Capoeira
E un joc, un siretlic
E sa îti respecti frica
E sa stii sa-ti dotezi curajul
E o lupta
E râsul unui copil
E sa-i zâmbesti inamicului
Si sa-i strângi mâna.
– dintr-un cântec a lui Mestre Pastinha –
Istoria capoeirei, acest dans de lupta afro-brazilian, a început în Brazilia odata cu aducerea primilor sclavi din Africa si folositi ca forta de munca grea pe plantatiile de trestie de zahar, bumbac si tutun. Revoltati împotriva rolului de sclav primit, ei au încercat sa fuga refugiindu-se în munti. Ca raspuns împotriva asupritorilor care i-au privat de libertate, în pregatirile lor de lupta au pus bazele capoeirei. Unii dintre ei au fost capturati si readusi pe plantatii. De la ei au învatat si ceilalti sclavi capoeira. Fiind însa o arta martiala mortala si pentru ca nu aveau voie sa se antreneze, capoeira a fost cosmetizata cu dans si muzica si sub aceasta masca au fost pregatite urmatoarele revolte.
Participantii la capoeira formeaza un cerc numit roda, în care se cânta cu vocea si la instrumente, iar doi câte doi jucatori se confrunta pe rând. Jucatorii mimeaza umilinta si pasivitatea încercând de fapt sa-si surprinda camaradul cu o lovitura ce-l pune jos. Aceasta combinatie estetica dintre lupta si dans a reusit sa transforme capoeira în ceva fascinant, unic si spectaculos. Tehnicile de lupta demonstreaza o extrema flexibilitate,o fascinanta limba a corpului, intuitie, improvizatie, creativitate, lupta si joc, agresivitate si poezie, o acrobatie ce îti da impresia ca ai în fata doua gumi elastice ce se întind cu usurinta. Acest amestec de diferite dansuri si culturi africane, cântece si instrumente, ritualuri religiose si tehnici de lupta ale diverselor popoare, seamana cu un antrenament de supravietuire si doar mâinile, picioarele si capul au voie sa atinga solul. Jucatorii se despart prieteni. Se cânta în portugheza iar instrumentul principal este berimbau. Desi constructia acestui instrument este simpla, cântatul este destul de dificil si, pe lânga un simt ritmic bun, mai este nevoie pentru coordonare de o putere în degete. Cel care cânta la berimbau conduce si roda. Berimbau este probabil cel mai vechi instrument cu coarda cunoscut al omenirii. Alte instrumente folosite mai sunt: pandeireo, un instrument de percutie; atabaque, o toba de ritual
Dintre cele mai cunoscute cântece sunt: Ladainha, Chula, Corrido, Quadra s.a.
Ia-ma cu tine în coliba ta,
ia-ma cu tine, frumoasa ciocolatie
ia-ma cu tine sub patura ta
ia-ma cu tine, frumoasa ciocolatie
ia-ma cu tine în coliba ta
ia-ma cu tine, frumoasa ciocolatie
caci eu sunt un capoeirist
ti-am spus asta deja
ia-ma cu tine, frumoasa ciocolatie
ia-ma cu tine în coliba ta
ia-ma cu tine frumoasa ciocolatie
caci astazi este frig
si mâine din nou foarte cald
ia-ma cu tine, frumoasa ciocolatie.
În Brazilia, capoeira, are statutul de sport national. Bineînteles ca nu se compara cu ce a fost la început si au fost perioade când a fost interzisa practicarea acestei arte. În 1888 a fost abolit sclavagismul. Pentru eliberati nu s-au schimbat însa prea multe: numarul mare de someri a facut ca multi afro-brazilieni sa nu-si poata duce nici minimul de existenta. Nu de putine ori s-a ajuns la acte criminale. Au aparut grupuri care se foloseau de capoeira ca mijloc efectiv împotriva altor grupe dar si a autoritatilor publice. În perioada republicii (din 1889) a existat un paragraf-capoeira în care cei ce practicau erau exilati între 6 luni si 2 ani sau primeau 300 de bice pe spinare. Abia în 1937, dictatorul nationalist Getúlio Vargas, a anulat aceasta interzicere dupa ce a fost sedus de Mestre Bimba. Bimba, al carui nume este de fapt Manoel dos Reis Machado, a dorit sa formeze din elementele tehnice de lupta de strada, o moderna arta de lupta pe care a numit-o Luta Regional Baiana. Pentru a ridica eficienta acestui sport, el a integrat elemente din batuque si sporturi de lupta asiatice.
S-a nascut la 23 noiembrie 1900 în Salvador da Bahia. Numele de Bimba l-a primit în timpul sarcinii, în urma unui pariu dintre mama lui si moasa, când se faceau pronosticuri în legatura cu sexul copilului. La 12 ani a început sa joace capoeira având ca profesor pe africanul Bentinho. La 18 ani el însusi a început sa dea lectii. La început pe strada, în cartierul unde se nascuse, însa, la scurt timp si-au aratat interesul tot mai multi studenti de la Universitatea din Salvador. Chiar si în perioada când capoeira a fost interzisa el a predat acest sport la Academia sa din Salvador da Bahia însa sub un alt nume. A murit, foarte sarac, pe 5 februarie 1974
Astazi capoeira este împartita în doua forme: Capoeira Regional care este mai agresiva si are multe miscari atletice si sunete muzicale frenetice si Capoeira Angola care este mai “intelectuala”, folosind multe trucuri, iar ritmul muzicii cântate e mai lent. Daca Mestre Bimba este fondatorul Capoeirei Regional, Mestre Pastinhas ( Vicente Ferriera Pastina, 1889-1982) este cel care a fondat Capoeira Angola.
În 1953, presedintele Vargas a numit capoeira “singurul sport brazilian adevarat”.
În filmul “Only the Strong”, interpretul principal Marc Dacascos poate fi vazut în primele imagini practicând capoeira. E vorba de Capoeira Regional si pot fi admirate miscari spectaculoase. Marc Dacascos a practicat înca din copilarie Kung Fu si s-a antrenat special pentru acest film cu ajutorul câtorva Mestres brazilieni. Figuri de capoeira mai pot fi vazute si în filmele: “Ocean´s Twelve”; “Meet the Fockers”; “Catwoman”.
Capoeira este o lupta. Si totusi un dans.
Muzica o parte componenta.
Este filosofia vietii. O terapie.
Este Brazilia. Este Bahia. Salvador
Desi pentru marea majoritate e înca o necunoscuta, capoeira se bucura în ultimul timp de o mare popularitate.