Premierul britanic David Cameron s-a amuzat pe seama suspiciunilor franceze cu privire la extraordinarul succes al cicliștilor din Regatul Unit la probele de velodrom de la Londra.
Principala antrenoare a lotului francez de ciclism se arătase “perplexă” cu privire la rezultatele britanicilor care au câștigat 7 dintre cele 10 medalii de aur puse în joc la Olimpiadă, același număr ca acum patru ani la Beijing.
Răspunzând unei întrebări a reporterului de la televiziunea France 2, premierul britanic a spus: “Francezii ar trebui să cunoască secretul nostru, voi sunteți cei care fabricați roțile noastre”, o aluzie la faptul că bicicletele de velodrom sunt produse de compania franceză Mavic.
“Știți, ele sunt rotunde. Ei merg repede pentru că pedalează puternic”, a ironizat liderul britanic.
Directoarea tehnică națională a ciclismului francez, Isabelle Gautheron, ridicase semne de întrebare cu privire la succesele britanice pe pistă.
“Au tehnologia? Un secret al pregătirii? Trebuie să ai inteligență sportivă ca să știi cum fac să fie atât de tari.” a declarat intrigată antrenoarea franceză. “poate ar trebui să ne ascundem timp de trei ani ca să fim așa de buni în al patrulea”, a mai spus ea, făcând aluzie la rezultatele excepționale repetate la olimpiadă ale cicliștilor britanici.
Aceeași antrenoare care a spus că regulile privind startul ar trebui schimbate, după ce unul dintre membrii echipei britanice de sprint, Philip Hindes a fost citat de presa britanică spunând că ar fi căzut deliberat după un sfert de tur pentru a putea lua din nou startul. Ulterior, Marea Britanie avea să câștige medalia de aur în această probă.
După aceea, un purtător de cuvânt al lotului britanic de ciclism a declarat că Philip Hindes, care este german și a fost naturalizat de curând, nu a fost înțeles corect, nevorbind bine limba engleză.
Premierul Cameron a mai declarat la BBC că succesul britanic la ciclism este privit cu invidie de francezi, o națiune puternică în ciclismul mondial și că practic în media franceză au apărut acuzații de trișaj la adresa britanicilor.
Imaginea unui Champs Elysees plin de drapele britanice la sosirea Turului Franței câștigat recent de Bradley Wiggins a fost greu de digerat pentru francezi, a mai spus prmierul britanic.
Cine râde la urmă…
Ce este drept e că ciclismul britanic este unul dintre cele mai bine finanțate sporturi olimpice, primind 26 de milioane de lire din încasările loteriei naționale în ultimii patru ani.
Bilanțul britanic la ciclism ar fi fost și mai bogat, dacă echipa de sprint femei – mare favorită pentru medalia de aur – nu ar fi fost descalificată în eliminatorii pentru o greșeală tehnică, iar sprintera Victoria Pendleton nu ar fi fost și ea descalificată într-una din manșele finalei cu australiana Anna Mears, pierzând medalia de aur. Aceste decizii de arbitraj arată că Marea Britanie nu a fost favorizată, așa cum au susținut numeroși suporteri francezi pe internet.
Cel mai de succes sportiv olimpic britanic, Sir Chris Hoy, cu șase medalii de aur și una de argint la patru olimpiade, a criticat de asemenea schimbarea regulilor de la olimpiada de la Beijing încoace, prin care se permite un singur sportiv pe națiune pe probă, ceea ce este percepută ca o măsură de limitare a dominației britanice în ciclismul pe pistă.
“Vă imaginați de pildă că la 100m în atletism să nu poată concura în același timp Usain Bolt și Johan Blake?”, a întrebat retoric marele campion britanic.
Această dispută cu caracter pe jumătate amical are o semnificație mai largă: la începutul jocurilor olimpice, când Marea Britanie nu câștigase nicio medalie de aur, iar Franța dimpotrivă, avea mare succes, prezent la Londra, președintele Francois Hollande îi mulțumise lui David Cameron pentru că i-a primit pe sportivii francezi cu “covorul roșu”.
Era o aluzie la invitația premierului britanic de a veni în Marea Britanie către francezii speriați de promisiunea candidatului socialist la președinție de a impozita veniturile anuale de peste un milion de euro cu 75%.
Între timp, situația s-a inversat, Marea Britanie e pe locul trei în clasamentul general pe medalii, având de trei ori mai multe medalii de aur decât Franța și aproape de două ori mai multe în total, permițându-i lui David Cameron să râdă la urmă.
Marea Britanie nu poate fi bănuită de neregularităţi, dat fiind că arbitrii nu sunt în exclusivitate britanici. Organizarea JO a fost exemplară, aşa cum recunoaşte majoritatea presei serioase franceze. Este vorba, cred, de o infimă majoritate din cercul arbitrilor care a afişat o „obiectivitate” dubioasă, generând nemulţumirea competitorilor şi, bineînţeles, a antrenorilor, ca să u mai vorbesc de reacţiile pătimaşe ale spectatorilor. N-aş vrea să lungesc vorba cu exemple. Nu acestea lipsesc Probabil că invidia ar putea fi înlocuită cu rivalitate, chestie de nuanţă, ceea ce este firesc într-o competiţie de acest nivel, unde orgoliul naţional amplifică pasiunile. Aluziile (glumeţe), un pic premature, ale domnului F. Hollande (Preşedintele este recunoscut ca o personalitate extrem de glumeaţă, de sort că, în politica internă şi externă a Franţei, nu mai şti ce-i glumă şi ce-i serios…) de la începutul Olimpiadei, când Franţa distanţase Marea Britanie prin numărul de medalii, a primit replica, tot atât de „glumeaţă” şi bine meritată a domnului Comeron, când MB se situează deja pe un loc superior Franţei. Spun deja pentru că râsul de la urmă, nu-i încă de actualitate… Asta-i sportul, ale cărui rezultate sunt, prin definiţie, ne anticipabile, sau aventuros previzibile, care-i conferă frumuseţe palpitantă ce ne ţintuieşte în tribune sau în faţa ecranelor de televiziune.
erata: a se citi : ” o infimă minoritate”, în loc,evident, de ” o infimă majoritate”. Mersi
E bine ca domnul Ionesco (sau poate prefera dr. George Paladiu?) a ajuns la aceasta concluzie si a abandonat ideea expusa intr-un comentariu la articolul meu anterior.