Părerea bunicii era că eu vorbeam prea mult. M-a comparat cu Paul Coleşă, o rudă îndepărtată din sat. Şi el a vorbit prea mult. A vorbit până când a fost ridicat de maşina securităţii. Era prin anul 1955. Cu o zi înainte fusese la oi împreună cu câţiva oameni. Au discutat. Unul dintre ei, nu ştie nici acum cine, l-a denunţat; a fost luat şi închis. S-a întors după cinci ani. De atunci nu mai vorbeşte.
*
Un vecin mi-a povestit o întâmplare petrecută tot în anii ’50. Era şofer pe un camion. Într-o zi, la autobază, şeful de coloană îi arată un om, un ţigan, şi îi spune:
— Te duci cu el la miliţie!
Cei doi urcă în maşină şi pleacă într-acolo. Pe drum şoferul îl întreabă pe celălalt:
— Ce-ai făcut, de ce trebuie să mergi la miliţie?
— Domn’ şef, l-am auzit pe un vecin, un chiabur, ascultând Europa Liberă şi mă duc să-l dau în gât!…
La miliţie sunt întâmpinaţi de şeful de post. Şoferul este pus să aştepte într-o altă încăpere până când celălalt declară ce avea pe suflet. Apoi şeful de post îl cheamă pe şofer în birou.
— Scrie declaraţia!
— Ce declaraţie?
— Cea referitoare la chiaburul care ascultă Europa Liberă!
— Dar eu nu ştiu nimic!
— Cum nu ştii? Doar ţi-a povestit în maşină omul pe care l-ai adus aici! Scrie o declaraţie prin care ceri să fie adus în faţa tribunalului poporului trădătorul care a ascultat Europa Liberă.
Miliţianul a scos pistolul şi a început să se joace cu el. Şoferul a scris ce i-a cerut. Miliţianul s-a uitat pe foaie şi i-a spus:
— Acum scrie: „Jur să nu vorbesc niciodată despre declaraţia dată. Dacă îmi voi călca jurământul să mă pedepsească legile aspre ale Republicii Populare România”.
Şoferul a scris şi a semnat. Înainte de a-i da drumul, miliţianul i-a mai spus:
— Vezi pistolul? Ai grijă ce faci!