caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Cocoana Anuţa

de (9-9-2012)
1 ecou

Ion Zubaşcu s-a născut pe 18 iunie 1948, la Dragomireşti, Maramureş. A predat vreme de 15 ani limba şi literatura română în Maramureş. S-a stins din viaţa în data de 30 mai 2011, la varsta de 62 ani.

Ion Zubaşcu a făcut parte din cenaclul “Flacăra”. Din 1983 a locuit în Bucureşti, unde a lucrat ca ziarist la numeroase publicaţii, printre care se numără Evenimentul zilei şi România liberă. Şi-a încheiat cariera ca redactor la revista Viaţa Românească.

Ion Zubaşcu a publicat volumele de versuri “Gesturi şi personaje”, debutul său la editura Albatros, în 1982, “Copilării” (antologie de scriere creatoare) (1982), “Omul de Cuvânt” (1991), “Întoarcerea la Dumnezeu” (1995), “Omul disponibil (I)” (1999), “Omul disponibil (II)” (2009). Ultima sa carte, “Moarte de om. O poveste de viaţă”, a apărut în 2010.

A publicat în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. A primit numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism, iar recent a primit marele premiu al concursului “Cartea Anului 2010″ organizat de Reţeaua literară.

 

în alte veri urcam zilnic pe Faţa Dealului la pietrele albe

şi în Dosul Dealului după bureţi albi usturoi

ne umpleam pungile mari cu zemurile lor lăptoase

şi cu cărnoasele pălării ale hribilor treceam

prin grădina sălbăticită de pruni spre coliba de lemn

până la drumul părăsit de la Bocicoel peste coama Dealului ne înfundam în ierburi şi miresme până spre Sălişte

apoi coboram pe Dumbrava Slatinii pe cărări prin grădini la puntea peste Iza dar vara asta n-am mai ieşit nicăieri am avut-o cu noi pe cocoana Anuţa

 

vară de vară treceam Baicu peste puntea înaltă

de lângă plisa unde se adună tineretul Dragomireştiului

suiam pe Dumbravă la locul nostru rămas de la moaşa Ileana

să vedem cât au urcat vecinii peste el cât au mai muşcat din margini şi cum se sălbăticeşte pământul cu fiecare an dacă nimeni

nu mai vrea să-l lucreze ajungeam la drumeagul spre Ieud urcam spre Dumbrava Mare de unde se deschidea zarea largă

cu cele patru biserici din Sălişte Dragomireşti Bogdan Vodă Ieud şi turla înaltă a mănăstirii de lemn de la Păcura ieudenilor

cu Mormântul Uriaşului la capătul dinspre Ţibleş al Ieudişorului vara asta însă n-am mai ieşit nici măcar să strângem potrocuţă

de la locul ştiut doar de noi ne-am ocupat toţi de cocoana Anuţa

 

în alte veri culegeam toată zmeura din grădină

găleţi pline de păltinele negre şi roşii făceam

zeci de litri de siropuri naturale dulceţuri şi lictar

din coldocuţele galbene în căldarea de aramă peste focul din groapa săpată

în mijlocul grădinii tocam merele şi perele de vară

le puneam în butoaie la fermentat şi spre toamnă la horincie focăream câteva nopţi până picura toată tăria din aburul lor abia puteam urca sticlele cu siropuri canistrele cu horincă

şi canceauăle cu peltea de păltinele cu dulceaţa de trandafiri pe treptele înalte şi abrupte ale Gării Iza la acceleratul

de Bucureşti dar vara asta n-am făcut nimic toate fructele au putrezit pe pământ păltinelele s-au stafidit pe ramuri ceucile mari de pe Dumbravă au coborât în grădină

şi-au mâncat merele şi perele coapte vara asta

grădina a fost culeasă doar de păsări şi de cocoana Anuţa

 

îndată ce lumina se apleca spre august aveam

o zi a noastră anume mă sculam dimineaţa în zori

vedeam cerul larg cu seninătate statornică fără o scamă de nor şi-o trezeam pe Ileana: „Asta-i ziua noastră de Măgură!” umpleam un rucsac cu slănină brânză şi roşii mere de vară

ulcică la apă şi o luam peste Dumbravă urcam dunga Surupoasei până la prima fântână ascunsă sub frunze mari de omag

la rădăcina unui fag bătrân treceam de mărul oarzân rămas în lumea noastră de pe vremea când alacul

creştea spontan prin poiene printre tufele bogate de muri întotdeuna mâncam la fântâna rece ca gheaţa de sub Măgură

apoi urcam pe platoul înalt printre merişoare şi afine

până la crucea neagră de fier înălţată de familia Gogea din Ieud de unde vedeam munţii noştri tutelari Pietrosul Ţibleşul Gutâiul şi Munţii Maramureşului peste Valea Vişeului la marginea

de nord a latinităţii spre învolburata tălăzuire slavonă a Asiei aici cred c-aş putea înfige axis mundi între cer şi pământ

axa lumii cât am cuprins-o în deschiderea dintre naşterea

şi moartea mea dar vara asta e singura din ultimii

treizeci de ani de viaţă când n-am urcat cu Ileana pe Măgură

în ritualul nostru sacru anual ne-am învârtit cu toţii ca nişte sateliţi obscuri în jurul cocoanei Anuţa

 

ea a împlinit în iulie vârsta fantastică de un an şi zece luni

e atât de miraculos de vie învăţând cel puţin un cuvânt nou pe zi ca şi cum ar şti că are toată lumea de mâine în faţă

cu toate cuvintele vii ale limbii române pentru totdeauna în faţă

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (10-9-2012 la 03:36)

    …e o mare pierdere pentru noi toti ca I O N Z U B A S C U ne-a parasit in urma cu un an si cateva luni…mare pacat… cuvintele lui sunt radacini , trunchi , coroane , frunze si flori unice … pacat…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
23.20.245.192