plictisul se imprastia ca o ciuma prin odessa.
stateai pe tronul tau cu butoane si ecrane verzi
toate aratand nivelul sufletesc gol si vagaunile in care
ascundeam bicicleta unor vacante cu tine .
nefericite plimbari in care ne scranteam oasele
in caderi pretentioase si dramatice, chiar exagerat
de bine regizate, atat de realistice ca sangele
ne tasnea pe nas, lichidul sinovial stropea copacii, creerii
ne erau culesi cu lingurita de pe caldaramul argintiu
ca sa-l indesam inapoi sub peruci cu un zambet
prostesc de amorez nesatisfacut de tovarasia unui partener timid de penibil, stii ca nu indrazneam sa te
dezbrac cu ochii fara ochelari ca sa nu descopar cine stie ce imperfectiune, vre-un neg sau un rid care sa imi strice armonia distonica, imaginea de perfectiune greaca intre stalpii Troiei, batalia cu pietrele negre de balistra.
te plictisesti.. ai iubi un vanator de pantere in savanele batute de crivatul lui ianuarie, sau un prestidigitator care zice hopla si ma face sa dispar din viata ta exponential
furtunoasa, nu e loc pentru blazati zici, si de pe cal
rapesti pe Beatrice in tropot de furtuna, ah femeile se inteleg mai bine in pat, sopteai printre dinti si ea iti zambea tacuta, docila, desfacandu-si ostentativ sanii
in zborul arabesc prin bruma …
