basoreliefuri cu îngeri
privesc
surceaua verde a tinereţii.
trosnind şi chiuind,
ea
îngâimă uşor la ureche :
*Ştiu că mă iubeşti…*
vătraiul cerne jarul prin
grătarul gândurilor.
*prea puţin îmi pasă…* că
rafalele vântului aţâţă săbiile flăcării.
îndârjite ele feliază întunericul.
dâre de fum îţi zugrăvesc profilul.
lacrimi ascund vălătuci de stele.
mă întreab :*dacă nu eşti…*
o nălucă.
făraşul adună în tava sobei
cenuşa unor clipe
fericite.
le aruncă pe zăpadă să întregească mozaicul iubirii,
*sau*
să-ţi imortalizeze paşii
spre mine.
*de eşti supărată…*,
păsările nopţii aud suspinul văpăii.
crivăţul adună puzzle-ul.
în timp ce
fluieră o veche melodie
îţi
aranjează voalul de mireasă.