Ai apărut în viaţa mea ca o veste bună.
Poştaşul, demult aşteptat, te-a lăsat,
A plecat fără să rostească vre-un cuvânt.
Mângâiere de val într-o seară de august,
Erai ca luna pe un cer cu stele căzătoare.
M-am oprit într-o pace albă
După un război greu, mult prea lung.
Nu mai ţin minte figura mamei.
Nu-mi mai amintesc detaliile feţei sale,
Cum erau ochii ei,
Mai ales când mă privea întorcându-mă de la şcoală.
Cum era nasul său; era mare şi gros, ca al meu?
Nu-i mai ţin minte aluniţa de pe gât.
I-o visam noaptea; îmi era teamă să nu moară.
I-am rupt-o într-o dimineaţă muşcând-o, ca un sărut.
Îţi vei mai aminti figura mea, detaliile feţei mele?
Îţi vei mai aduce aminte de ochii mei,
Mai ales când te priveau întorcându-te de la şcoală?
Timpul, moară imperturbabilă, ne macină pe toţi
Nepăsător, încruntat.
Ne împrăştie pe cerul nesfârşit,
Stele căzătoare într-o noapte de august.
…”esti matale sigur ca ne imprastie pe cerul nesfarsit?”…nu de alta ,dar e bine de stiut…locurile , sunt numerotate?…