Propunerea Rusiei de a reduce preţul pentru gazul rusesc dacă Republica Moldova renunţă la angajamentele faţă de Comunitatea Energetică Europeană a fost calificată din start drept o măsură de “corupere” a oficialităţilor moldoveneşti. Respectiva ofertă a furnizorului de hidricarburi a ţintit nu doar şi nu în primul rând autorităţile de la Chişinău, care indirect au devenit victime colaterale ale disputelor dintre UE şi Rusia în domeniul energetic (vezi aici: Rusia vrea să corupă Chişinăul sau să-şi măsoare puterile cu UE?).
Scopul general al Rusiei nu vizează doar Republica Moldova, ci toate statele din Europa de Est şi Sud-Est care au aderat la Comunitatea Economică Europeană şi care sunt obligate juridic să implementeze legislaţia adoptată de UE în sectorul energetic. Prin urmare, ceea ce deranjează factorii de decizie de la Moscova este extinderea legislaţiei europene în statele non-membre din vecinătatea europeană, ce poate limita şi/sau desfiinţa monopolul absolut al companiilor ruseşti în sectorul energetic din întreaga regiune (Vezi: Memorandumul de Înţelegere privind implementarea parteneriatului între Comunitatea Energetică şi RM) [1].
Totuşi, dintr-o listă lungă de state non-UE care fac parte din această comunitate (Serbia, Muntenegru, Macedonia etc.), Moscova a venit anume la Republica Moldova cu propunerea referitor la acordarea unui preţ atractiv pentru gazele naturale livrate (motivele posibile ale acestei selecţionări sunt descrise aici). Pe lângă vulnerabilitatea autorităţilor moldoveneşti şi dependenţa totală de resursele energetice din exterior, motivaţia Rusiei de a aborda fosta republică sovietică constă şi din faptul că spre deosebire de alte state-membre ale Comunităţii, aceasta nu este pe lista potenţialelor sau actualelor state-candidate pentru aderarea la UE. Având în vedere acest aspect important, putem deduce o corelaţie dintre impactul UE asupra procesului decizional din Moldova (diferit comparativ cu cel exercitat în relaţia cu statele din Balcanii de Vest) şi decizia Rusiei de contra-ataca legislaţia europeană prin detaşarea statelor non-membre mai instabile de la prevederile Comunităţii.
Totodată, prin “convertirea energetică” a Moldovei se doreşte împiedicarea sinergiei pozitive din cadrul Parteneriatului Estic, unde concurenţa pentru atenţia UE (se are în vedere asistenţa financiară şi principiul – “mai mult pentru mai mult”) între cele 5 state ex-sovietice (RM, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, Armenia, excepţie fiinf Belarusul) încurajează reforme structurale ce pot distanţa regiunea de Rusia.
Din aceste considerente, poziţia Chişinăului faţă de iniţiativa Rusiei trebuie să fie precaută şi pragmatică, dar şi în corespundere cu interesul naţional – integrarea europeană. Pragmatismul de care încearcă să dea dovadă premierul Vlad Filat este sarcina minimă pentru a răspunde necesităţilor actuale în materie de: resurse energetice accesibile (preţuri minime pentru avantaj maxim); şi, parteneriat strategic viabil cu Rusia (de care depind anumite segmente ale economiei, dar şi apropierea în relaţia cu UE, care recomandă evitarea disputelor cu statul rus).
Astfel, trebuie să recunoaştem că propunerea lui Filat de a cere amânarea pentru 4 ani a implementării pachetului energetic este o decizie optimă, în condiţiile în care acesta îşi asumă riscuri majore. Or, aceasta poate diminua suportul unei părţi din electoratul formaţiunii sale; dar şi a anumitor parteneri europeni, care se opun monopului rusesc în sectorul energetic. Logica primordială după care se conduce în acest moment şeful guvernului este de a evita orice animozitate cu Moscova înainte de sezonul de iarnă, prevenind orice situaţii de sistare sau paralizare a livrării gazelor naturale nu doar către RM, dar şi în Europa.
Cu toate acestea, populaţia este într-un proces de pauperizare continuă, iar efectele sezonului rece poate conduce la falimentarea instituţiilor din sectorul energetic din ţară, care va aduna noi datorii faţă de Gazprom, dacă nu se va reuşi reducerea preţului la hidrocarburi, cel puţin pe termen scurt. În acest context critic, partea moldovenească a primit o oportunitate de minimiza costul, însă cu preţul discreditării în faţa unor categorii largi ale societăţii, care se opun oricărui gen de “concesii” unde este implicată Rusia.
Consilierii lui Filat consideră însă viceversa şi anume că amânarea implementării pachetului energetic III (lansat de UE în septembrie 2007), nu înseamnă denunţarea altor angajamente faţă de Comunitatea Europeană [2]. Totodată, până în 2020 va fi posibilă conectarea RM la gazoductul din România, oferind autorităţilor avantaje în viitoarele negocieri cu partea rusă şi evitând blocaje în livrările de gaze (după exemplul “războaielor de gaze” dintre Ucraina şi Rusia din anii precedenţi). Mai mult decât atât, ideea de a amâna anumite angajamente este unica soluţie pentru a preveni starea de confruntare cu Moscova optând pentru negocieri constructive. În prezent, Moldova este nevoită să-şi concentreze eforturile şi energia pentru a îndeplini obiectivele integrării europene, ocolind conflictele costisitoare (din perspectivă economică) cu Rusia.
Pentru a reuşi în realizarea acestei strategii, care vizează semnarea unui contract pentru livrarea gazului rusesc, Chişinăul va trebui să obţină consimţământul Bruxellui, iar pe de altă parte, şi acceptul Rusiei. După crizele energetice din anii trecuţi, puţine voci în UE vor încercă să se opună cererei de amânare invocată de RM, cunoscând potenţialul precar şi firav al acesteia de a rezista în faţa capacităţii de coerciţie al Rusiei. Dar nu este clară poziţia factorilor de decizie de la Moscova, care au cerut “renunţarea oficială” la toate pachetele energetice, fără a face vreo referinţă la alte opţiuni, cum ar fi “amânarea” implementării pentru un anumit termen.
În fine, pe lângă sarcina de a convinge partea rusă evitând eventuale capcane (similare cu cele în care a nimeri Iulia Timoşenko în 2009), Filat şi anturajul lui vor fi obligaţi să explice publicului larg avantajele acestei “concesii”, dar în primul rând colegilor de coaliţie.
Referinţe:
1. Agreeing on the necessity to transpose and to implement the European Union legislation under the Energy Community Treaty (further EU legislation), Memorandumul de Înţelegere privind implementarea parteneriatului între Comunitatea Energetică şi RM
2. „Republica Moldova nu poate să iasă din Comunitatea Energetică Europeană”, http://www.europalibera.org/content/article/24723431.htm
Cu biciul si zaharelul ! Cu biciul,Rusia a creat si sustinut Republica Transnistreana contra Moldovei, cu gazele mai ieftibne (zaharelul), vor sa cumpere tot -supunere.
Daca conducatorii moldoveni ar gandi strategic, ar trebui sa tina seama de uriasele rezerve de gaze din Marea Neagra,foarte apropiate de Moldova, si de posibilitatea de a se lega,atunci cand se va face, la magistrala „Nabuco” cu gaze ne-rusesti.
E greu de crezut ca acest gest e determinat de dragostea pentru rusii din Moldova !
Ar trebui ca liderii de la Chișinău să-l angajeze pe Pincu Sfartz în calitate de consilier ca să le arate cât sunt de proști că nu le-a dat prin cap o așa soluție simplă și ieftină pentru o țară cu posibilități uriașe ca Republica Moldova.