Papillon – sau – Portretul lui Ion Ratiu
… „Sa nu uitati ca din clipa cand n-o sa le mai ingaduiti ocnasilor macar o farama de viata mai placuta, in clipa aia chiar ca ar putea sa porneasca o rascoala, rascoala disperatilor, o sinucidere colectiva in chip de rascoala: daca tot e vorba sa mierlim cu totii si caralii si ocnasii.” („Papillon”-Henri Charriere)
Clandestin in tara lui, privit de marea masa ca fiind un bisnitar plin de bani si de aere occidentale, Ion Ratiu, politicianul taranist care a starnit controverse si polemici in intreaga lume, a ramas acum numai un brand al „papionului democratic”. In valtoarea evenimentelor care aveau loc pe teritoriul Romaniei, Ratiu, in opinia unora dintre analistii contemporani, este doar cel care a facut disertatii si a incercat sa sfideze prin puterea banilor. Incadrat, intr-o oarecarere masura, in mitul salvatorului, tipul cincinatus, inteleptul batran care simbolizeaza justitia, Ion Ratiu a devenit politicianul-jurnalist inchis in propria lui inchisoare. Rechemat in tara de dictatura antonesciana pro-germana demisioneaza din functia de cancelar diurnist la Legatia Romaniei din Londra si se stabileste in Marea Britanie, in septembrie 1940. Razboiul sau pentru eliberarea Romaniei de sub jugul comunismului a fost dus pe alt front. Figura de interes international, Ion Ratiu, a luptat pentru cauza Romaniei si, implicit, a romanilor. In timpul revolutiei din decembrie 1989, a anuntat ca se va intoarce in Romania. La 24 ianuarie a sosit in Bucuresti insotit de oameni politici britanici si gazetari occidentali. A fost primit pe aeroport de numerosi romani, printre care se afla si prietenul sau din tinerete, Corneliu Coposu. A fost candidatul la Presedintia Tarii al Partidului National Taranesc-Crestin Democrat si al altor patru partide la alegerile din 20 mai 1990. A fost ales deputat in judetul Cluj. Colegii sai din Parlament l-au ales prin vot secret, Presedinte al Grupului Parlamentar P.N.T.- cd. A fost membru al Comisiei de Politica Externa a Parlamentului Romaniei. Provenit dintr-o familie erudita, Ion Ratiu, se incadreaza perfect in ceea ce, numim astazi „intelighentia”. Perfidismul comunismului a reusit sa-l indeparteze de la functiile cu rasunet. Cauza a constituit-o tocmai occidentalismul sau vehement, care ar fi reusit, intr-o oarecare masura, sa transforme aceea Romanie Psedo-democratica.
Discursul unui profesionist
Discursul sau este bine structurat. Experienta in lumea presei occidentale isi spune cuvantul in fiecare dintre discursurile sale. Greseala, consta in afisarea unui sentiment exacerbat de compasiune pentru neamul romanesc. Nu cred ca enumerarea tuturor neajunsurilor in fata populatiei, obosite si manipulate de aparatul „spalator de creiere”, ar fi fost fructuoasa si oportuna. Aceasta pentru ca venea din partea unui roman care traise deja mirajul occidentului. Libertatea, ca idee frecvent intalnita in discursurile sale, nu este perceputa, la nivelul mentalului colectiv de atunci, ca fiind benefica. Nu ma refer aici la cei din Piata Universitatii, ci la marea masa. Ratiu pune deseori accent pe eruditia familiei din care provine. Nici unul dintre potentialii sai alegatori nu ar fi putut sa se identifice cu el. Oamenii simpli prefera oameni simpli. Cu toate ca discursurile sale au credibilitate si se bazeaza pe elemente veridice, Ratiu, romanul anglicizat, nu avea mari sanse in randul celor multi.
Dupa intoarcerea in tara, Ion Ratiu, a luat asupra sa sarcinile unui veritabil mecena. In cuvantarile sale, rostite in ritmul galopant impus, a pierdut din vedere ca laitmotivul romanilor nu era libertatea, greu de digerat in acel moment, ci, doar un trai mai bun.