Ion Zubaşcu s-a născut pe 18 iunie 1948, la Dragomireşti, Maramureş. A predat vreme de 15 ani limba şi literatura română în Maramureş.
S-a stins din viaţa în data de 30 mai 2011, la varsta de 62 ani.
/
în timp ce teoreticienii au proclamat criza omului şi moartea literaturii umanitatea şi arta s-au dat de trei ori peste cap
Făt Frumos s-a făcut muscă şopârlă şi liliac la curţile zmeului şi apoi a căzut în picioare s-a scuturat de moarte şi s-a făcut iarăşi om ca oamenii şi arta a început iarăşi să fie artă ca lumea
umanitatea însăşi a prins puteri şi era mai vitală decât a fost vreodată într- adevăr au murit teoriile despre criza omului
şi arta teoreticienilor dar lumea mea nu şi arta mea nu moartea n-a intrat niciodată până acum în socotelile mele pe când teoreticienii şi practicienii textualişti
şi-au pierdut încrederea în artă veneau clinicienii
de pe toate arterele medicinei şi suferinţei umane
şi îmi redau deplina încredere în puterea cuvântului
a gândului luminos liniştit şi puternic ca şi cocoana Anuţa la doi ani în faţa noianului de cuvinte al limbii române alături de sticluţa cu lapte şi biberonul pregătite
pentru somnul de după amiază aşa sânt şi eu înaintea viitorului poeziei cu toată vitalitatea lumii de mâine cercetându-mă alăptându-mă hrănindu-mi inima şi imaginaţia în creştere nestăvilită eu ştiu ceea ce preţuiau mai mult pământenii de pe Valea Izei din Maramureş
dar prea puţini dintre contemporanii mei îşi mai aduc aminte:
aici şi acum e mereu începutul lumii
totul e doar o mică parte dintr-un fragment nesfârşit infinit mai încăpător decât Totul cum licărirea
tuturor stelelor Căii Lactee dintr-o noapte senină de august nu-i decât iarba legănată de respiraţia morţii
pe un singur mormânt în cosmosul răcoros de afară
şi în nemărginitele universuri potenţiale dinăuntrul meu veşnicia nu arată decât o singură oră:
aici şi acum e mereu începutul lumii