Origami de iarnă
Caruselul cu roibii albaştri,
tropot între gheaţă şi piatră,
tinereţea o ia razna în cetate – cu părul răsfirat
în ninsoarea dintâi, mâinile topeau zăpada,
decupau dantela în Piaţa Mare.
Copilul din noi înmărmureşte încă,
caii se rotesc – vinul fierbe în scorţişoară.
Împreunăm timpul, şi aceasta la lăsatul serii, sub bradul cel mai înalt,
Tresari, ridici ochii, pleoapele ninse,
Te revezi în veşmântul husarului de strajă,
Ninsoarea acoperă urmele paşilor,
Şi cobori treptele nesfârşite către Oraşul de Jos.
Nu ştii de sunt zori, ori altă seara – e ca şi cum încerci un cântec
nu poţi să-l fredonezi,
îţi stăruie, tremură în fiinţa-ţi împovărată.
Caruselul goneşte anii, beteală ultimă peste brocart,
joc şi hârtie ,
dantela mult trupul coboară,
privim copilul din noi pe râul îngheţat
pe patine din argint,
şi ninsoarea dintre noi.