Un înger trist
A început să numere
Fără speranţă:
Mă iubeşte – nu mă iubeşte…..
Ultima petală
Coboară pe oglinda vălurită
Însoţită de-o lacrimă.
Noaptea după ce luna coboară,
Eu adun licuricii.
Şi tot aşa:
Mă iubeşte – nu mă iubeşte…..
Ultima licărire mă minte.
Un înger trist,
Un om trist.
Oglinda lacului nu simte.
Dan David, Los Angeles, martie-16-2006.
imi place cum scrii…muza sa fie cu tine!