caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

ACOMODAREA…

de (12-3-2007)

În ultimii 15-20 ani, în tarile cu destinatie de imigratie masiva, legala sau ilegala, exista diferite divergente de opinii între responsabilii diferitelor comunitati etnice, sefi de state si populatia autohtona, în ceea ce priveste ACOMODAREA REZONABILA a emigrantilor. Este un subiect foarte delicat aparut cu preponderenta în Franta, Anglia, Spania si Canada, care deocamdata pare fara sfârsit si nu în cele din urma, confruntari cu final tragic, între „gazde” si noii sositi, care vor sa-si impuna legile statelor de unde au imigrat, în special în domeniul juridic si religios, prin portul de simboluri religioase vizibile, care nu sunt acceptate în scoli, poligamia, maltratarea femeilor etc.Legile tarilor cu veche democratie fiind foarte stricte în acest sens, au luat masurile de rigoare, ceea ce a dat nastere la conflicte, ajungându-se pâna în instantele judecatoresti. Se stie prea bine, ca în majoritatea tarilor de emigratie, noii sositi cauta sa-si stabileasca domiciliul în comunitati mai mici sau mai mari, dar de aceeasi etnie, izolându-se astfel de restul populatiei autohtone, creindu-se un fel de /stat în stat/. Ori, legile si institutiile de resort ale tarii primitoare, urmaresc tocmai ACOMODAREA REZONABILA si INTEGRAREA tuturor emigrantilor, în asa fel încât sa nu existe o xenofobie, rasism sau homofobie, ci TOTI sa fie egali în fata legilor si a drepturilor cuvenite fiecarui cetatean, respectându-se reciproc, acomodându-se si integrându-se în viata societatii pe care au dorit-o.

Se stie prea bine ca omului, în general, atunci „când îi este rau la el acasa, pleaca în lume…” Asa s-a întâmplat întotdeauna, dar începând cu 1990, exodul unor populatii este masiv, de multe ori aventurându-se ilegal, dar chiar si cei legal, fara însa a cunoaste statutul, drepturile, obiceiurile si nu în cele din urma mentalitatile si traditiile tarii primitoare, si nu în ultimul timp cunoasterea limbii. Fiecare dintre aceste populatii sosesc cu bagajul vestimentar, de multe ori derizoriu, în schimb îsi pastreaza cu sfintenie „bagajul invizibil”, anume cel al traditiilor, credintei religioase, portul vestimentar. Pâna aici, nimic rau, dimpotriva foarte bine, dat fiind ca traditia si credinta sunt singurele bunuri imateriale, pe care nimeni nu le poate distruge sau însusi, acestea însa nu exclud bunavointa adaptarii la o noua viata libera, democratica pe care au visat-o. Important este ca libertatea sa nu fie gresuit înteleasa, deoarece da nastere anarhiei, ceea ce s-a si întâmplat în foarte multe tari.

Dar ce este /mentalitatea/ (cf.fr.mentalité)? Este felul propriu în care gândeste un individ, o colectivitate. Ce este /traditia/ (cf.lat.traditio)? Traditia cuprinde obiceiurile, credinta, datini de sarbatori, aniversari, botezuri etc., mostenite si transmise prin viu grai, carti, din generatie în generatie, constituind trasatura specifica a unui popor sau a unui grup social. Urmarind complexitatea societatilor de când exista lumea, mentalitatile sunt mai mult sau mai putin omogene, pentru ca societatile complexe sunt formate din numeroase subgrupuri dintre care fiecare prezinta divergente.

Urmând acestei mici incursiuni asupra etimologiei termenelor, care bineînteles sunt cunoscute de toate lumea, voi trece la fapte, care nu sunt deloc agreabile, precum nici laudabile, asupra a ceea ce se întâmpla în societatile cu pretentii de tari civilizate, care s-au adaptat mondializarii si care propovaduiesc DREPTURILE OMULUI prin Constitutie, dar nu întotdeauna respectate. Atâta vreme cât tara respectiva s-a angajat sa primeasca refugiati sau emigranti, are si obligatia de a se ocupa de acestia, în sensul crearii de spatii omenesti de locuit, asigurarea unui învatamânt pentru copii, asigurarea unui loc de munca si nu în cele din urma obligativitatea cunoasterii legilor tarii respective, pentru a fi pusi în garda în caz de comiterea unor infractiuni.

Privind retrospectiv în trecutul nu chiar atât de îndepartat, pentru ca am trait epoca, ma refer la perioada dintre cele doua razboaie mondiale, rezumându-ma la situatia din România si din Franta. În România, unde am trait mai bine de jumatate de secol, era tara cu traditie din batrâni, drept OSPITALIERA. Era tara, unde nu se facea nici un fel de diferenta între etnii, ca esti evreu, armean, grec, turc. Pentru ca trebuie sa se stie ca în România au existat aceste etnii, care în exclusivitate se ocupau cu comertul din toate domeniile. Taranul român îsi vedea linistit si cinstit de munca câmpului si de animalele de pe lânga casa, îsi vindeau marfa la piata sau umblau cu cobilitele pe la casele oamenilor, cu marfuri proaspete, iar ceilalti de alte etnii îsi vedeau de comertul lor în magazine sau comis voiajori, si va rog sa ma credeti ca era minunat, lumea era lume si casa casa.

Toate aceste etnii stabilite în România din pricina razboaielor care au traversat Balcanii, s-au ACOMODAT REZONABIL în tara noastra, fara nici un fel de conflict, traindu-se într-o atmosfera demna de invidiat. Aveau localurile lor de închinaciune specifice, purtau în zile de sarbatoare portul vestimentar specific, în scoli nu se facea nici un fel de deosebire daca este musulman, evreu sau ortodox – eram TOTI O APA SI-UN PAMÂNT. Bineînteles ca începând cu a doua jumatate a secolului XX si în continuare secolul XXI, dat fiind masivele schimbari teritoriale, politice, economice din lumea întreaga EXODUL populatiilor a devenit masiv, dat fiind înca existenta unor tari cu guverne radicale si dictatoriale, saracia si înfometarea toate acestea contribuind ca OMUL sa-si paraseasca tara de origine, în speranta ca pe alte meleaguri vor avea un trai OMENESC.
Dar, cum nu întotdeauna /socoteala de-acasa se potriveste cu cea din târg/, multi, chiar foarte multi si-au riscat viata, plecând în clandestinitate, la voia întâmplarii, platind sume mari de bani traficantilor de oameni, îmbarcându-se rudimentar pe apa, uscat, de multe ori si dedesubtul avioanelor, mii dintre ei pierzându-si viata înecati, asfixiati sau înghetati. Ajungând ilegal în tari cu specific de imigratie, se lovesc de legile interne, de conditiile de trai precare, multi fiind obligati sa cerseasca sau sa se prostitueze cazând în mâna pedofililor si traficantilor de carne vie.

Aceste situatii triste, dar adevarate petrecute cu preponderenta dupa 1990 datorita liberei circulatii a popoarelor si a mondializarii, au dat nastere unor conflicte interne în tarile în care au poposit. Dupa cum am spus, multi sosesc în tari europene, în special Franta, Anglia, Italia si foarte multi în Canada. Unii sosesc clandestin, altii cu acte în regula carora li se aproba REZIDENTA PERMANENTA. De unde si cum a pornit conflictul care a intervinit în ultimile saptamâni, care înca nu se stie cum va fi atenuat, dat fiind controversele dintre comunitatile etnice si tara-gazda, respectiv în provincia canadiana Québec? Toata iscoada a pornit într-un banlieu al Montréalului – Laval, unde arbitrul unei echipe de soccer feminin, musulman fiind, a dispus /expulzarea de pe terenul de soccer al unei tinere jucatoare musulmane în vârsta de 11 ani, care a refuzat sa-si dea jos de pe cap voalul în timpul jocului/. Aceasta actiune s-a raspândit pâna în Anglia si Franta, oamenii politici fiind nevoiti sa se implice, la fel ca si federatiile sportive. Întrebarea a fost /Daca pe terenul de joc, indiferent de ce sport ar fi vorba, TREBUIE sa se respecte regulile jocului, în care se implica bineînteles si uniforma adecvata/.
Unul din deputatii guvernului prov. Québec a spus ca: „În sport, la nivelul uniformelor, echipamentului si normelor de securitate a jucatorului, trebuie sa existe aceleasi norme pentru toata lumea”, indiferent de sex sau religie”.

Controversa consta în faptul ca regulamentul Asociatiei canadiene de soccer, ca si cel al FIFA, NU INTERZIC EXPLICIT PORTUL VOALULUI (hijab). Pe de alta parte, se specifica faptul ca un jucator nu trebuie sa poarte niciun obiect reprezentând un pericol de ranire atât pentru jucatorul în cauza, sau pentru ceilalti coechipieri, cazul în speta voalul, care ar putea duce la strangularea jucatorului. Incidentul din Laval a creat o astfel de controversa încât chestiunea portului de hijab s-a adaugat la ordinea de zi a Adunarii generale a „International Football Association Board, care va avea loc la sfârsitul saptamânii viitoare, în Anglia, unde cea mai înalta autoritate de reglementare a jocului de soccer din lume se va pronunta asupra portului de simboluri politice sau religioase de catre unii jucatori cu ocazia competitiilor oficiale.

Din discutiile televizate si mediile de informare s-a stabilit ca aceasta problema nu poate fi implicata în disputele privind ACOMODAREA REZONABILA A EMIGRANTILOR, care are cu totul alt sens si anume, respectarea Constitutiei, a drepturilor si obligatiilor oricarui cetatean stabilit legal pe teritoriul tarii respective, indiferent de rasa sau religie.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.227.235.220