scenariul unei deportări
(sus cortina)
guvernatorul feroviar îşi suflă bojocii
(în foalele cu cărbuni ce licăreau în cuşma nopţii) privirea sa metalică, după o bătălie cu un stol de lăcuste (imobilizat pe o copertă), mături stivuite mocnesc asfaltul pieţei.
o femeie cu dinţi verzi citea proclamarea,
celelalte se culcau între ele cât să nu le ajungă plapuma.
mă hlizeam la Luna înnourată prin lustrul rece al puştii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii ghetoului bântuit de hoţii de frumuseţe. te auzeam bocănind prin pod, săpându-ţi tinereţea
Naratorul: Giò îşi leagă de glezne arta fugii (proiector pe copilărie. Bach. balerină anorectică plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări cu iguane pironite de catargele locomotivelor albastre, florile de papirus dădeau prin sâni tineri acelaşi lapte.
vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviţi eliberaţi în stepa Treblinka)
paparudele au strâns fumul luptei, copiii desculţi, tunurile de bronz şi au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
rămăsesem aşezaţi pe limbile pendulei cu pumnii încleştaţi în vid, plini de şuruburile promisiunilor, cu toate arcurile
întinse până la durere.
farurile luceau dorul bunei speranţe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venea un curier tatuat cu decoraţii (parfum aqua) şi zice:
domnule Giò, pauza de fumat s-a terminat
(intrare cor final)
poftiţi în vagoane Seňor …