Întâi mi-am pus onoarea la bătaie.
Familia s-a opus cu înverşunare
În faţa hotărârii mele neclintite.
Apoi prietenii şi cunoscuţii.
„Ai auzit, dragă?
S-a însurat şefu’!
Se spune că nu ar fi tocmai o… floare!”
„Deh, dragă! la vârsta lui…
Să-i fie de bine!
S-o stăpânească sănătos!
Mai ştii?
Până la urmă s-ar putea să meargă!”
Am ignorat totul.
Era ca într-un vis.
Am vândut apartamentul,
Am fost la Paris.
Bârfele îmi zburau pe lângă urechi.
Semnele nu le luam în seamă.
Râdea atât de sincer!
Se pieptăna atât de frumos!
Îmi aducea atâta mângâiere!
„Lasă şefu’, nu mai fii supărat!
Se întâmplă şi la case mai mari
Decât a dumitale.
Nu mă întreba pe mine.
Îmi plângi de milă.
Hai mai bine să te cinstesc cu o bere!”
Dan David, Los Angeles, Febr.-25-2006.
Asa e ! Nu te uita la lume! Poemul se scrie intr-o „casa de piatra”, sa fie!
bianca