caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

Demografia Terrei

de (15-1-2007)

… Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si oamenii de stiinta au preconizat ca în anul 2050 populatia Terrei va ajunge la 9 miliarde suflete si ca aceasta crestere va fi înregistrata cu precadere în cele 50 de tari ale LUMII A TREIA? La aceasta cifra se adauga înca opt tari, precum India, Pakistan, Nigeria, Congo, Bangladesh, Uganda, Etiopia, China, chiar si Statele Unite ale Americii, ele contribuind cu aproximativ jumatate la cresterea demografica. Pe de alta parte, în tarile considerate bogate, unde populatia numara aprox.1,2 miliarde suflete, demografia va ramâne oarecum neschimbata. India si China, sunt tarile care si în prezent d.p.d.v.demografic sunt în crestere, preconizându-se ca în anul 2030 vor fi tarile cu populatia cea mai numeroasa.

Întrebarea pe care si-o exprima cercetatorii din domeniul DEMOGRAFIC AL TERREI este urmatoarea: „Capacitatea teritoriala locuibila si alimentatia adecvata, va reusi sa acopere nevoile supravietuirii”?

În cele ce urmeaza, voi încerca sa relatez (pe cât posibil de succint) ceea ce a preconizat cu vreo 200 de ani în urma, renumitul economist si filozof britanic ROBERT MALTHUS (1766-1834), prieten cu Jean-Jacques ROUSSEAU(1712-1778) filozof si scriitor, si cu David HUME (1711-1776), scriitor si filozof. R.Maltus, fiul unui nobil englez, a fost ordonat pastor anglican în anul 1788, fiind preocupat de numarul important de saraci din societatea engleza de la sfârsitul secolului XVIII, estimând ca aceasta cauza esentiala rezida din faptul ca „populatia crestea mai repede decât productia”. Ca atare, a publicat sub anonimat în anul 1798 un Eseu asupra „Principiului populatiei”, care a avut imediat un mare rasunet în acea epoca. În anul 1805, R.M. a fost numit profesor de istorie si economie politica la Colegiul d’Haileybury, în apropiere de Hertford, publicând în anul 1815 3 materiale intitulate – „Despre natura si progresul veniturilor”, „Principiul economiei politice” (1820) si „Definitiile în economia politica „(1827).

Publicatiile lui RM, au devenit o doctrina „malthusianista”. Doctrina mostenita de la economistul si pastorul englez, care a dezvoltat ideea sa, în mod particular în „Eseul asupra principiului populatiei”, existând o deosebire crescânda între o populatie care crestea în progresie geometrica (1,2,4,8,16…) si a resurselor, în special alimentare, crescând mai încet, în progresie aritmetica (1,2,3,4,5…) Aceasta „lege” a populatiei lui Malthus a rezultat de fapt dintr-o observatie foarte partiala, anume a unei epoci unde caderea mortalitatii a precedat celei a natalitatii, cresterea demografica fiind temporar foarte rapida, Malthus propunând diverse „retete” pentru evitarea acestei diferente excesiva între populatii si subzistenta. Malthus niciodata nu a preconizat limitarea voluntara a nasterilor prin procedee determinate. El a studiat de asemenea rolul monedei, al economiei si al investitiilor.

S-a pus întrebarea: DA sau NU lumea este înfometata? Aceasta chestiune este în centrul Eseurilor lui Malthus privitor la principiul populatiei. Expansiunea demografica la care asistam în zilele noastre, determina pe cei în drept sa puna în prim plan actualitatea. Daca „teoria malthusianista” a fost deseori combatuta si contestata, metoda lui subzista si este din ce în ce mai preocupanta.

„PAMÂNTUL ESTE PLIN” – un titlu aparut într-un Eseu asupra principiului populatiei, edit. Gonthier, Paris, 1963, care mentiona, printre altele (relatez pe scurt în trad.subs): „Pamântul este sferic (sau aproape), populatia locuitoare este limitata. Pâna în urma cu câteva secole, erau spatii imense nelocuite sau aproape, atunci solutia unei suprapopulatii ajunsese la un punct ca trebuiau sa paraseasca locurile pentru colonizarea altor spatii într-o „lume noua”, dar solutia nu este sa se înlocuiasca padurile cu oameni, întrucât ar fi fatal”. Problema demografica a ridicat si ridica mari chestiuni, în sensul ca daca populatia se dubleaza la fiecare 38 ani, cum a fost cazul în ultimii ani, populatia dublându-se în mai putin de 25 ani în anumite locuri ale Terrei, în 500 ani, populatia Globului va fi de mai mare de 50.000 miliarde de locuitori, adica mai mult de 100.000 locuitori pe kmp.”

Au fost propuse solutii si anume: „Întrucât la densitatea populatiei dorite (unde fiecare poate sa traiasca normal si nu în mizerie, fara a distruge natura înconjuratoare), aceasta variind în functie de locul de pe planeta unde pot trai mai multi într-o zona de abundenta decât în deshert. pentru aceasta va trebui determinat, cu cea mai mare rigoare posibila, densitatea maximala dorita pentru fiecare din aceste regiuni, aceste regiuni având responsabilitatea densitatii populatiei, de asa maniera, adica fara violenta si respectarea vietii fiecarui individ. Crescând populatia atunci când ea depaseste densitatea maximala este o crima contra umanitatii, pentru ca aceasta crestere pune în pericol supravietuirea locuitorilor si al mijlocului natural. Educatia populatiei ar constitui singurul mijloc acceptabil si eficace de limitare a populatiei în scopul supravietuirii.”

Întrebarea este: „Ce alegem, cum e bine sa procedam? În colectiv si individual, noi abandonam însusi viitorul umanitatii în cea mai mare indiferenta sau vom alege o cale normala de vietuire? Oare, nu ar trebui ca lumea sa se gândeasca sa aiba mai putini copii, cel putin în locurile suprapopulate si unde conditiile de viata sunt inacceptabile? Parintii n-ar trebui sa gândeasca mai profund ce le poate oferi copiilor pentru un viitor normal, asigurându-le o locuinta normala, o hrana si o educatie?” Întrebari, fara raspuns.

În multiplele scrieri ale lui Malthus, (pe care le-am studiat în liceu la orele de Filozofie) el a preconizat, printre altele, ca „razboiul ar fi un rau necesar” – motivând aceasta teorie, tocmai datorita „suprapopulatiei” Terrei, conform celor enuntata mai înainte. (Dupa 1945 Malthus a fost epurat din manualele de Filozofie; consider ca aceasta epurare a fost binevenita, traisem un razboi…).

************
Îmi permit ca la aceasta succinta prezentare sa-mi exprim si parerea proprie în legatura cu viitorul omenirii. Consider ca toate investitiile servind fabricarii sau perfectionarii armelor sau a hranei si adapostirii persoanelor care participa la razboi, servesc a întretine razboiul. Daca eu lucrez pentru a întretine razboiul, eu lucrez punând viata mea în pericol, pentru ca razboiul omoara oamenii, fara distinctie, persoane îndragite, parinti, copii, prieteni, necunoscuti.
Cine doreste razboi? Oare sa se aplice dictonul latinesc – /SI VIS PACEM, PARA BELLUM/? (Daca vreti pace, pregatiti-va de razboi)?. Popoarele doresc razboi sau cei care conduc si alimenteaza ideile de ucidere, manipulând poporul a carui responsabilitate o au? Razboiul face victime si chiar cei care eventual îl câstiga, sunt în pierdere. A ne face rau unul altuia este mai simplu decât sa încercam a aplana conflictul, fie el între tari sau între indivizi. Multe dintre conflictele interstatale sau interumane, pot aparea datorita unei gresite interpretari în cuvinte sau gesturi, Conflictul între persoane poate începe atunci când o persoana se simte amenintata, invadata, dominata sau agresata de persoana adversa, indiferent ca amenintarea, dominarea sau agresivitatea sunt reale sau nu. Conflictul începe si continua când unul raspunde celuilalt printr-o atitudine asemanatoare, într-un fel, folosind teoria – „Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi” – si atunci începe escalada violentei, a razboiului între oameni sau între popoare.

Acest secol XXI, dar si de când exista lumea, au existat revolte, razboaie, cruditati în pedepse, spunându-se ca secolul XX a fost cel mai dureros. Da, se poate, pentru ca intervenise în plus, si „masinaria” sofisticata a armelor, a /bombei atomice/ etc, Dar ce putem spune de secolul pe care-l traim, unii direct pe front, altii în corturi si noi, cei mai privilegiati, vedem si auzim, datorita multiplelor mijloace de informare, care mai de care mai sofisticate, toate ORORILE din lume? În afara de razboiul de pe fronturi, „razboiul si lupta” pentru supravietuire, pentru adapost si hrana, lupta contra bolilor incurabile, educatie, traficul de carne vie, pedofilia, masacre interumane, interetnice, razboi fratricid, etc. Cine sunt raspunzatorii acestor atrocitati ale secolului XXI? NOI TOTI VOM RASPUNDE ÎN FATA UMANITATII DE ATROCITATILE PE CARE LE VEDEM, AUZIM, MULTI LE TRAIESC DIRECT, DAR NU SUNTEM CAPABILI SA NE UNIM SI SA CEREM SOCOTEALA CELOR CARE NE GUVERNEAZA.

Lumea animala este deseori cruda, cumplita, dar animalul lupta pentru hrana, în timp ce fiinta umana prin dotarea ei cu inteligenta, se presupune rationala, ar avea posibilitatea de a creste sau a diminua aceasta cruditate prin educatie, dar de ce nu o practicam? De ce reusim sa îmblânzim cele mai feroce animale, sa le educam, sa le dresam? De ce nu reusim sa realizam acest lucru si cu OMUL, cu fiintele care vad lumina zilei într-o lume necunoscuta? Daca nu alegem o orientare anume pentru educatie sau daca mijloacele contrazic scopul, rezultatele pot fi cu usurinta contrare a ceea ce speram. Daca cineva ne respecta si ne învata ce este respectul, nu trebuie si noi sa-l respectam? Daca cineva preda tortura, nu el trebuie sa fie primul torturat?

În concluzie, dupa parerea mea, singura victorie nu este de a strivi adversarul, ci mai degraba sa-l facem a întelege, iar daca nu este posibil, desigur ca avem dreptul la /legitima aparare/. În ceea ce privesc popoarele, numai o adevarata democratie poate transforma toate razboaiele în dezbateri de idei, care pot lua sfârsit cu o întelegere deplina, dar, din nefericire, traim epoca în care numai armele, ura si razbunarea au preluat comanda.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.226.234.20