind destul de aproximative, un fel de povestire la mana a doua, dovada fiind ca marturiile lor se contrazic. In engleza se numeste chestia asta, adica povestiri din auzite hear say si au valoare de marturie zero barat.Nu stiu cum se numeste chestia asta in romaneste. Incepand deci de la aceasta premiza, tot Noul Testament este doar o interpretare la mana a doua a ce a zis si facut un individ, numit Isus nu este un document factual a ce a facut sau zis el. Asa ca nu prea inteleg de ce va suparti domnule Constantinescu, ca fiecare interpreteaza situatia asa cum il duce capul, exact ca inaintasii. Parerea mea personala este ca Isus, cine o fi fost el nu era in nici un caz un antisemit, cum nu a fost nici unul din profetii evrei care i-au precedat, chiar daca au fost critici la la tot felul de porcarii pe care le faceau contemporanii. Maicamea ma critica cand eram copil, pe buna dreptate zic, da nu era anti eu. Cum au interpretat urmasii crestini aceasta scriere religioasa este cu totul alta poveste. Unii dintre ei erau pe bune antisemiti, au luat ce le-a convenit din scriere si le-au rasucit conform simtirilor lor de ura.
A propos: in ebraica numele, cel putin modern, a lui Isus este YESHUA. Cred ca asa este el denumit in bisericile/temple mesianice. Cred ca antisemitismul exista si la Greci deci a precedat crestinismul.
Din punctul meu de vedere SAUL/PAUL a fost cel care a raspandit religia crestina, in termeni moderni era marketing manager si a parasit judaismul cu mult inainte de Petru care continua sa tina kosher/halal.
@Radu Miron
> eu daca nu sunt evreu pot sa ma stabilesc in Israel si sa devin cetatean cu drepturi depline ?
Întrebaţi la ambasadă. Dacă o să mă întrebe pe mine – ceea ce nu cred – o să-i descurajez, cu dovezile pe care le-aţi furnizat chiar dv.
In legatura cu Paul, sunt de acord cu Charlie ca a fost cel care a contribuit initial la promovarea crestinismului. Un individ cu sentimente extreme si cu o comportare destul de eratica, de la persecutarea crestinilor la crestinism fara dubii. Cei interesati in psihologia lui sugereaza ca este posibil ca Paul sa fi fost posibil homosexual -not that is somethin wrong with that – iata rationamentul in spatele acestei teorii.
http://www.beliefnet.com/Faiths/Christianity/2004/04/Was-The-Apostle-Paul-Gay.aspx
@ Stimate Anton Constantinescu
Constat totuşi că faceţi o confuzie (neiintentionată) între două noţiuni diferite cărora le atribuiţi denumirea de „antisemitism”. Antisemitismul-vizează o critică (ură) rasială, şi nu are nici o legătură cu o critică comportamentală. Nu toţi oamenii de pe Terra sunt semiţi, dar toţi pot fi, cel puţin, „neam de curve”.
Dacă admiteţi că lumea nu a început cu evreii, care au o istorie scrisă de doar 3000 de ani, trebuie să recunoaşteţi că toate păcatele de care sunt acuzaţi evreii au existat din belşug la toate popoarele şi populaţiile existente de 100.000 de ani pe pământ. Ura de rasă, naţionalismul, în speţă – antisemitismul, provin din faptul că o lungă perioadă de timp evreii nu au avut o patrie şi erau percepuţi ca un corp „străin” în sânul altui popor. Şi anti-ţigănismul are aceleaşi motivaţii.
@ Doamna Olivia (dacă nu cumva este un Domn!) are dreptate referitor la informaţiile de tip „hearsay”. Şi tocmai acest tip de informaţie se difuzează mai uşor în media.
Exact domnule Pincu. Sunt total de acord cu dvs aici. Numai ca obiceiul prost de a blama evreii atat pentru ceea ce Isus vedea in mod cu totul fals ca ar fi „pacate” (sa nu uitam faptul ca in ziua de azi exista chiar tratamente de crestere a apetitului sexual!) ci si…stramosii lor (ceera ce este la fel de absurd ca si ideea „pacatului originar”) s-a tradus in crestinism prin ura fata de evrei, de-a lungul a doua milenii.
Iar el ii acuza si pentru ca si-ar fi ucis „profetii” etc… La care s-a adaugat interventia lui Saul din Tars, care a pecetluit evolutia a ceea ce a devenit „antisemitism”.
Puteti nega cat vreti faptul ca religia crestina a fost antisemita, ca exista destule fapte care va contrazic. Acest lucru nu constituie nici o surpriza; a fost tratat in multe studii.
@Olivia: „Este imposibil sa il citati pe Isus, ca nu exista nici un document scris de el care a ramas in istorie”.
De acord. Numai ca nici nu conteaza din punct de vedere istoric daca Isus a existat sau nu, conteaza numai ce efecte a avut in istorie religia bazata pe existenta sau inexistenta lui. Cu atat mai putin putem vorbi (cand nu stim daca el a existat sau nu) daca „el a fost antisemit sau nu”.
Insa cuvintele care i se atribuie lui, pildele care i se atribuie (pe drept sau nedrept) etc, toate acestea au ramas „litera de evanghelie”.
Da, este corect sa ne referim la el ca si cand ar fi existat si ca si cand ar fi spus, alaturi de unele lucruri bune, si multe prostii.
Cearta adresata evreilor pentru „ce fac ei” a ramas ca un reper dupa care s-a orientat crestinatatea timp de doua milenii.
@Charlie: „A propos: in ebraica numele, cel putin modern, a lui Isus este YESHUA. Cred ca asa este el denumit in bisericile/temple mesianice. Cred ca antisemitismul exista si la Greci deci a precedat crestinismul”.
Credeti. Dar realitatea este diferita.
Grecii nu aveau ceea ce azi se numeste „antisemitism”. Ce-i drept ei aveau o atitudine de superioritate (ca si romanii) fata de straini. Au existat momente in istorie cand tinerii greci sau iudei grecizati faceau haz de cei crescuti in traditia iudaica intrucat ultimii erau foarte pudibonzi si la sportul practicat in palestre se vedeau ca sunt circumcisi. Istoricii au amintit acest fapt cand s-au referit la victoria macabeilor care au oprit elenizarea iudeilor.
Grecii stiau ca nu pot vinde evreilor vase de lut cu scene erotice pe ele, dar atat.
Si romanii ii acceptau pe iudei, intrucat spuneau ca „desi nu accepta sa aduca ofrande zeilor, totusi religia lor e mai veche”. In schimb nu-i acceptau pe crestini cand faceau acelasi lucru, pentru ca „superstitia lor este de data recenta”.
@Sorin Paliga: „Dle Constantinescu, dacă nivelul dv. intelectual nu reușește să găsească altă semnificație a rolului lui Isus decît că a fost primul antisemit, eu zic să nu mai scrieți. Acesta se cheamă primitivism cultural. ”
Ceea ce lipseste in acest pasaj este sa ma acuzati de „erezie” sau de „blasfemie”.
Cat despre recomandarea dvs, v-o intorc si va indemn sa puneti mana si pe alte carti (de preferinta cu caracter stiintific) si sa lasati pentru o vreme credinta dvs la o parte, foloswindu-va din cand in cand si creierul personal.
Oricum ceea ce am sustinut este pe dos fata de ceea ce ati scris. Eu sustin ca o serie de mari oameni (in diverse domenii ale culturii) trebuie considerati in ansamblul lor si sa nu ne axam numai pe criticarea partilor lor negative. In cazul lui Eminescu, el a avut talent literar si a modelat intr-un moment critic al istoriei limba romana.
Nu ne vom fixa cand vorbim de Van Gogh la schizofrenia sa, ci la talentul sau de pictor. Nu vom scrie tratate in cazul lui Beethoven la surditatea sa, ci la muzica sa.
La fel, cand ne vom referi la Simon Wiesenthal, nu ne vom fixa atentia la homofobia sa, ci la faptul ca a intreprins o actiune total laudabila de demascare a criminalilor de razboi nazisti in scopul pedepsirii lor.
Insa cazul lui isus Cristos (de o fi existat sau nu) este special. Lui i se atribuie atat sfaturi bune cat si deplorabile. Iar cele deplorabile au modelat istoria lumii.
Cand Isus spune: „sa arunce primul o piatra cel fara de pacat”, in loc sa spuna „nu este permis sa ucideti pe cineva conform legii voastre vechi”, el a pecetluit si religiile inca nenascute pe vremea lui (de exemplu islamul, care aplica si azi aceasta monstruozitate, s-a inspirat atat din iudaism cat si din crestinism). Cand a spus: „nu ai avea nici o putere daca nu ti-ar fi fost data de sus” (un lucru neadevarat si criminogen), Isus stabileste pentr eternitate ideea ca dictatorii, tiranii si satrapii sunt ce sunt pentru ca divinitatea vrea asta.
Pe aceasta baza a fost practic legiferata lovitura de stat ca fiind legitima in Imperiul Bizantin.
Imparatii puteau face oricate crime ar fi vrut, intrucat, nu-i asa, puterea lor a fost omologata de divinitate.
Si multe altele.
@Miron
Prejudecata vă orbeşte. Dacă aţi fi citit ceva mai conştiincios, aţi fi văzut că cetăţenia israeliană se poate dobândi pe patru căi diferite: prin naştere, prin Legea Întoarcerii, prin rezidenţă şi prin naturalizare. Dv. aţi amintit-o doar pe a doua.
Naturalizarea (v. aici şi aici) este o cale pe care o poate încerca oricine. Condiţia principală este să fi locuit în Israel cel puţin 3 ani pe parcursul ultimilor 5 ani. Această condiţie este mai degrabă lejeră: în Elveţia trebuie să fi trăit 12 ani fără întrerupere, din care ultimii 5 ani fără a schimba domiciliul; în Franţa sunt 5 ani, iar în România – 8 ani fără întrerupere.
Cât priveşte România din sec. XIX cu care faceţi comparaţia (după revoluţia din 1848, când apare noţiunea de cetăţenie):
– între 1848 şi 1862 aceasta a fost acordată cu condiţia de 10 ani de domiciliu
– între 1862 şi 1878 nu a fost acordată evreilor deloc
– după 1872 (şi până în 1919) a fost acordată „individual”, adică doar pentru merite speciale, in medie la 1.500 pe an, la o populaţie evreiască de ordinul a câtorva sute de mii.
Secolul XX a fost şi acesta plin de aventuri în ceea ce priveşte cetăţenia română pentru românii evrei… Edificatoare este povestea lingvistului Lazăr Șăineanu (v. de ex. aici) a cărui cerere de încetăţenire a fost definitiv refuzată după 12 ani de aşteptare.
Deci statul român nu a fost chiar aşa de darnic cu cetăţeniile pentru locuitorii săi evrei – nici în sec. XIX şi nici într-o bună parte din sec. XX.
De altfel, Israelul are 15-20% de cetăţeni care nu sunt evrei şi care au dobândit deci cetăţenia pe alte căi decât Legea Întoarcerii, pe care o daţi drept singura cale.
@Leibovici: Viza de emigrare
„Legea Intoarcerii, 5710-1950, determina dreptul fiecarui evreu de a emigra in statul Israel…” [Moderator: urmează un lung extras din informaţiile oficiale privind dobândirea cetăţeniei pe calea Legii Întoarcerii, v. de ex. aici]
Din cate tin eu minte, dupa aceste reguli s-au stabilit evreii si in tarile romane pe la jumatatea sec XIX. Remarc o legislatie foarte prietenoasa a statului evreu fata de emigranti, care ofera tuturor posibilitatea de a-si deschide afaceri si a deveni cetatean al statului Israel. Spre deosebire de statul roman, ultra-nationalist si retrograd.
@Anton Constantinescu.
Eu cred ca este o neintelegere aici. Nimeni nu contesta ca crestinismul este responasabil direct pentru creerea si imprastierea antisemitesmului, sentiment care a produs genocidele pe care nu e cazul aici sa le amintesc. Lumea doar contesta ca Isus, asa cum este portretizat de cel care il desciru in Noul Testament, ar fi fost antisemit. Nici pomeneala de asa ceva. Crestinii au interpretat ce scria in cartea scirsa de membrii unui cult semitic asa cum au vrut ei.
De asemenea eu nu am inteles din discutia asta ca participantii il considera pe Eminescu altfel decat un poet foarte talentat. Se subliniaza doar ca el a creat intr-o perioada in care antisemitismul romanesc invaluia cele mai luminate minti si suflete ale natiiunii si era imprastiat in toata veselia printre toti admiratorii. Fara protest sau contestatie.
Fara protest am luat-o din burta, daca au existat contestatari in istoria literaturii romane m-as bucura sa aud de ei. Tin minte ca am citit specific despre ca Caragiale nu ar fi fost antisemit.
Se bate cîmpii pe formula „Isus antisemit”, cred că ar fi timpul să opriți discuția pe tema asta. E defăimătoare și la adresa lui Isus și a creștinismului, în general și a iudaismului. Nici măcar Muhammad nu a fost antievreu (că antisemit nu putea fi, doar era și el semit!), citiți Coranul să vă convingeți.
@Anton Constantinescu. Eu vă analizez pe ceea ce scrieți, nu știu ce lipsește, plusați aiurea și fără discernămînt. Doriți să urcați pe piedestalul intelectual, dar reușiți să fiți penibil. Lăsați îndemnul pt alții, ocupați-vă de îndemnuri pt dv. și nu mai scrieți prostii pe acest forum. Cu asta, am încheiat orice discuție cu dv., sînteți plictisitor.
@anton Constantinescu
Nu sunt de acord ca i se pot atribui lui Isus pacatele crestismului sau ale religiei musulmane. E ca si cum i-ai atribui lui Marx/Engels toti nemernicii care au condus Rusiile si Coreile de Nord, tot felul de regimuri teroriste din estul Europei, Africa sau mai pe nu stiu unde. Sau nu stiu carui teoretician financiar mizeriile corporatiilor.
Ai auzit de free speech? Este primul amendament al constitutiei americane. Primul, pentru ca este atat de important. Ala spune ce are de spus si il lasi sa spuna daca nu incita la ura sau violenta, asa este legea. Si e o lege dreapta. Nu il scoti vinovat ca a zis. Daca il prinzi cu minciuna sau fabricare de date atunci il atentionezi bineinteles, adica i-o tai scurt si rapid sa nu apuce sa le imprastie. Asa cum a fost cu doctorul ala englez care a zis ca vacinurile produc autism la copii. Mii de parinti nu si-au mai vaccinat copiii. Chiar dupa ce ala a marturisit ca a scos datele din burta. Da a apucat sa publice chestia si s-a imprastiat ca focul. De aia trebuie sa fim cu ochii in patru sa nu lasam stirile mincinoase sa ne invadeze. Parerea mea bineinteles.